3,744 matches
-
ies încet pe ușă și mă duc înapoi acasă. ― Ce s-a întâmplat? întreabă Lauren. Ce faci înapoi aici? Și-i spun. ― Du-te înapoi, trebuie să te întorci. ― Nu pot, mă vait au. Ce să-i mai spun? ― Ai înnebunit de tot? Lauren dă din cap, nevenindu-i să creadă. Omul de care erai îndrăgostită până peste cap, de care încă ești îndrăgostită tocmai ți-a spus că e de părere că ești cea mai grozavă femeie pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o țină-n veci de veci, Desghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. Căci de piatră de-ar fi, încă s-a-ncălzi de-atît amor, Când căzîndu-i în genunche, i-ar vorbi tânguitor, Fericirea înnecîndu-l, el ar sta să-nnebunească Ca-n furtuna lui de patimi și mai mult să o iubească. Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncîndu-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea-a ta adâncime cu luceferi luminoși? Cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se apropiau, puteau vedea cum se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși veniră în zbor. Corabia ocoli încet insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe punte scoaseră strigăte de bucurie. Speriați de urletele lor, stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
corn În abdomenul inferior În primele sale lupte ca matador-vedetă, fusese un tip extrem de curajos și de priceput și mai avea Încă manierismele zilelor de glorie. Era excesiv de jovial și râdea mereu, cu sau fără motiv. Pe când avea succes era Înnebunit după farse, dar acum se lăsase de sportul ăsta. Farsele cer o anumită siguranță de sine pe care el n-o mai avea. Avea o față inteligentă și deschisă și era foarte stilat. Matadorul bolnav avea grijă să ascundă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de muncă. Nu mai vrei puțină supă? Îl Întrebă femeia. — Nu, mulțumesc mult. A fost foarte bună. Doar puțină... — Mai bine un whisky. — Nu e bun pentru tine. — Nu. E rău pentru mine. Muzica și textul de Cole Porter. Mă-nnebunește toată iubirea asta pe care o reverși asupra mea. Știi că-mi place când bei. Da, sigur. Numai că-i rău pentru mine. „Când n-o să fie aici, o să beau tot ce vreau“, se gândi. „Mă rog, ce mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oraș? spuse Bill. Mi-ar plăcea să văd campionatu’. Ei, acum meciurile-s mereu În New York și Philadelphia. Nu ne-ar folosi la nimic. — Oare The Cards o să câștige vreodată un campionat? — Cât trăim noi, nu. — Oau, cred c-ar Înnebuni de fericire dacă te-ar auzi. — Mai ții minte când au avut seria aia bună, da’ după aia a venit dezastrul? — O, Doamne, spuse Nick, aducându-și aminte. Bill se-ntinse după o carte așezată cu fața-n jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apucă nebunia, ca să-l potolesc. Nick Îl privea În continuare pe bărbatul care zăcea cu ochii Închiși lângă foc. N-aveți de ce să vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina pe care o așezase sub capul leșinatului. — Păi, În primul rând c-a luat prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu le plăcea multora, așa c-au Început să se certe și Într-o zi ea a plecat și nu s-a mai Întors niciodată. Își termină cafeaua și se șterse la gură cu palma lui roz. — Așa c-a Înnebunit pur și simplu. Mai vreți niște cafea, domnu’ Adams? — Da. Mulțumesc. — Am văzut-o de vreo două ori, continuă negrul. Era a dracu’ de frumoasă. Îi semăna așa de mult, că puteai să zici că-s gemeni. Ad n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un moment dat se opri din alergat, se balansă În față, ridicându-se pe vârfuri cu brațele Întinse Înainte, și-i Înfipse cele două banderillas direct și adânc În mușchii de sub umărul mare, În timp ce taurul trecu pe lângă el. Mulțimea era Înnebunită. — Puștiu’ ăla n-o să rămână mult la nocturne, Îi spuse lui Zurito omul lui Retana. — E bun, răspunse Zurito. — Fii atent la ce-o să facă acum. Priviră cu toții. Fuentes stătea cu spatele la barrera. Doi tipi din cuadrilla stăteau În spatele lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își trase pălăria și mai pe ochi și se uită la Manuel. Manuel stătea din nou În fața taurului, ținând muleta În jos, pe stânga. Privind-o, taurul Își plecase capul. — Dac-ar fi făcut Belmonte toate astea i-ar fi Înnebunit, spuse omul lui Retana. Zurito nu răspunse. Era cu ochii pe Manuel, În mijlocul arenei. — De unde l-a scos șefu’ pe tipu’ ăsta? Întrebă omul lui Retana. — Din spital, Îi răspunse Zurito. — Păi, tot acolo o să ajungă imediat. Zurito se-ntoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
micul dejun. Când se-ntoarse În lit salon, paturile fuseseră Împinse Înapoi În perete și transformate În canapele, canarul Își scutura penele În soarele dimineții care lumina prin fereastra deschisă, iar trenul se apropiase și mai mult de Paris. — E-nnebunit după soare, spuse americanca. O să-nceapă imediat să cânte. Canarul Își scutură penele și Începu să le ciugulească. Mi-au plăcut mereu păsările, spuse doamna din America. Pe el Îl duc acasă fetiței mele. Uite...a-nceput să cânte. Canarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-se cum vor fi salvați. Cât timp malaria făcea ravagii, s-au rugat la Dumnezeu și la divinitățile tribului, oricare ar fi ele. Iar acum când erau cu toții pe cale de a se reface după boală, au aflat că barcagiul a Înnebunit și i s-a năzărit că Rupert ar fi zeu. Oare vor Înnebuni și ei? Își dădeau cu părerea despre ce făceau familiile și prietenii lor de-acasă În Încercarea de a-i găsi. Sigur contactaseră ambasada SUA din Myanmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la Dumnezeu și la divinitățile tribului, oricare ar fi ele. Iar acum când erau cu toții pe cale de a se reface după boală, au aflat că barcagiul a Înnebunit și i s-a năzărit că Rupert ar fi zeu. Oare vor Înnebuni și ei? Își dădeau cu părerea despre ce făceau familiile și prietenii lor de-acasă În Încercarea de a-i găsi. Sigur contactaseră ambasada SUA din Myanmar. Probabil un escadron de avioane americane zbura chiar acum pe deasupra zonei, căutându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că apar În Supraviețuitorii lui Darwin? Bietul Bennie, de când avusese criza de convulsii, starea lui se tot degrada, concluzionaseră cu toții. Încercau să-i facă pe plac, dar le era frică și de faptul că și alții dintre ei ar putea Înnebuni. Bennie strigă la ei din nou. —La știri, gâfâi el. Apărem la știri! —E rândul tău, Îi spuse Moff Roxannei care oftă și se duse să alunge și această speranță falsă a lui Bennie. Dacă nu o făceau, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de partea cealaltă a crevasei. Podul s-a prăbușit! Se uită În jos? A căzut cineva? Cine? Câți? Marlena? Esmé, Moff? Nu? Nu! Slavă Domnului! Sunt bine. Uite-i. E toată lumea? Da, probabil că sunt cu toții din moment ce nimeni nu e Înnebunit de durere, sunt doar enervați. Deci asta s-a Întâmplat. Nu au cum să plece. A căzut podul. Și-au dorit tot timpul să se Întoarcă. Și sunt vii. Deci sunt doar blocați acolo. Sigur sunt bine. Aveau mâncare. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
considerare această posibilitate. Eliberarea sufletelor lor cu câteva momente În urmă Îi făcuse mai deschiși spre misterios și inexplicabil. Indiferent de felul În care a ajuns la ei, zise Roxanne, sunt Îngrijorată de ce se vede pe casetă. Rupert delira, Moff Înnebunise... — Nu cred că se vede asta deloc, spuse Moff, având grijă să nu-și privească fiul. Se vedea pe casetă că eram extenuat. Grupul analiză posibilitatea ca telespectatorilor să li se pară că toată lumea murise. Oare se va mai organiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o facă din nou, Îl va lăsa. Nu că și-ar fi dat hainele jos să facă celălalt „lucru“. Asta ar fi prea ciudat. Era curioasă, totuși, ce ar fi simțit dacă ar fi atins-o un băiat. Ar fi Înnebunit din cauza a ceva ce nu mai simțise Înainte? Ar fi devenit o altă persoană? Celălalt lucru care Îi plăcea lui Esmé la camera ei era scara capitonată până la pat, pe care Harry o pusese astfel Încât Cuțu-Cuțu să urce și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
greu, nu? Tot mergând mă simțeam din ce în ce mai rău. „N-ar fi trebuit să stau să-l privesc pe omul acela căzut pe jos!“ Când am ajuns la firmă, ochii mă dureau încă. Nasul și ochii îmi curgeau și i-am înnebunit pe toți colegii mei: „Mă dor ochii! Mă dor ochii!“ Mi-era așa de rău, că nu puteam face nimic. În cameră era întuneric. Am verificat dacă nu cumva era tăiat curentul. Nu era tăiat. Ce ciudat! Deși lumina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pierdută, nici nu vorbea cu el. După zece ani, acea primă impresie negativă a luat forma unui sentiment de teamă profundă și a pus stăpânire pe întregul lui trup. Cîteodată destinul e cam ciudat... De șapte ani de zile este înnebunit după snowboard și, iarna, oricât de ocupat ar fi, își face timp să meargă, o dată pe săptămână, împreună cu iubita la pârtie. De la atac a trecut prin multe momente grele, însă, datorită lui i s-a întâmplat un singur lucru bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
următor m-am mutat la un liceu din Tokio și am auzit de la alți colegi că în clasă, la liceu stătea în poziția lotusului și se cufunda în meditații. Nu am văzut lucrul ăsta personal. Am avut mulți prieteni. Eram înnebunit după motociclete, ne urcam cu toții pe ele și plecam la plimbare. Îmi plăcea mult să hoinăresc pe afară. Inoue nu era deloc așa. După atac, la televizor și în ziare au început să difuzeze informații despre adepții cultului Aum. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
facă schimb de informații? N-am stat de vorbă cu nimeni. Doar am schimbat câteva cuvinte. Dacă au spus celelalte persoane ceva? Nu știu dacă au zis ceva sau nu... Bineînțeles că se întrebau: «Oare ce se întâmplă?» Toți parcă înnebuniseră. Nu am întrebat pe nimeni nimic. Pur și simplu stăteam acolo fără să fac nimic. Nu mă durea nimic și nu îmi era grozav de rău. Nu. A durat ceva până când a venit ambulanța. Dar nu era decât una. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Mi se părea că iadul mă trage în jos. Eram rău. Sigur cad în iad! Nu mă mai întorc!», așa simțeam. Nu aveam poftă de mâncare. Aveam un fel de nevroză. Depresie. O depresie gravă, boală. Îm dădeam seama că înnebuneam treptat. În zilele ploioase, când nu munceam, dormeam înfășurat în plapumă. Ceilalți mergeau la jocuri elecronice, iar eu stăteam singur în cameră. Cei din jurul meu îmi spuneau cuvinte calme și le sunt foarte recunoscător, dar atunci eram total pierdut. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sedința din Satyam nr. 2 în legătură cu sarinul. Ce bine că nu am luat parte la ședință! La început au fost foarte duri cu mine și m-au întrebat dacă nu cumva și eu am răspândit sarin. A fost greu. Mă înnebuneau de cap. Trecând în fiecare zi prin asta, am început să am probleme cu inima. Nu erau foarte violenți cu mine. Trei interogatorii pe zi. Destul de lungi. Eram terminat. Am fost reținut pentru douăzeci și trei de zile. M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unii supraviețuiau hrănindu se cu rădăcini, pești morți, hârciogi sau ouă și pui de păsări. între timp se sălbăticeau, trupul li se acoperea cu păr țepos și negru, colții le creșteau și se ascuțeau. Formau haite costelive de porci mistreți, înnebuniți de foame, pe care pescarul îi vâna iarna, împușcându-i sau prinzându-i în năvoade întinse pe grind, pentru a ronțăi apoi, marinată în oțet, puțină carne tare și fibroasă. Dar cea mai ciudată vânătoare la care asistase graful era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca și licornul, cerbul, înnebunit de dorință, alerga prin pădure în căutarea dragostei, dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea îi e atât de otrăvită că omoară pe loc omul sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]