2,199 matches
-
naratorului cum că „cei mai mulți dintre noi avem În vine o cantitate cât de mică din acest prețios lichid“. Întorcând paginile, dădu peste un monolog remarcabil, În care Svengali, mâniat de indiferența manifestată de Trilby față de avansurile sale, Încerca să o Înspăimânte cu imaginea propriului cadavru, la morgă: „Dar nu mă asculți, sapperment! Proastă mare ce ești... cap de oaie! Dummkopf! Donnerwetter! Svengali vorbește și tu te uiți la coșurile de fum! Uită-te ceva mai jos, Între case, pe partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-o, i-am vârârt-o între buzele al căror tremur s-a potolit imediat. A tras lacom câteva fumuri, a închis ochii, i-a deschis din nou speriat, ca și când abia acum ar fi înțeles în ce stare era. Asta m-a înspăimântat, fiindcă era o noutate la el: pe chipul său se citea frica. Și pe urmă, după o pauză în care nu l-am auzit decât pe celălalt rănit gemând, pe sanitar înjurând din cauza bandajelor insuficiente și am fost uimit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îl chema la fel ca pe eroul acelui cântec pentru copii pe care-l cântasem în pădurea întunecată până când am primit răspuns, Hans pe numele mic, că se referea uneori la sine însuși ca „Hänschen“, iar în ambulanță, atunci când îl înspăimânta pierderea unor părți ale corpului imposibil de înlocuit, mi-a ordonat să verific starea bărbăției lui cu cuvintele „Ia bagă-i tu lui Hänschen mâna în pantaloni“. Nu, acolo nu-i lipsea nimic. Dar îngerul meu păzitor nu a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și pe micuța Laura, cea născută în anul ridicării Zidului, un copil serios ce nu zâmbea decât rar, ca și când ar fi vrut să vadă cum e. Speriat el însuși și mânat de frică, ajungea să-i gonească și să-i înspăimânte pe alții. Se vedea urmărit, ieșea din camere mergând de-a-ndăratelea, evita trotuarele, încerca, mergând pe stradă, să-și șteargă urmele, înlătura amprentele, voia să fie ascuns de amenințătorii bărbați întunecați în galeria atelierului meu și m-a rugat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îndrăznit. Din cauză că tu veneai, protejată, din țarcul ocrotit care era Elveția, spaima era nouă pentru tine; a mea redeștepta o alta, prescrisă. Tipul de tanc îmi era cunoscut: T 34. Când văzuserăm destul am considerat necesar să plecăm. Violența ne înspăimânta. Să faci ceva, să arunci cu pietre în tancuri, ne reușea eventual în gând. Că doar noi aveam arta noastră. Aproape că ne era de ajuns. Astfel, am cumpărat un cort mic de două persoane. Era de culoare orange spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a menționatei Minuțioase cercetări, că un entremés cum e intitulat La un taur bun, un bou și mai bun, de Cornejo, tezaurizează deloc puține rânduri chiar de pe imașul Morarului. Primus inter pares, impunătorul endecasilab, care chiar și acum sperie și Înspăimântă auditoriul: Scot spapapapapapada pe care actorii, Îngroziți de atâta curaj, l-au redus la: Scoscoscot spapapapapapada așa cum și astăzi răsună pe scenă. Spapapapapapada ne fixează În minte imaginea uimitoare a unui montante*. Vom menționa, În Încheiere, o hiperbolă sugerată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Zâmbi fără vlagă. — Poți să-ți miști degetele de la picioare? Mâinile? — Pot să-mi mișc orice. Am urcat aici de jos, din Cilindrul C, Norman. Sunt teafăr și Întreg. — Mă bucur că ești Întreg, Harry. Și chiar așa era. Se Înspăimântase la gândul că Harry ar fi putut fi accidentat. De la Începutul expediției, toți se bazaseră pe Harry. În fiecare moment critic el oferise soluția, Înțelegerea necesară. Și chiar și acum Norman se simțea liniștit gândindu-se că, dacă Beth nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
timpul conștiința finitudinii și microscopicității lor iar unii din aceștia, senini, chiar nu disperă. Resimt și acum imensa scîrbă ce-l cuprinde față de marea masă a celorlalți: năuci înecați în prostie sau în inconștiență. Seninătatea cu care aceștia nu sînt înspăimîntați îmi pare și acum un cataclism. O omenire debusolată ca Steaua Polară văduvită de Nord. Locul geometric unde valorile se întrepătrund și se schimbă. Lovesc dorind să sărute, scriu o aberantă istorie despre curgerea unui așa numit timp: timp de nașteri
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cei doi, venită din neant, a apărut o spaimă. Peste un prag, dulceața este toxică... Din păcate, evidența mă obligă să recunosc că omul suportă greu, și-n cantitate limitată orice fericire. La un moment dat, o abandonează și fuge înspăimîntat de frica să nu putrezească înăuntrul ei. Eu tînăr și Elena am început să ne lovim unul pe altul ca durerea să ne aducă aminte de sfîrșit și să ne reîntoarcă înăuntrul monadei. Consternat, mă întrebam, pe ce știință voisem
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tare. A devenit solidă, neagră și neregulată ca o rocă lunară. Descopăr că vedeniile mele pulsatorii se schimbă. În deșert văd pasărea șarpe planînd peste o vegetație luxuriantă, plină de freamăt. Miliarde de morți, șiruri nesfîrșite de cadavre ce mă înspăimîntă. Prăbușiri stelare. Membre ivite din neant care se agață cu disperare de hainele mele. Totul se tulbură dintr-o formă în alta. Nu înțeleg nimic. Cu atît mai puțin pe Doctor. Ce fericire trebuie să-l cuprindă că poate mîntui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
întreaga zbatere pentru mîngîiere și speranță e doar o amăgire?”-întreabă el. „-Spui că ne petrecem existența căutînd să uităm ceva ce-ar fi singurul antrenament pentru a putea petrece durerea, bezna? Bine dar, e groaznic!” Are dreptate să se înspăimînte. Descoperirea lui V. tînăr are ceva neomenesc. Și-l văd cu greu cum intră fascinat în presupusa împărăție a normalității cruzimii. În jurul meu apele au urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
transformă în oarba-mi singurătate care-mi stoarce adevărul dezvinovățirii mele... Toate-mi par stranii, și moartea și viața - și jocul ambiguu dintre dorință și agonie... În spatele unei măști mi-am transformat toate investigațiile despre iubire... Atâta frumusețe încât mă înspăimântaseră acele suflete însigurate pe platforma victimelor dezmințite... Din calea neputinței mele de a găsi un om care să nu chinuie pe alții, am abandonat cea mai liniștită speranță a vieții... O insulă în care sunt anii legați de zile și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ceea ce știi cu certitudine că s-a petrecut, doar că din alt unghi filmate, imagini cu ce poți presupune că se va petrece, altele evident onirice, și unele cărora nu le găsești În nici un chip rostul, te chinui, Mallory se Înspăimîntă brusc, liniștește-te, Îi spune el stînd la volan, e doar un vis, asta-i cea mai bună replică a filmului, resortul și explicația lumii, și te liniștești, În fața sau În spatele televizorului ori a pînzei, totul nu-i decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe artiști, legați Între ei prin motivul morții și moartea propriu-zisă, Însă tu te gîndești atît la ea cît și la cititor, care te poate salva, deși nu ține neapărat. Te gîndești deoarece nu trebuie să ratezi comunicarea. Și mă Înspăimîntă ratarea, nicidecum succesul. Iar dacă Într-adevăr nu am avut eșecuri literare, Înseamnă că nu sînt om cu adevărat. Ceea ce este cît se poate de mulțumitor. Avînd În vedere cum arată oamenii adevărați din ziua de azi. Și mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trase una la boașe. — Pentru ai noștri, Pancho. Și ai scăpat ușor. Stens Înhăță fata. Bud Îi spuse: — Iubito, du-te În altă parte Înainte ca amicul meu să-ți cerceteze cartea verde. Cuvintele „cartea verde“ avură darul s-o Înspăimînte. Madre mia! Madre mia! Stens o Împinse spre ușă. Sanchez gemea. Bud Îi văzu pe albaștri forfotind pe alee. — O să-i lăsăm să-l bage la răcoare pe Pancho. Lui Stens Îi mai reveni sufletul. — Îl dăm pe mîna amicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În mod x-pres LAPD-ului: În numele dreptății, răscumpărați-vă greșelile din trecut! Redeschideți cazul Nite Owl! EXTRAS: San Francisco Chronicle, 27 februarie ASASINATELE DE LA GAITSVILLE LASĂ POLIȚIA ÎN CEAȚĂ! Gaitsville, California, 27 februarie 1958. O bizară crimă dublă i-a Înspăimîntat pe locuitorii din Gaitsville, un orășel aflat la o sută de kilometri nord de San Francisco, iar pe șeriful comitatului Marin i-a lăsat fără grai. Cu două zile În urmă au fost descoperite cadavrele lui Peter și Baxter Englekling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi lăsat niciodată pe acești oameni să ajungă aici. — Lorraine, sergentul Kleckner ți-a arătat niște fotografii pornografice? Femeia răspunse, Înclinînd capul: — I-am spus și vă spun și dumneavoastră: nu cunosc nici o persoană de-acolo, iar fotografiile acelea mă Înspăimîntă. Ed ieși. Duane Fisk pe hol. — Bine lucrat, domnule. CÎnd ați prins-o cu „omul ăsta“, m-am dus repede la Ava și i-am pus aceeași bandă. Tipa a confirmat și a confirmat și că persoana nu Îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și pot spune că suferea după toate cele pe care mi le-a spus noaptea trecută. În lumina dimineții părea vulnerabil așa cum orbecăia prin baie fără ochelari. Mi-e milă de Pierce, pentru că a dat peste un om atît de Înspăimîntat și de inflexibil. E.E. face dragoste ca Wendell al meu, ca și cum ar vrea să nu se termine niciodată, pentru că atunci cînd se termină, va trebui să revină la ceea ce este. E probabil unicul bărbat din cîți am Întîlnit vreodată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
chipului slăbit, reflectat ușor tulbure. S-a schimbat atât de mult? Mințea oglinda? Încerca să se poarte firesc, ca și cum nimic nu se întâmplase. Nimic deosebit. Dar în fiecare noapte o pătrundea un fior rece, din senin, îi strângea zdravăn inima, înspăimântând-o nu de durere, nici măcar de teamă, ci de ceva semănând cu panica, o stare pe care n-o putea mărturisi nimănui, înainte de toate pentru că nici ea n-o înțelegea. Apoi fiorul se risipea și lăsa în loc un gol insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi fost suficient că se deșirase în spatele mesei învelite în pluș roșu, nu impunător, ci atrăgând pur și simplu privirea cu hainele lui portocalii și cravata țipătoare, a ridicat din prima clipă glasul să ne admonesteze și să ne înspăimânte, probabil, dând din mâini fără oprire, iar la răstimpuri aplecându-se ușor de spate, pentru că era prea lung, ca să poată bate cu pumnul în masă: însă spiritul deschis, revoluționar, muncitoresc de a dezvălui lipsurile indiferent de gravitatea lor - zicea - trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vedeau, și mi se părea că nu există decât vară în jurul meu, oricât de rece ar fi continuat vasul să fie și că lumea e toată a mea și am știut că sunt fericită. Dar în clipa următoare am încremenit înspăimântată din nou, pentru că îndată ce gândisem tot ce gândisem, mâinile mele erau goale, degetele mele pipăiau aerul inutil, nu existau nici vas, nici desene fantastice, nici sufletul lui, nimic, absolut nimic, nu se mai auzeau nici măcar țipetele înfiorătoare ale pescărușilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se stăpânească. Și-a amintit de țuguiul care ardea și de olanele înnegrite crăpând de căldură cu un trosnet înfiorător de os rupt și de bătrâna doamnă Marga Pop înmărmurită privind de lângă cotul lui, mică, subțire, delicată, slăbită de boală, înspăimântată de inevitabilul deznodământ anunțat de incendiu. Și-a amintit de o taină care nu fusese spusă și de o scrisoare care nu se încheiase și era ca și cum în acea clipă ar fi simțit în umăr împunsăturile zvâcnite ale bețișorului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a stat puțin în fața porții, privind dincolo de mlaștini. Era destul de treaz, nu era nici măcar mahmur (în ultimul timp nu mai era mahmur), dar simțea o apăsare ciudată, parcă avea o presimițire rea. Ca de obicei, revederea cu soția lui îl înspăimânta; și mai grav era că îi aveau ca oaspeți pe nesuferiții veri Thomas și Henry în seara următoare, plus doi directori de la Nutrilite, furnizorul de hrană animală al grupului Brunwin. Se presupunea că discutase un meniu provizoriu cu bucătăreasa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zorii primei zile a Anului Nou mijeau firav peste Battersea. Când s-a luminat bine, m-am gândit să fac un duș, dar am ales până la urmă două cești de cafea tare. Perspectiva de a aștepta încă trei ore mă înspăimânta. M-am gândit la mama și la felul în care se străduia să-și umple zilele pustii când tata zăcea în spital. Erau o mulțime de ziare vechi în apartament, așa că le-am adunat și m-am apucat să dezleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ești bolnav de artrită. Tu, de fapt, nu simți nici o durere. Nu ești supus acelor gînduri și opinii care se conduc după legea bolii și durerii și stării de materie... Dragă Horace, ascultă! Nu simți teamă. Nici o amintire nu te Înspăimîntă. Nici o amintire nu te poate face să te gîndești că vei fi din nou vizitat de vreo nenorocire. N-ai de ce să te temi, dragă Horace. Iubirea te Însoțește. Iubirea te umple și te Înconjoară... Și cuvintele curseră În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]