2,408 matches
-
Glasul căpitanului Klapka îi curmă chinul cu o întrebare îngroșată de curiozitate: ― Ce spune, ce spune? ― Nimic... nu vrea să vorbească... murmură Apostol ușurat, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un coșmar; după două momente, mai adăugă, cu o privire îngrozită spre prizonierul care se uita, mormăind revoltat, în altă parte: În sfârșit... eu... eu mi-am făcut datoria și... am încercat să... Prizonierii fură escortați mai departe, la alt comandament, iar grupul de curioși se risipi în câteva minute. Klapka
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toate! În inima lui Bologa disperarea rodea ca pecinginea. Prețul vieții e viitorul și viitorul lui i se părea zăvorât ca o poartă de fier în care și-a zdrobit pumnii bătând zadarnic. Neputința în fața vieții acuma mai mult îl îngrozea decât îl revolta. Conștiința că toate năzuințele și strădaniile lui sunt tot așa de neputincioase și fără rost ca și zvârcolirile unei râme îi năpădea din ce în ce sufletul, împreună cu constatarea amară că viața omului e insuportabilă dacă n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
când a plecat încoace, acasă, parcă axa vieții lui ar fi rămas acolo, în Lunca... Și chiar viitorul nu-l mai interesează decât întîmplător... Deși peste o lună va trebui să se întoarcă tot pe frontul românesc, nu mai e îngrozit defel, ca și cum i-ar fi indiferent sau... Atunci poate că iubirea e pricina tuturor zbuciumărilor omului și a tuturor fericirilor? Și totuși iubirea femeii nu poate mulțumi sufletul decât uneori și câteva clipe. Odinioară a crezut că într-o privire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
miez de noapte... Apostol își dăduse seama, în chiar clipa când rostise gluma, că va jigni inima mamei și îi păru rău, dar nu se mai putuse opri. Răspunsul ei îi răsună ca un glas înăbușit din însuși sufletul lui, îngrozindu-l. Îi apucă repede mâna, peste masă, și i-o mângâie și i-o sărută, murmurând rușinat: "Iartă-mă"... Doamna Bologa, surprinsă de pocăința lui, fu cuprinsă și ea de rușine, îngînă câteva vorbe neînțelese, până ce-și veni în fire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
alții ca mine!... Căci, să știți, băieți, nu există victorie fără Curte Marțială! Pretorul era căpitan activ și, ca să scape de front, se convinsese că serviciul lui va hotărî soarta războiului. Se temea cumplit de moarte și bubuitul tunurilor îl îngrozea, încît își astupa urechile. Veșnic i se părea că e prea aproape de front reședința cartierului și își dibuia beciuri speciale unde să se ascundă de aeroplanele vrăjmașe. Se credea totuși erou și avea un dispreț aproape curajos față de barbarii din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe scaunul care se afla lângă genunchii lui și nu-l observase până acum. Îi era teamă că iar nu va putea mișca picioarele... Trebuie... trebuie să încerc", îi fulgeră prin creieri. Apoi deodată se simți cuprins în brațe. Se îngrozi. Groparul îl sărută pe obraji, apăsat, cu buzele și mustățile ude. ― La o parte! răcni pretorul, spăimântat, ridicând brațele. Apostol se urcă pe scaun și se lovi cu capul de ștreangul ce atârna de sus. Pălăria i se înfundase pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
devenise înfiorător, iar bărbații plecaseră fiecare pe la casele lor.Odihnească-se în pace! Înainte de ivirea zorilor, drumurile erau bătătorite de oameni cu coase-n spinare, mergậnd către cậmp. Femeile vorbeau despre moarte, făcậndu-și smerit semnul crucii, iar țințirimul pustiu le îngrozea. - Dumnezeu să o ierte, spuse o bătrậnă sprijinită într-o sapă, ajungậnd în dreptul casei lui Yon. A iubit-o mult! La mormậntul ei și-a petrecut mult timp, povestindu-i poate cật i-a fost de dragă! - Iubirea mea, unde
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
că nu ne-ai făcut miriapozi. Omul curge, de cele mai multe ori, de-a curmezișul fericirii. Când e singurătate în doi, căsnicia este mai tristă decât celibatul. Trăiește din plin clipele fericite! Chiar dacă amintirea lor va fi tristă. Pragmaticii își caută îngroziți fericirea numai în afara lor. Copilăria ideală este cea trăită în prelungirile cosmice ale satului. Viața își alege candidații la fericire după criterii oculte. Încă din naștere, fericirea are și celule malformate. Fericirea poate fi produsul unei uriașe amnezii. Unii nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bucuria de a trăi natural. Secolul douăzeci - singurul în care producția de sânge a depășit-o pe cea de lapte. Epoca noastră s-a lecuit de sinceritate. Ce vom putea trece, oare, pe curat din secolul nostru? Arta tulbură, știința îngrozește. Planeta noastră se grăbește din răsputeri să se alinieze celorlalte rebuturi cosmice. Șenilele progresului au călcat întotdeauna și pe cadavre. Nici un zeu nu s-ar fi încumetat să dea de-a berbeleacul pământul, așa cum se străduiește, în zilele noastre, știința
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd. 20. Dar rămîn înșelați în nădejdea lor, rămîn uimiți cînd ajung la ele. 21. Așa sunteți și voi acum pentru mine. Voi îmi vedeți necazul, și vă îngroziți! 22. V-am zis eu oare: "Dați-mi ceva, cheltuiți din averile voastre pentru mine, 23. scăpați-mă din mîna vrăjmașului, răscumpărați-mă din mîna celor răi?" 24. Învățați-mă, și voi tace; făceți-mă să înțeleg în ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în amărăciunea sufletului meu; 12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare de-ai pus strajă în jurul meu? 13. Cînd zic: Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile", 14. atunci mă înspăimînți prin visuri, mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața! 17. Ce este omul, ca să-Ți pese atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; 26. trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se repede asupra prăzii. 27. Dacă zic: "Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea, și să fiu voios", 28. sunt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat. 29. Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba? 30. Chiar dacă m-aș spăla cu zăpada, chiar dacă mi-aș curăți mîinile cu leșie, 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
membru cât oi trăi... că port părul mare! Și râse în sinea lui! Pe Burlacu îl știa de când era student. Le cunoscuse pe fetele lui într-o vacanță și îi știa meteahna. A doua zi îi adusese Rebegilă bibliografia... era îngrozit! Coșcogeamitea teancul de cărți îl aștepta! Congrese, întruniri, tratate, doctrine, strategii, filozofie marxistă, tomuri de materialism dialectic și bineînțeles științific, cărți, anexe și broșuri! O întreagă istorie de reuniuni, însă faptic se puteau cita câteva idei afișate pe lozincile din
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care împungeau hotărâte aerul... îi plăceau! Totuși bărbatul manifesta delicatețe, sesiza din modul în care s-a apropiat de sânii săi... cu mișcări tandre, învăluitoare, neașteptat de gingașe; deci nu era o brută dar nu putea să-l sufere! O îngrozeau atingerile lui, își ura acum trupul care-l atrăsese, simțea doar oroare însă pe el nu-l interesa... își urmărea scopul cu precizie! Când o înțepă era uscată și bărbatul scoase un horcăit satisfăcut. Niciun scâncet din partea ei... pasivă îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în lift și o tai cu siguranța disperatului, deși habar nu aveam încotro. Rătăcesc prin subsoluri, o vreme, mă rătăcesc, eram nou în Occident, și decid să mă întorc la lifturi, în speranța că mortăciunea vie a părăsit clădirea. Mă îngrozea și gândul că vreun bodyguard, care în mod normal ar fi trebuit să-l oprească pe pișatcăcatul ăla, m-ar fi putut găsi pe mine rătăcind prin subsolul, bănuiesc secret, al clădirii în care abia mă angajasem, eu, care veneam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să mai plec și să mă bucur de două zile de libertate, după care să mă scol la 5 ca să fiu la unitate la raport și de abia după aia să-mi predau efectele și să plec de tot. Mă îngrozea gândul să mă întorc, mă îngrozea gândul că, dacă nu mă scol și întîrzii, ăștia mă pot da dezertor și adio scutire de armată. Îmi și plăcea să mă joc cu imbecilul ăla de sergent, a cărui frunte avea probleme
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bucur de două zile de libertate, după care să mă scol la 5 ca să fiu la unitate la raport și de abia după aia să-mi predau efectele și să plec de tot. Mă îngrozea gândul să mă întorc, mă îngrozea gândul că, dacă nu mă scol și întîrzii, ăștia mă pot da dezertor și adio scutire de armată. Îmi și plăcea să mă joc cu imbecilul ăla de sergent, a cărui frunte avea probleme să primească toate ridurile care i
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Numai de n-ar veni soldații să-i ia îndărăt după plecarea noastră! - Fii fără grijă, Hor! îi răspunse Auta râzând. Aici nu mai vine niciodată nimeni. Când vor mai vedea și văpăile luntrei urcîndu-se în cer, podișul Baalbek va îngrozi multă lume. Și de altfel nimeni nu crede jos că acești robi au putut scăpa cu viață. Numai deznădejdea le-a dat curaj să vină aici. într-o zi, după ce turnul era clădit și luntrea așezată în vârful lui, Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cuvântul, nu comanda. - Care vreți, urmați-mă. Știu că toți sunteți basarabeni, care vreți întoarceți-vă acasă! Rămaseră cu el o bună parte dintre soldați. Nemaiavând oameni suficienți, fu nevoit să deshame caii, și adevărat dezastru, să abandoneze tunurile. Îl îngrozeau posibilele consecințe, dar n-avea de ales. Caii mai buni îi înhămă la furgon și, împreună cu oamenii rămași merse spre podul de peste Prut. Trecând pe lângă satele de baștină, câțiva soldați, în ciuda așteptărilor și-a celor declarate mai înainte, dispărură
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ochi pentru orașul patriarhal, cu iz de istorie veche, impregnată în străzi și-n turlelele multelor biserici. Dormiră la un hotel, vizavi de Poștă. Dimineață, un colonel magistrat, citi raportul trimis de comandantul regimentului. Ioan îl ascultă mâhnit, și efectiv îngrozit de neadevărurile pe care colonelul le înșiruise pentru a se disculpa. Susținea că, în ciuda ordinelor de interdicție repetate, el dusese totuși compania la scăldat! - Domnule colonel! Îmi pare rău, dar raportul este... este... nu corespunde realității. Priviți! Îi înmână declarațiile
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fapt. Deci Alec intră prin efracțien magazin, În timce primarui Încaci și zbiară: vreau roba mea! Dacă nu-mi dați roba vă Închid localul! Și reține, vorbea serios. Apoi s-a dus la bucătărie șa luat un cuțit. Fetele erau Îngrozite, dar el și-a luat propriile-i haine și s-a apucat să le sfâșâie și să le rupă. Sunt primarul! Port roba mea! Nu port căcaturile astea Împuțite! țipa. Ei bine, Alec a intrat bine-mersi În magazin da ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fost atât de nenorocit să Încerce așa ceva și dând greș n-a reușit decât să se umilească, iar suferința Încă-i acolo. Cum te-a făcut să te simți? Încerc să mă adun, să-mi preschimb sentimentele Într-o stare Îngrozită de șoc, dar nu-mi pot ascunde bucuria și nici nu trebuie să mă chinuiesc prea tare, căci Gillman Îmi e mai mult decât complice. Ce s-a Întâmplat, tușesc eu? — Copacul i-a Întrerupt căderea, dar și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din afara Casei Regale cărora li s-au luat interviuri păreau să fie niște bulangii patetici fără prieteni, În genul lui Bladesey. Apoi am citit că majoritatea celor care s-au dus acolo erau cititori ai ziarului Mail. Asta m-a Îngrozit atât de tare, Încât am renunțat la ziar. Mă hotărăsc să mă duc și să mă văd cu Bunty. — Ray, mă duc să dau o tură pe afară. Dacă mutantul ăla docil Toal mă caută, spune-i că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
te plăceau. Te bucurai de aprobarea lor, deși aveai dificultăți să Înjghebi relații cu ceilalți copii. Prieteniile cu cei de aceeași vârstă Îți trezeau suspiciunile Abia așteptai să te faci mare Voiai să fii mai solid, mai puternic Noaptea te Îngrozea. Dormeai cu lumina aprinsă. Întotdeauna. Odată te-ai dus la biserică cu bunica ta care n-avea nici un chef să meargă acolo ai născocit păcate În fața unui preot recunoscător. Ea te iubea, Într-un fel ciudat și dezechilibrat, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca pe o calitate, și nu ca pe un raport social, cu un obiect mai mult sau mai puțin indiferent. Ca și cum virtutea magică s-ar afla în imagine, și nu în cel care o privește. Scutul lui Ahile, care-i îngrozea pe mirmidoni, ar avea oare aceleași puteri asupra noastră? Iar vederea Veronicăi adevărata imagine a lui Christos ar mai putea să ne vindece? Nu depinde de o imagine să poată "recrea într-un fel magia care a creat-o", fiindcă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]