1,814 matches
-
văd nimic. — Atinge-o și nu te mai văicări. Vezi că e ruptă ! Cristi se târăște în genunchi până la patul șubrezit, tre- murând din toate încheieturile. — E ruptă, și ? Bagă mâna în ea și scoate-i paiele și bureții. Pute îngrozitor... Doamne, cum pute. Dacă nu vrei să mori înghețat în noaptea asta, bagă -ți degetele în nas și ține-te bine. Și trage toate paiele alea nenorocite și bucățile de bureți și bagă-le în pijama. Așa, îndeasă-le între
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bodegi și în crâșme uitate de Dumnezeu, pentru amuzamentul și distracția bețivanilor care de multe ori nici nu știau pe cine ascultă. În fața lor nu era decât o figură tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
încredere era oribilă. Dar era o întrebare atât de simplă și de responsabilă, încât nu puteam fi ofensat. - Nu, am zis cu jumătate de gură. Tocmai m-am trezit. - Promiți? întrebă ea. Ochii mei începeau să se umezească. Mă simțeam îngrozitor. Am strâns-o în brațe. Mă lăsă, apoi se desprinse foarte încet. - Promit. - Pentru că îi vei duce pe copii cu mașina la mall și ... Aluzia era transparentă, așa că nu mai trebui să sfârșească fraza. Mi-a observat reacția și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Jayne era ocupată în dormitorul matrimonial împachetând diverse haine în sacoșe Tumi răspândite pe pat, bifând fiecare articol de pe o listă. Păstra tot ce avea de spus pentru ședința din cabinetul doctoriței Faheida. (Consilierea matrimonială îmi amintea întotdeauna ce lucru îngrozitor era optimismul.) Am făcut un duș și m-am îmbrăcat, fiind atât de obosit încât mă îndoiam serios că voi fi fost în stare să rezist pe tot parcursul ședinței - m-au trecut fiorii gândindu-mă la energia pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai bine, deși e confuz de tot. (A avut o ușoară congestie cerebrală). Trimit una din cele mai recente fotografii ale sale. I-am transmis omagiile matale, spunea: da! da!, dar mă Îndoiesc, că-și aduce aminte de mata. Uită Îngrozitor. Cerea cu insistență să vin și m-am dus, crezând, că-l pierdem și nu voiam să am remușcări. M-a recunoscut, s-a bucurat mult, m-a sărutat și nu mă mai lăsa să plec, deși venisem cu mașina
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Așadar, totul e posibil. Dorința celor de aici e ca Analele de la Mont-Noir să devină cronica unei Republici a Literelor, resuscitând, după 500 de ani, căminul umanist al lui Erasmus, matricea unui nou Ev Mediu al culturii europene. ...Mă doare îngrozitor mâna stângă, la încheietură, o săgetare dinspre inimă. Știu cauza: e stresul și emoțiile acumulate în ultimele zile. Festivismul și aerul optimist al acestei călătorii ascund și un revers mai umbros, despre care nu oricine s-ar grăbi să mărturisească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
După un duș scurt mă bag în sacul de dormit, îmi pun banii și actele sub pernă, ochelarii și lanterna sub pat și îmi zic că merit un somn odihnitor. Dar picioarele, dar tălpile picioarelor? Mă dor și mă ustură îngrozitor și atunci m-am întrebat ce caut eu pe aici. Și totuși, încet-încet durerea a început să scadă în intensitate, ba chiar s-a transformat într-o bucurie interioară la gândul că am privilegiul de a fi pelerin. Aceasta a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
te odihnești. Te sprijini atunci și mai mult în bastonul tău de călătorie, îți tragi mai sus rucsacul, și mergi mai departe. Iți privești bocancii și-i vezi buni, rezistenți, chiar - dacă înăuntru picioarele îți sunt fierbinți și te dor îngrozitor și mergi mai departe. Iți mai aplici o porție de voltaren, să nu mai simți tălpile și mergi mai departe. Din convingere, sau măcar din orgoliu, continui, și asta este foarte important, esențial chiar. Este lecția ce o înveți trăind
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
regentul Băncii de aici - președintele comisiei cu care /.../ Toți funcționarii noștri s-au condus foarte bine și au făcut bună figură tot timpul. Mi-au adus cele mai bune servicii - mai ales cei mici. Regret de acum plecarea lor. Este îngrozitor să rămâi într-o țară străină fără să-i cunoști deloc limba - pe un timp așa imposibil și cu o stare ca a mea -, dar ce să fac ! Aștept primăvara și o victorie de pe frontul nostru, pentru a asigura șederea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
trece pe lângă Pământ cu viteza specifică și strigă de departe: Ei, Pământule, nu te-am văzut de câteva milioane de ani! Ce mai faci? Ei, ce să fac, sunt necăjit că m-am umplut de homo sapiens și mă mănâncă îngrozitor, pe deasupra și în interior! Stai liniștit, i-a spus meteoritul, am avut și eu dar au trecut de la sine în câteva mii de ani! Oricum, materialul de bază pentru artist, indiferent de arta pe care o practică, indiferent de epocă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
De ați citi Scripturile Ați cunoaște semnele De ați citi ce este scris Noi, la toate am ajuns Semne-n lună, semne-n stele, Ape mari și vremuri grele, Și bate puternic vântul De cutremură Pământul! Valurile mărilor Azi răsună-ngrozitor Domnul vrea să se răzbune Că nu facem fapte bune. Nu, ne mai poate răbda Că lucrăm Duminica! Celelalte sărbători Ospeții, beții și hori Noi tot bine așteptăm De la rău nu ne-nturnăm, Nici un ceas pentru Iisus Ca să ne rugăm n-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
orașul Havana având un aspect de infern: sute de copaci doborâți și proiectați la zeci de metri, cădea o masă de apă agitată de vânt, atât de densă că nu se mai vedea nimic la câțiva metri. Șuieratul vântului era îngrozitor și valurile la țărm atingeau 7-8 metri. La ora 10 barometrul coborâse la 716 mm! Uraganul s-a potolit la ora 2 p.m., lăsând Havana izolată de restul țării. Capitala a rămas fără lumină, apă, telefoane, telegraf, tramvaie, trenuri. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
intre 30 decembrie 1961 și 4 ianuarie 1962, fiind "extras" în stare de inconștiență! Mai trecea pe la Finca doar Ana Tsar, cea care avea grijă de pisici. Apărea zilnic pe la ora 12 cu două cutii cu "hrană caldă", care "miroseau îngrozitor", ora de sosire a Anei la Finca fiind denumită de vecini " la hora letal" ora "mortală". Ca urmare a plângerilor acestora, pisicile au fost puse "în libertate" și Ana pensionată! Mary, ultima sa soție, a revenit la Havana la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
dulap. MÎinile-mi tremurau. Abia am reușit să-ncarc pușca. Am scăpat mai multe cartușe pe podea pînă să reușesc să bag două În Încărcător. Genunchii mi se Înmuiau sub mine. Am coborît și am aprins toate luminile. Nimeni. Nimic. Tremuram Îngrozitor, și pe deasupra mi-era rău de la lipsa drogului! „De cînd nu m-am mai injectat?” m-am Întrebat. Nu-mi aduceam aminte. Am Început să răscolesc prin casă după marfă. Cu ceva vreme-n urmă dosisem o bucată de hop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nefericitul Holdengraeber știe sigur că a fost înșelat, din chiar mărturisirea Hildei, ajunge să tânjească după vremea torturantelor bănuieli încă neconfirmate, a nesiguranței, a incertitudinii chinuitoare care totuși îl mai lăsa să spere că iremedia bilul nu se produsese. „E îngrozitor. Tot ce bănuiam până acum, tot ce știam - și tot ce știam anticipat pentru clipa dovezii nu însemna nimic. Acum știu cu adevărat și știu ce înseamnă să știi cu adevărat...“ Buna întâmpinare, în epocă, a Subiectului banal l-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de spus, cartea dr. C. Vlad este interesantă și din multe puncte de vedere utilă. Autorul izbutește să demonstreze, de pildă, mecanismele bolii psihice a lui Eminescu, cauzele ei și parte însemnată din atitudinea soci[...]ală a scriitorului. Dar păcătuiește îngrozitor nefăcând nici o clipă pasul către o interpetare filosofică, estetică a operei acestuia. Pentru domnia sa, toate scrierile lui Eminescu nu sunt altceva decât produse ale unui pacient schizofren, cu obsesiile, cu fixațiile, cu angoasele lui, în articulațiile unei gândiri malade. Psihiatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tine. Aceeași ciudă pe care o încercam noaptea, când visam că trebuia să urmăresc pe cineva, dar eram imobilizat. Adormit într-o poziție incomodă, nu puteam alerga în visul acela al meu. Alergam așa, pe loc, și asta mă enerva îngrozitor. Pe Sue Ellen o chema Elena, dar, acum câțiva ani, o văzuse o asistentă cu o sticlă de lichior de la un pacient mai atent și, deși era mult mai stafidită decât consoarta lui JR, așa îi rămăsese ponosul. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ascultam. Trebuia să dai din cap de nebun până te apucau durerile de ceafă și să te schimonosești ca de o cruntă suferință. Așa trebuia. Erai obligat. Gemea clasa de sepulturiști și de alți indivizi periculoși, așa că îți scădea cota îngrozitor dacă ziceai că e nașpa muzica aia. De fapt, nu ziceam „nașpa“. Ăsta era un cuvânt prohibit. „Nașpa“ era un cuvânt nașpa. Dacă îmi plăceau însă acele grohăieli apocaliptice de oameni care se încăpâțânează să poarte pantofi cu două-trei numere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
el s-a angajat. De-aia dă de băut acuma. E obligat, a luat salariul, altfel n-ar fi lâncezit aici cu mine și cu Pif. De când lucrează, vă rog să mă credeți, parcă e bătut în devlă. Mă enervează îngrozitor toți ăștia care au o slujbă și nu mai pot să bea o bere-n plus, pentru că mâine trebuie să fie pregătiți să dea totul, să lucreze, să fie lucizi, responsabili. Să fie proaspeți, să răspundă la comenzi, să poată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
punea în treaba asta. Până la nouășpe ani avusese la activ vreo trei avorturi. Odată, la o petrecere, la mine, în garsoniera aia de care v-am povestit, venise împreună cu o prietenă de-a ei, după un avort, și erau revoltate îngrozitor că era plin la spital de puștoaice de paișpe ani, care erau deja veterane. Și se uitau la ele ca la niște babe. Deja se simțeau depășite. Ar trebui să fac o scenă din asta cândva, într-o proză. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Tomiță, nu-l luau deloc în serios. Aici țin să fac o observație: uf, ciudată, dezagreabilă categorie este aceasta a adulților, nu pot s-o sufăr, sper, Doamne ajută, să nu mă transform niciodată într-un adult, m-aș simți îngrozitor!... Nea Tomiță nu se dumirește cine suntem și ce vrem la ora asta târzie, de ce facem atâta tărăboi. Intimidat de înfățișarea lui complet diferită de mutrele cel mai adesea banale ale locuitorilor orășelului nostru, Mircea caută să explice cu glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
De acolo, mă concentrez, îi caut cu privirea pe ai mei, apoi pe băieții din oraș - și îi zăresc nedeslușit, din ce în ce mai slab. Iar peste câteva minute pur și simplu nu-i mai disting, nu-i mai văd deloc. Mă sperii îngrozitor. Mă întorc sus, la adăpostul meu din peșteră. Mă grăbesc spre înger, nerăbdător să-i povestesc ce-am pățit și să-i cer ajutorul. Lazarus e în apropiere, împreună cu Truman. Parcă mă așteptau. Le istorisesc șocat, nemainimerind cuvintele, ce grozăvie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să aflăm cît mai e pînă la Leticia. CÎnd proprietarul casei ne-a spus, Într-o portugheză familiară, că Leticia era la șapte ore În amonte și că acum ne aflam În Brazilia, Alberto și cu mine ne-am certat Îngrozitor cu privire la cine adormise În post. Însă asta nu ne-a dus nicăieri. I-am dat proprietarului peștele și un ananas de vreo patru kile primit de la leproși și am rămas peste noapte În casa lui, după care ne-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în biserică deoarece cu greu urca treptele de la cor, cu toate că era ajutat. A fost internat și la spitalul din Bacău la secția de cardiologie unde îi mai duceam mâncare de la parohie. Ne spunea că pe pr. Rotaru îl bateau gardienii îngrozitor, spânzurat cu capul în jos, pentru că reacționa mereu la insultele lor; pe pr. Ghiță nu-l băteau că era mai pașnic și bolnav”. I-am făcut prima vizită amândoi la parohie, apoi venea la noi. La mine a fost numai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
precis Costals în Les Lépreuses! În ceea ce privește cheia, imaginația mea bolnăvicioasă a și creat imaginea unei Stănculence perfide și criminale, care, profitând de naivitatea unor tineri (sic), dorește cheia primită spre păstrare cu scopul de a o folosi într-un mod îngrozitor... A fost numai o clipă însă. A doua zi am aflat din indignarea lui Ticki pentru faptul de a nu te fi condus eu la gară („Se poate? Cel mai bun prieten!“) că te-a condus Mișu, așa că mi-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]