2,464 matches
-
fi fost faptele lui? Doar sentimentul vinovăției față de osândit poate conduce la atâta ură. Și arhiereul Theodosie aștepta cu trupul chircit ultima pericopă din seara aceea. Îi aștepta pe Ana și Caiafa să se îndoiască de ei înșiși, să se îngrozească la ideea că poate Iisus a fost chiar Mesia și că deci Învierea Lui este iminentă. Îi pândea pe cei doi arhierei ca, imediat în narațiunea succintă a faptelor, ei să intre în contradicție cu idealul lor cel mai înalt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mai tac, Doamne, făle să tacă, să pot asculta clopotele. Sunt clopotele de la Hagia Sofia... Doamne, mulțumescu-Ți că m-ai învrednicit să aud chemarea Slavei Tale! De ce nu se opresc tobele? Doamne, nu poți îngădui una ca asta, se îngrozi el la un gând. Cum adică, atât de osândit să fiu încât să mi se dăruiască viața după ce mi-am văzut fiii tăiați, după ce vorbele mele l-au trimis morții pe Mateiaș? Pentru voievod timpul se oprise în loc și clipele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar la spectacolele de teatru nu mi s-a Întîmplat să văd inși plîngînd sau leșinînd. Fiindcă În sala de spectacol convenția e accentuată : În sala de cinema (ori În fața televizorului), ea dispare, treptat. Și-apoi, dacă un film te Îngrozește, schimbi programul imediat. La teatru parcă ți-e jenă să ieși din sală, Înainte de pauză... „Am În mine o mare disponibilitate de tandrețe și numai știu asupra cui s-o proiectez” - mărturisește Romul Munteanu, Într-un jurnal. Ce bine-l
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca tine. Știi, statul nu e obligat să accepte pe oricine la școală. Știai asta? Dacă nu, vei afla în curând. Hai cu mine. Mi-a înșfăcat cărțile și prânzul și m-a târât după ea în camera goală. Eram îngrozit de felul în care mă privea. În cameră erau două sau trei scaune vechi și un birou. A închis ușa și m-a împins într-unul din scaune. — Am de gând să te raportez autorităților, mă auzi? Și-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fie te salvează, fie te îndeamnă să calci în străchini fără să clipești. Presimțea pasămite că cere în contul copilului, ca o arvună, deși nici nu-i trecuse prin cap așa ceva și de bună seamă că gândul ăsta ar fi îngrozit-o, iar doamna Petronela parcă ar fi înghițit în sec. Ai fi zis că nu-i pică bine la stomac, dar uite că n-avea încotro. Își luă iar agenda la răsfoit și scoase dintre file o bancnotă de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi mai mult decât anemică. Ce poate face cu numai câțiva oameni epuizați, dintre care mulți răniți și cu muniția pe sfârșite? Fără speranța unei rezistențe eficace, are doar siguranța că mâine totul se va termina. Definitiv. Perspectiva nu-l îngrozește. Dimpotrivă, se simte foarte calm. Imaginația lui nu mai derulează imaginile halucinante ale rugului incandescent care-i răpise ultimele ființe ce însemnaseră ceva pentru el. În primele secunde când își revenise după leșin, detaliile se perindaseră prin mintea lui stroboscopic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mare. Ea e bunica mea. E corpul care a născut-o pe mama mea, e corpul fără de care eu n-aș fi putut să exist. Cum puteam să mă las toropit de căldura aceea și cum de nu săream înapoi, îngrozit de sacrilegiu? Mi-am pus mâinile reci pe sânii ei și am strâns-o încet de sfârcuri. Dorința îmi semăna cu bara de încărcare la jocurile pe computer, înainta mai încet sau mai tare, dar nu dădea niciodată înapoi. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se va sfârși aici. - Nu, nu, vin... vin... Se ridică. Picioarele nu-l mai ascultau, așa că brațele lui bătură aerul și se agățară de primul lucru pe care-l nimeriră - umărul lui Frank. Lipindu-se de el, reporterul se uită îngrozit la gurile negre și mici ale armelor. - Să mergem pe terasă, să fumăm o țigară. Acum că se agățase de Frank, Fitz știa că soldații nu vor deschide focul. Ieșiră din birou și trecură într-o anexă, o cămăruță gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să mă duc la liceu. Eram așa de bun elev, cunoscut în orașul acela mic, încît au contribuit la o listă de subscripție mulți cetățeni. Cavalerul medieval era umilit. Trist de boala grea a tatălui meu, umilit de lista aceea, îngrozit de lumea străină unde aveam să plec - acuma nu mai era vorba de amor - și nici de vreunul din celelalte romantisme... Atunci am început viața. În toamna anului 1887 m-am dus la Bârlad. Tatăl meu era foarte bolnav. Nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
livezi"! Ați auzit-o și voi, desigur, e o melodie șăgalnică, duioasă și tristă, care sună a blestem. Sandu apăsa câteva clape ale acordeonului și atunci, combinat cu vocea femeii lui, totul se transforma într-o vrajă. Și blestemul nu îngrozea, ci încânta și încuraja sufletul meu. El stăpânea acel instrument până la perfecțiune. Avea un fel aparte și când vorbea, și când apuca paharul cu vin, și când mi-a povestit prima dată de această nouă femeie a lui, cu care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreo idee care își așteaptă forma. Iar dacă există, trebuie rupte. Nu dau doi bani pe cuvântul lighean, atâta vreme cât nu-l pot inventa chiar acum, aici, indiferent cum s-ar chema, pentru că am nevoie disperată de el ! Dodo se uită îngrozit la mine. Îmi părea rău de Ureche, de casetele cu Jethro Tull și marillion și, bineînțeles, de Puloverul maro (de hobbiți, la drept vorbind, nu prea îmi păsa), dar, precum ligheanul, la fel și povestea mea de dragoste cu el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Și în orice caz, un lucru vă promit : după aceste zece zile nu veți mai fi aceiași oameni care sunteți acum. Asta e puțin scary, chicoti Billy pe înfundate. Eu cu cât aflu mai multe de mine, cu atât mă îngrozesc mai mult ! martine îi aruncă o privire severă și duse degetul la buze. Aveți aici o mână de bărbați de nădejde, spuse primarul arătând spre cei patru ghizi, printre care se număra și pirpiriul Sailasi, care fuma ca un turc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
am expirat În nasul ei. ― E bine, a spus ea hotărâtă. OK. Acum putem să mergem la petrecere. Până atunci nu mai fusesem la petreceri. Mi-era milă de părinți. Pe când ne strecuram prin mulțime În casa care palpita, mă Îngrozeam de distrugerile aflate În plină desfășurare. Scrum de țigară căzut pe tapiseria Pierre Deux. Cutii de bere se vărsau pe covoarele de familie. În bibliotecă am văzut doi băieți care, râzând, urinau Într-un trofeu de tenis. Majoritatea erau copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-mi iau haine noi. Trebuia să arăt mai În vârstă și să n-am Înfățișare de victimă. Trebuia să Încep să mă Îmbrac ca un băiat. Autocarul a ieșit din Port Authority, iar eu m-am uitat pe geam, Îngrozit de ceea ce făceam, dar fără să mă pot opri, și am văzut cum ieșeam din oraș și o luam prin tunelul amețitor, cu lumini galbene, care ducea spre New Jersey. Am intrat În subterană prin stâncă, având peste noi fluviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce vor să le ia viața. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului și fiarelor pămîntului. 8. Voi face din cetatea aceasta o groază și o batjocură, așa că toți cei ce vor trece pe lîngă ea, se vor îngrozi și vor șuiera, cînd vor vedea toate rănile ei. 9. Îi voi face să mănînce carnea fiilor și fiicelor lor, așa că își vor mînca unii carnea altora, în mijlocul necazului și strîmtorării, în care-i vor aduce vrăjmașii lor, și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
imensă, cu jacuzzi din marmură gri. Apăsă un buton și aburul Începu să-i Învăluie din toate părțile. Îi plăcea enorm trupul lui suplu, bronzat, sub stropii de apă, pe jumătate ghicit sub aburi. Apoi Își studie corpul și se Îngrozi. Nu era epilată pe picioare. Urât! — Poți face mai mulți aburi, te rog? Brusc, Își dorea să dispară În spatele vaporilor. — Ai produse de baie pe care să le pot folosi? — Nu știu dacă am ceva. Ieși din cadă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
satanice. Kitty se uita spre casă, Încercând să zărească ceva dincolo de gard, dar nu reuși să vadă prea multe. — Ai citit vreodată Manifestul comunist? Întrebă Carlos. — Doar prefața. Am fost obligată, În școală. — Aici, doar la auzul titlului, oamenii se Îngrozesc, deși nici măcar nu l-au citit. Ideile de acolo nu prea au legătură cu felul În care au aplicat Stalin și Lenin doctrina comunistă. Marx a prezis efectele globalizării asupra naturii și umanității Încă de acum o sută cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dea seama dacă auzise ce-i spusese. — Nu-ți face griji, ne vedem curând, zise Kitty pe un ton Încurajator, deși ideea de-a fugi Înapoi la rulotă ca să o audă pe Desert Rose vorbind despre Charlie toată noaptea o Îngrozea. După ce Închise, se Întoarse spre Diane cu o figură disperată. — Diane, Îmi pare rău, dar trebuie să mă duc la rulotă În noaptea asta. Ori de câte ori Încerc să fug de Charlie și să mă simt bine, face el ceva și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
locurile. Matthew În București, Împreună cu ea. Ar fi fost minunat. Dar Bucureștiul nu era nici Paris, nici SaintTropez. Își aminti de cutiile ei. Dintr-odată ideea de-a se afla În București, de fapt oriunde În lume, fără Matthew, o Îngrozea. Ar fi vrut să poată opri timpul În loc, să nu se mai Întoarcă niciodată În New York. Tot ce-și dorea se afla acolo, În camera aceea. Se uită neliniștită la un ceas oval de pe perete. Secundele continuau să se scurgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
păsa. Dar tu, viața ta cum a fost luna asta? — Dramă. Foarte multă dramă. N-aș vrea să te târăsc și pe tine pe tărâmurile astea. Ce mai face Desert Rose? Îi povesti cum fusese cu arestarea și el se Îngrozi de tratamentul aplicat de NYPD femeii, În lipsa avocatei. Încă mai visează la tipul ăla, Charlie? Da, zise ea, continuând fraza În minte: „Desert Rose Încă Îl mai visează pe Charlie, la fel cum te-am visat și eu pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
potolit și m-a rugat să mai stau; a scos dintr-un sertar niște reviste mototolite, nu cu poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
teribila lui armă, o dată, de două ori, de o mie de ori, până ce pe trupul de plastic nu se va mai afla nici măcar un singur loc care să nu fi devenit o rană, numai când îmi imaginez cum se va îngrozi Filip citind această plăsmuire diavolească a lui Rahan pe care, sunt convins, editorul sau editorii francezi, fie ei și socialiști, nici nu au cutezat s-o gândească vreodată, și mă simt definitiv pierdut, scufundat într-un întuneric beznă cu miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trăiește actorul? Pentru a crea iluzia, înșelătoria. Arta lui este prin excelență o artă a iluziei, a ipocriziei. Gorgias, în Elogiul Elenei, relevă caracterul persuasiv al cuvântului, "crai puternic". Accentuează puterea lui cvasimagică și demonică. Unele întristează, altele înveselesc, unele îngrozesc, altele încurajează. Prin intermediul lor, un auditoriu teatral este succesiv mișcat de groază, milă, admirație sau mâhnire și poate trăi experiențele altuia ca și cum ar fi ale lui însuși". Gorgias spune despre tragedie: "Cel ce înșeală e mai cinstit decât cel înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
zisele infracțiuni economice ori politice nimeni niciodată nu a beneficiat de gratitudinea unui asemenea decret. Categoria respectivă de răufăcători fiind puși În libertate făcea parte dintr’un diabolic plan al Dictatorului țării: acești indivizi imediat acționau În toate domeniile profesiei Îngrozind populația cu jafurile și uneori crimele producând suficientă panică tuturor de o așa manieră ca nimeni să nu mai pună Întrebări de ce au dispărut din comerțul dirijat de asupritori alimentele, de ce viața-i tot mai grea...! Stupidul Dictator Nicolae Ceaușesu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pretutindeni, pe Întreaga planetă...! Deci ține minte... Comunică-i Mareșalului Ion Antonescu ce a-i auzit dela noi și, să mai trimeată armată să ține-ți rușii la frontieră cele șase luni de zile necesare pentru-ca teribila armă ce va Îngrozi lumea, să fie gata...! Dacă va fi nevoie, să declare...mobilizare generală! A doua zi la ora opt dimineața, suficient de circumspect de zilele ce vor veni, am reluat lucrul la prăvălie În calitate de “Băiat la toate” și câteva minute mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]