1,781 matches
-
așezată pe tronul imperial, cu un decor impunător. Pe lângă aceasta, statul putea folosi toate mijloacele de constrângere dacă discipolii Evangheliei îndrăzneau să disprețuiască ori, chiar și numai în cuvinte, să atace acest cult de stat. Un alt factor negativ era înspăimântătoarea carență de simț moral, evidentă în cultele misterelor orientale, ale căror caractere orgiastice conduceau adesea spre forme de depravare. La baza tendinței cultelor misterelor înclinate spre manifestări exterioare, destinate să acționeze asupra simțurilor, se afla o religiozitate superficială datorată civilizației
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
putere. Departe de Camus, Beckett subvertește mereu povestea, dar, față de succesorii săi din Noul roman, nu intenționează să creeze un cititor nou - printr-o revoluție poetică - ci să parvină la conștiința cititorului ca atare. Literatura lui Beckett este de o Înspăimîntătoare și aproape imposibilă luciditate, pentru a preîntîmpina orice fel de eventuală „demascare”, pentru a demostra că singurul mod de a menține literatura În viață, la adăpost de forța de asimilare a societății de consum, este de a o Împiedica să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
continuă existența printre trecători. Lumea e văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de coșmar, cu mașini și trenuri înspăimântătoare, cu sunete de claxoane stridente, torturante pentru nervi. O spaimă metafizică amenință existența: "Drumul, ducând departe, în sensul opus/ Acelui ceasornic uriaș/ Cu axul înfipt in Marele Oraș/ Dar aflat înăuntru tuturor acestor mizerii!/ Dar poate ar trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Trăiam de ceva vreme împreună și trecuserăm fără probleme peste destule momente de foame, dar acesta era altfel și prevestea o criză majoră. Deși sufeream amândoi, tot eu eram cea pedepsită: pironise ochii în televizor și ridicase între noi zidul înspăimântător al tăcerii... Recunoșteam o situație tipică de criză, dar calitățile mele de manager nu-mi erau de niciun folos: oricât mă frământam, nu găseam o soluție. Întâmplarea, soarta, habar n-am ce-a fost, dar în acele clipe de cumpănă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
iubească pe Macarena. Cred că știu și de ce, semăna leit cu unul dintre ciobanii care o cântă... Și asta nu e totul: piesa durează vreo patru minute, dar el era cu mult mai rapid. Avea niște finish-uri de o precocitate înspăimântătoare, nici nu mă mira că nevastă-sa apelase la altul. Recunosc totuși că, în lipsă de altceva, îmi prindea bine și agitația lui sterilă; motorul îi pornea greu și se oprea repede, dar măcar îl învățasem ce-i ăla un
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
e format numele celui de nenumit, al celui de neprivit [hidos - n. m.], al celui de neapropiat, al celui ce infectează orice, al celui ce înciumează totul, al absolutei bestii triumfătoare, al neînduratului exterminator al celui ce este. - El (acest înspăimîntător Leviatan al băligarelor) a scos coroana regilor, a batjocorit preoți, a mecanizat luptători, a falsificat pe eroi, a conrupt pe judecători, a reînviat sclavismul, a dezonorat libertatea, a înlocuit soarele cu lumina electrică, peste clopotniți a făcut case, peste sfinți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Atys, puse de scriitorul american drept motto la Manuscrisul dintr-o sticlă (MS Found in a Bottle): „Qui n’a plus qu’un moment à vivre/ N’a plus rien à dissimuler”. Care e imaginea morții la Bacovia? Una deloc înspăimîntătoare. Dacă moartea l-ar speria, ar evita cuvîntul, ar numi-o prin perifrază, i-ar inventa o altă denumire. Or, nu numai că-l folosește, dar îl pronunță fără reținere, ba cîteodată cu un soi de voluptate. Pentru el moartea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe cărările ei misterioase. Zenon se străduie să-și deschidă ochii și să vadă lumea așa cum este ea: o cloacă a ereziei și ipocriziei în care sufletele curajoase sunt arse pe rug în timp ce necredincioșii sunt puși în libertate. Aceasta este înspăimântătoarea realitate de la Inchiziție la Reformă, domnie a terorii negre în epoca lui Galilei și a ereticului Tommaso Campanella, ei înșiși aflați frecvent în grave contradicții cu Biserica Catolică. Sfinți și păcătoși deopotrivă se învârtesc în cerc și levitează: diferența rezidă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cote afective atât de înalte, încât îi pune rațiunea în imposibilitate de a mai realiza concesii, limitând-o doar la actul de a concepe o răzbunare crudă, inumană. Astfel, când află de moartea lui Patroclu, ??178 durerea lui Achille devine „înspăimântătoare”: întins pe pământ, refuzând orice hrană, smulgându-și părul, mânjindu-și hainele și fața cu cenușă, el suspină — ni se spune în epopee — și se gândește la propria-i moarte. Apoi, când aceeași durere îl readuce totuși la viață, gândul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
păsării de plumb), alți "flăcăi beți răstoarnă vinul/ în cupe, sortit să se prefacă râuri" (Verbul mut). În general, o serie reprobabilă de "leșioase trupuri ascunse", apăsate de păcate grele, "în hrubele întunecate ale morții" nocturne. De departe, cea mai înspăimântătoare este tot fiara veninoasă, Demonul om născut sub zodia apocalipsei: Din pântecul de mamă poale-n brâu,/ demonul făt iese în lumină,/ vânăt de ciudă se răspândește în lume/ A scăpat de înec la botez/ Nici dumicatul, îmbibat cu alcool
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adâncuri", adâncuri de care scribul este deopotrivă oripilat și fascinat. Captiv, de voie, într-un teritoriu monstruos, el trudește, fără să se sature, la mecanismul de producere a textului care să salveze ființa de propriii demoni, între care cel mai înspăimântător pare a fi o solitudine radicală, specifică secolului ce abia a trecut: "Dar nu există nimic care să ne poată salva de singurătate/ această cupolă injectă, șiroind în/ infern, îmbibată cu stârvuri și fum/ cupola sec. XX este lipit de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să găsească răspuns, dar care îi îmbogățesc imaginea lumii în care trăim. Iată una dintre ele: cum de construcția poliției secrete comuniste (Securitatea română, de pildă, așa cum o știm sau cum ne-o imaginăm) seamănă atît de bine cu "imaginea înspăimîntătoare a Organizației a cărei însușire de căpetenie este secretul", descrisă, cu mult înainte ca ea să existe, de miturile Conspirației și analizată cu subtilitate de Raoul Girardet în Mituri și mitologii politice? Gabriela Adameșteanu În loc de introducere în imaginarul politic Studiul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
față de Monarhie și față de Biserică, francmasoneria fiind ea însăși condusă, într-o împrejurare sau alta, de o sectă, aceea a Iluminaților din Bavaria, care a ajuns s-o controleze. În această revoluție franceză, scrie Barruel, totul, pînă la cele mai înspăimîntătoare nelegiuiri, totul a fost anticipat, gîndit, pus la cale, deci statuat: totul a fost consecința celei mai cumplite mîrșăvii, pentru că totul a fost pregătit, provocat de oameni care numai ei trăgeau de acel fir al conspirațiilor îndelung urzite în societățile
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lipsite de importanță în raport cu menținerea aceleiași structurări a formelor. Fie că e vorba de Marele Sanhedrin al evreimii universale, fie că e vorba de Compania lui Isus sau de lojele masonice, mitologia complotului are în centrul ei imaginea înspăimîntată și înspăimîntătoare a Organizației. Însușirea ei de căpetenie este secretul. Toți cei care, sub o formă sau alta, pretind a-i dezvălui activitatea sau a-i denunța actele criminale stăruie asupra greutăților cu care s-au confruntat, adesea și asupra primejdiilor prin
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
presă antisemită va denunța săpăturile pentru metroul parizian drept o acțiune a complotului evreiesc, acțiune ce urmărește să facă să planeze asupra întregii capitale amenințarea permanentă a distrugerii. În arierplanul emoțional al fiecăreia dintre aceste povestiri, se simte mereu ceva înspăimîntător, de pildă trapele ce se deschid brusc, labirinturile fără ieșire, coridoarele care nu se mai termină, cu pereți masivi, impenetrabili și netezi. Tot cu umbra, pe de altă parte, începe domeniul incognoscibilului și neidentificabilului, acela în care cuvintele obișnuite au
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
logică aparent incontestabilă, la o aceeași cauzalitate, unică și în același timp elementară și atotcuprinzătoare. Altfel spus, totul apare ca și cum ar fi stabilită o grilă interpretativă prin care s-ar vedea inserate evenimentele actuale, bineînțeles cele mai încurcate și mai înspăimîntătoare. În același fel, acea necunoscută extrem de greu de lămurit, a întrebărilor fără răspuns cedează în fața unui sistem organizat de lucruri limpezi, destinul redevine inteligibil; o anumită logică, sau cel puțin o anumită coerență tinde a se impune în desfășurarea deconcertantă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de Rome", din l ianuarie 1894: "Combătînd francmasoneria, combatem însuși iadul... De mult timp, armatele infernale s-au dezlănțuit... În lojile secrete, cultul lui Satan este deja organizat, cu ritualul, cu ceremoniile, cu jurămintele sale, totul săvîrșindu-se în condițiile unor înspăimîntătoare sacrilegii." Tema principală este existența în spatele instituțiilor oficiale ale masoneriei a "lojilor secrete", ai căror invitați se pretează la sacrilegii (mai ales), la maculări (ale azimei), adică la invocarea demonilor. Pentru mulți, de altfel, aceste "loji secrete" nu sînt altceva
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și peisajele să fie armonizate. Există analogii între situațiile pe care le trăim, stările noastre de spirit și locurile, fenomenele sau stările Naturii. Duceți un nefericit într-un loc stîncos, prin păduri întunecate, pe lîngă ape învolburate etc.; aceste ținuturi înspăimîntătoare îl vor copleși atît de mult, trezind în el un sentiment de pioșenie. Lăsați doi îndrăgostiți să stea în leagăne îmbietoare [...]. Saint-Lambert, Anotimpurile, Cuvînt înainte b) același peisaj e prezentat de mai multe ori, dar în nuanțe diferite. Variații care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
există nenumărate feluri de grădini. Există, mai întîi, genul melancolic și romantic, caracterizat prin flori de nu-mă-uita, ruine, morminte, precum și printr-o "iconiță închinată Sfintei Fecioare, ce arată locul unde un nobil prinț a căzut de sabia unui ucigaș". Genul înspăimîntător poate fi realizat cu ajutorul unor stînci suspendate, al unor copaci doborîți la pămînt sau cu crengile rupte, al unor colibe în flăcări. G. Flaubert, p. 46 Existența unei intenții explicative în descriere se traduce prin folosirea caracterului generic asociat prezentului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ajungă acolo în plină noapte, să nu mai vadă nimic și să pornească imediat la atac fără să aibă timpul de a se mai gîndi la ceea ce îl așteaptă. E sigur acum că va fi toată noaptea obsedat de imaginea înspăimîntătoare a acelei dungi subțiri de zăpadă ce taie pe de-a întregul muntele, de la Vîrful Verde, la 4121 metri altitudine, pînă la platoul glaciar! O mie două sute de metri de cățărat dintr-o suflare! Fără un loc de oprire! Fără ca
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se face în mod esențial asupra obiectului ce trebuie descris [a se vedea în fragmentele precedente "ce spectacol indescriptibil și ce varietate de locuri și de peisaje..." (J. Verne) sau "Este sigur acum, va fi toată noaptea obsedat de imaginea înspăimîntătoare..." (R. Frisson-Roche)], dar și asupra personajelor-pretext. Ele contribuie la acreditarea iluziei referențiale a obiectelor descrise, fie că sînt prezentate ca fiind "demne de interes" sau că apar prin intermediul unor focalizări contradictorii. Din contra, odată cu modalizările, actul descrierii își pierde din
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
înscrise în mersul Istoriei. Criza urmează îndeaproape apogeului, favorizînd unele conștientizări, care, în schimb, accentuează crizele. Din însuși interiorul culturii europene, devine posibilă reperarea orbirii eurocentriste. Unii europeni vor descoperi că Umanismul lor mascase și justificase o lipsă de umanitate înspăimîntătoare. Vor descoperi de asemenea că ceea ce crezuseră a fi Cultura supremă, cultura lor, era o cultură ce dăduse naștere disprețului pentru celelalte culturi și justificase exterminarea lor. Firește, ideile izvorîte din acest Umanism vor continua să înflorească în porțiuni extinse
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de convingere, strategia aceasta e departe de a produce rezultatele scontate. Psihologii Howard Leventhal și Patricia Niles au arătat unor voluntari filme despre cancerul de plămâni provocat de țigară. Conținutul acestor filme era mai mult sau mai puțin explicit și înspăimântător. În filmele mai blânde, un consilier avertiza asupra efectelor dăunătoare ale tutunului, în timp ce în filmele mai dure era arată o operație chirurgicală în care apăreau straturi de negru de fum tabagic așezate pe plămâni, cilii paralizați ai bronhiilor, vasele sangvine
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fumeze este un semn de sfidare. Cealaltă ipoteză numită și „a reacției”: în fața unei constrângeri prea mar, individul adoptă comportamentul contrar celui recomandat. Este cazul fumătorilor care fumează două pachete de țigări pe zi și descoperă într-o zi fotografiile înspăimântătoare ale cancerului de plămâni într-o revistă, și astfel le crește doza ca reacție la mesajul propus. Reacția poate fi adesea observată la persoanele care se simt constrânse să acționeze în conformitate cu un mesaj exterior și care bravează în fața lui pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]