2,094 matches
-
ca ei! N-am spus asta. Crezi că eram ca ei sau că Alec era... Se opri. PÎnă acum nu pronunțase numele lui Alec cu voce tare În fața nimănui În afară de domnul Mundy, și acum Îi ieșise pe gură ca o Înjurătură. Fraser Îl urmărea prin Întuneric. — Alec, zise el cu precauție. Era... a fost iubitul tău? — N-a fost iubitul meu! spuse Duncan. De ce crede toată lumea așa ceva? A fost prietenul meu doar. Tu nu ai prieteni? N-are toată lumea? — Bineînțeles. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cunoscută în aproape tot târgul. O brută de om, vulgar și fustangiu, un mitocan care disprețuia tot ce era sfânt și care dis de dimineață, în loc de rugăciune, suduia, de biserici, Dumnezeu, mănăstiri și sfinți, ca să nu mai zic, de neaoșa înjurătură cu trimiterea la origini.. pe care o molfăia cel putin de 30 ori pe zi. La un moment dat, soacră-sa care era de fapt sora mai mare a Cocăi, îmbătrânită de zile, nu mai făcea față treburilor gospodăriei lui
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
și o urmăresc cu privirea. Pașii mici se împletesc cu ploaia ca într-un dans al destinului. Mai are puțin să ajungă la poarta casuței părăginite unde locuiește. Plictisit de așteptare, taică-su ii iese în întâmpinare, cu reproșuri și înjurături, pe care nu le suportă hârtia, îi smulge fetiței pâinea de sub braț și cu un gest brutal o îmbrâncește spre poartă. Biata de ea, cade în genunchi și începe să plângă sfâșietor. Roua lacrimilor se amestecă într-o clipită cu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
se amestecară, lărmuind, printre combine întârziate, ce înțepeneau brusc, spre disperarea de paradă a asistenței. Tractoare capricioase, mai încăpățânate decât catârii de stepă și decât cămilele bactriene, cele roșcate la păr, adăstau în brazdă nouă, să se termine seria turbatelor înjurături ale specialiștilor de tip revoluționar, mecanizatori făcuți doar printr-o spoială de instrucție, administrată în graba mare. Descărcându-și năduful pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
galeria este plină de apă, e Dunăre peste tot, nu alta Auzind ce ne-a zis, ne-a pus pe gânduri și ne-au năpădit iarăși grijile, totuși ne-am ținut firea, numai Cornel Braiu, cel tinerel a tras o înjurătură, spunând că el nu va crăpa aici, nu fiindcă ar avea șapte vieți, în pieptu-i de aramă, ci pentru că el e sămânță rea, care nu piere, așa că n-o să-și lase el ciolanele într-o hrubă ferecată de ape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după ce așteptă, stupid, ca Mircea să iasă din încremenirea-i de ghips, ridică pistolul lui negru, punându-i-l în piept. Mișcarea aceasta, executată cu stângăcie, a Babiței, declanșă un strigăt sfâșietor în pieptul lui Mircea: Mama ta!... De fapt, înjurătura de mama ta! era finalul unei fulgerătoare judecăți preliminare a situației, alcătuită complet astfel: decât să plângă mama mea, mai bine să plângă mama ta (deși, poate că Babița-Pelicanul, de la școala de reeducare, nu avea mamă; și oricum, probabil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pare Însă că așteptările ei erau mari. De data asta nu mă ajutau presupusele mele competențe consolatoare. N-am reușit să mă ridic la Înălțimea așteptărilor ei. Îmi Închipui acum că, scoasă din sărite, căuta un aliat, un partener de Înjurături. Eu am bâguit doar: - A cam sărit peste cal. Dar lasă că... Nu mai știu ce trebuia să lase Cristina. Poate că nici nu aveam pregătită o continuare memorabilă a frazei. Mai bine. Fiindcă ea m-a Întrerupt, revărsând asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că nu ia foc. Roșu de enervare la față, țipă și mai tare la el: Paștele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tot, mașini gonesc în viteză, claxonând neîncetat și slalomând cu greutate prin mijlocul mulțimii panicate. Tramvaiele înțepenite pe linii, par asemeni unor epave scufundate în adâncuri abisale. Țipetele isterice ale femeilor ieșite din minți se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al cailor de la trăsuri, care se cambrează cu albul ochilor mărit din pricina spaimei. Un huruit greu, difuz și îndepărtat, se amplifică amenințător cu fiecare clipă, până ajunge la un duduit amenințător care face sticla geamurilor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
infamie altceva decât o nostimadă. Dacă la început colonelul Pietrosu a încercat să rămână calm încercând să evalueze situația după toate coordonatele, nu după mult timp, datorită insultelor și amenințărilor necontenite, și-a pierdut răbdarea proverbială încheind discuția cu o înjurătură suculentă însoțită de gesturi expresive la adresa SS-istului încât acesta s-a făcut verde. Mai mult, a ordonat comandantului gărzii convocat în biroul său să aresteze pe distinsul ofițer german pentru comportament neadecvat față de un superior, recomandând celula cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
desăvârșită chiar și să fi fost înveșmântată cu pânză de sac. Iorgu încearcă să-și arunce mâna peste umerii fetei dar nu reușește și din cauza avântului aproape că se prăbușește de pe scaun. Începe să bombăne și mârâie printre buze o înjurătură. "... mătii de cravată, ce mă strângi!". Lărgește nodul cravatei și se descheie la primii doi nasturi ai cămășii. Cu gesturi împleticite, umple cupa largă a paharului de șampanie cu vodcă până aproape să se reverse și bea tot cu înghițituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dar preferă rușinea morții, pe care niciodată nu o simțise mai aproape ca acum. Cu armele gata să tragă, atât el, cât și cei cinci oameni care-l însoțesc, ies unul câte unul din încăpere, însoțiți de un cor de înjurături furioase și huiduieli. Un tip falstaffian, cu obraji congestionați pe care alunecă broboane de transpirație, își face apariția din spatele tejghelei unde stătuse ascuns până atunci. Este Krzystof, proprietarul. Ca într-o carte deschisă, pe fața lui bonomă se citește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prea sofisticat, dar extrem de eficient. Chestia asta poate reduce la o simplă grămadă de fiare calcinate chiar și un tanc greu, de asalt. Motorul unui camion urlă forțat la capacitate maximă. Din remorcă se fac auzite numeroase strigăte nervoase și înjurături ale soldaților, cu trimiteri la "originea" șoferului. De înțeles. Nici unul nu își dorește să intre în peisaj la bordul unui bolid scăpat de sub control. Un soldat în uniformă de camuflaj, iese pe jumătate de sub prelată. Casca, de asemeni albă, strălucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vor fi vizibili pentru trăgătorii inamici asemeni muștelor pe perete. Atunci când se echipase, pentru un scurt moment, avusese impresia că îmbracă giulgiul înmormântării. Reflectorul se aprinde din nou, cercetează terenul cu încetineală de melc. Exasperat, Marius strecoară printre dinți o înjurătură. "La naiba cu reflectorul ăsta! Așa nu vom ajunge nicăieri, niciodată!". Starea de așteptare cu presimțiri rele face ca golul din stomac ce începuse să-și facă simțită prezența de la pornirea misiunii să devină dureros de intens. Pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Tăcut, von Streinitz părăsește camera. Pe hol, pustiu. Fapt neobișnuit, întreaga clădire este tăcută, nu se aude nici un zgomot, ca și cum toată lumea așteaptă cu sufletul la gură ceea ce avea să urmeze. Nu după mult timp, dinăuntru ajung până la el răcnete și înjurături ce însoțesc gemetele înăbușite ale unui om lovit cu brutalitate, toate pe un strident fond muzical. "Cât o să dureze, oare?" Schultz nu o să renunțe, decât în momentul când victima lui îi va spune tot ceea ce vrea el să afle. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sub vestonul pătat de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce-i Mâțule? Întreabă cu glas tare Marius, aplecându-se peste balustrada scării. Jos am răzbit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca, în septembrie 2008, volumul al VII-lea (ultimul) să plece la tipar. O să dorm, atunci, mai liniștit. Sunt bucuros că în această țară în care orice faci e luat, fie în râs (zeflemeaua noastră celebră!), fie este acoperit de înjurături grosolane, sunt și oameni care gândesc bine și au curajul să spună adevărul. De pildă, Ion Simuț, Constantin Coroiu, G. Dimisianu, Alex. Ștefănescu. Cât privește seria de "Opere fundamentale" pot să vă spun că am ajuns la volumul 100. Am
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
fond, dacă acest personagiu se poate plimba prin țară și să tragă cum vrea, unde vrea - este pentru că în oarecare măsură el exprimă sumar o sensibilitate publică". Și anume, exprimă "năduful" populației deziluzionate. Ceea ce omul de rînd exteriorizează printr-o înjurătură, omul cu revolverul exprimă cu arma: "Dumneata, necăjitul meu prieten și cetitor, înjuri. El trage. Dar amîndoi pentru același năduf". Mai mult, după ce "a tras astfel, cu egală pasiune, sub trei guverne", sub Duca e silit să se adapteze: "dacă
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
sânt acuzările pe cari d. Cogălniceanu, colegul de ieri al d-lui Brătianu, le aduce acestuia. Aceste acuzări cată să fie adevărate dintr-o cauză. "Romînul" n-a răspuns la ele, ci a pus pe ciracul său să răspundă cu înjurături. Deși nu ne punem niciodată în polemică cu acel cirac, nici avem obicei a-l cita, totuși trebuie să concedem că în ziaristică joacă cel puțin rolul pe care d. Dimancea-l joacă în Parlament! Când guvernului [î]ie rușine să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fanatică contra "inamicului moșienit", contra creștinismului, ce ură de moarte contra celor mai curați și mai puternici reprezentanți ai geniului german de la Luther începînd și până la Goethe și Fichte! Ce deșartă, ce ]njurioasă ridicare de sine! În continue și amare înjurături Graetz dovedește că nația lui Kant abia prin evrei a învățat umanitate, că limba lui Lessing și a lui Goethe abia prin Boerne și prin Heine a devenit capabilă de frumuseță, spirit și umor! Care evreu englez ar îndrăzni vrodată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dintre ei au ajuns la o vază meritată ca învățați sau artiști germani, ca stâlpi ai culturii germane. D. Graetz și cei asemenea lui merg alte căi. Dar opinia noastră publică începe a-și deschide ochii. Puțini ani încă și înjurăturile la adresa răsplebei germanice (Ur-Mob) cari cutreieră azi gazetele jidoveșii, vor fi și în Germania tot atât de imposibile precum sunt de neimaginabile în Anglia. Mai la vale publicăm partea ultimă a broșurii d-lui Treitschke asupra evreilor germani. III 10 ianuarie 1880
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
primitori decât de slăbiciunile și boalele caracterului evreiesc. Cosmopolitismul nostru [î]i ieși înainte celui evreiesc, gustul nostru de critică se bucura de discursurile asmuțătoare a presei evreiești. Un popor c-o puternică mândrie națională n-ar fi îngăduit nicicând înjurăturile epigonilor lui Boerne; un popor cu datini pe deplin formate și-ar fi păzit limba cu mai multă trezvie contra barbariei gazetelor umoristice jidovești. Înainte de toate însă destrămarea fatală a vieții noastre bisericești, gustul de batjocură și materialismul multor creștini
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
când mult mai bine ar fi fost să se fi mulțumit cu Austria și regiunea sudetă și să fi cucerit lumea prin expansiunea economică și științifică și nu prin..."' Și Petrică Nicolau se poticni de indignare și o ploaie de înjurături de care nu-l credeam în stare se abătu asupra lui Hitler și a idioților de nemți care îl urmaseră. Se răcori însă și după o tăcere reluă: Am cea mai mare admirație pentru Rusia lui Dostoievski și Tolstoi și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era adresată... Când grosolănia, care mă exaspera, pur și simplu nu puteam s-o mai suport, îmi pierea glasul, parcă mă sufocam... ("Ei bine, am gândit, cum se manifesta, Matilda, această grosolănie?" Ea îmi ghici gândul și continuă.) Erau întîi înjurăturile, în special una, pe care mi-o adresa pe tonurile cele mai variate, cu dispreț, sau furios, sau când nu mai avea replică, sau când eram exaltată de ceva frumos, și mai ales atunci mă șoca foarte tare: du-te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
miră ea. "Se poate întîmpla, răspunsei. Spuneai că era profesor universitar. Un intelectual se poate distra înjurînd, ca să pună în oarecare armonie gândirea, sătulă de abstracțiuni, cu sentimentele, care nu sânt tot timpul la înălțimea gîndirii." "Nu văd întrucît o înjurătură poate să-ți aducă armonia. E absurd, mai ales când vezi cum, cineva, propria ta soție, suferă din pricina lor..." Am tăcut, extrem de amuzat. Profesorul acela universitar trebuie să fi fost un tip încîntător. "...M-am grăbit să mă căsătoresc cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]