2,273 matches
-
de al doilea, ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului; în cel de al treilea stadiu, ca sinteză a primelor două, dorința își întrupează idealul, își găsește obiectul absolut în multiplicitatea particularului și devine seducție, "încarnare a cărnii sau carne însuflețită de spiritul care-i e propriu". Kierkegaard face din Don Juan un personaj al Evului Mediu, în măsura în care Evul Mediu are nevoie să reprezinte "meditația asupra discordiei dintre carne și spirit pe care o introduce creștinismul". Don Juan este o apariție
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plin de perechi care dansau și cu muzicanții În picioare, legănîndu-se În ritmul dansului, aproape dansînd, transpirînd de atîta cîntat. — Julius, unde-ai fost?... Vino aici! Îl strigă Țanțoșa, chemîndu-l În ascunzătoarea de unde servitorimea În păr contempla petrecerea. Erau foarte Însuflețiți cu toții. Se bucurau de parcă ar fi fost petrecerea lor, rîdeau, făceau chiar cîțiva pași de dans, uitați-vă la domnișorul Bobby! strigau Încîntați. Și pe bună dreptate. Pe bună dreptate, fiindcă Bobby venise cu o străină tare drăguță. — E domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iarăși lacrimile În ochi și s-o copleșească, Carlos și-a dat seama de mecanismul sentimental al Nildei și a avut; grijă să povestească Întîmplări În care apărea numai Julius. Celso le-a mai turnat ceai și reuniunea s-a Însuflețit din nou. Au acceptat cu toții Încă o ceașcă, În afară de Țanțoșa, care se cam săturase de atîtea povești și nu se simțea În largul ei, fiindcă nu găsea ocazia să se amestece și ea În vorbă. „Trecutul e Întotdeauna mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răsfoind prin cărțile lui În Încercarea de a da de frazele În care omul acesta dăruise tot ce fusese mai bun În ființa lui. „Părintele e mereu un străin“, scrisese el. „Trăiesc În marginea vieții casei. Mama este cea care Însuflețește casa. Eu am fost și rămîn cel care hrănește, care asigură buna rînduială, care ocrotește. Problema mea, care nu e În Întregime rezolvată, este de a mă face admis În pofida acestor sarcini și de a mă face iubit prin ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
face sentiment moral. Voința individului caută să iasă din unitatea omogenă a rasei și din determinismul biologic (p. 263). Detaliile morții lui Agamemnon furnizate de Electra precipită decizia lui Oreste de a acționa. Când bate în poarta palatului, tânărul este însuflețit de propriile simțăminte, el pregătindu-și, deodată cu personalitatea, și o răspundere proprie (p. 271). În scena uciderii lui Egist, se insistă asupra rațiunilor psihologice, ca și a principiilor morale aflate la baza actului comis de Oreste, iar personalitatea eroului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pușcăriașe, informatorii mei din tabernaculul lui Sulă-rece sînt cotați cu mai multă fiabilitate decît lipitorile de la Palatul de Justiție, și te pot asigura, prietene Daniel, că nimeni n-a auzit de nici un Miquel Moliner În calitate de deținut, vizitator ori simplă făptură Însuflețită În Închisorile din Barcelona, cel puțin În ultimii zece ani. — O fi Închis În alt penitenciar. — Alcatraz, Sing-Sing sau Bastilia. Daniel, femeia aceea te-a mințit. — Presupun că da. — Nu mai presupune, recunoaște. Și acum ce-i de făcut? Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Să nu ucizi“, trebuie ucis pentru că a săvârșit un omor? Nu, nu se cade. Execuția am văzut-o acum o lună, dar și astăzi parcă o am înaintea ochilor. De vreo cinci ori am visat-o. Vorbind, prințul chiar se însuflețise, o roșeață ușoară îi colorase fața palidă, deși vocea îi era tot scăzută. Valetul îl urmărea cu un interes plin de simpatie, încât s-ar fi părut că nu vrea să-i scape nimic; poate că și el era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intru la Ivan Feodorovici. Ciudat, observă generăleasa. — Prințul e democrat, i-o reteză Aglaia. Ei, dacă i-ați povestit lui Alexei, pe noi nu ne puteți refuza. — Vreau neapărat să aud, repetă Adelaida. — Adineaori, într-adevăr, i se adresă prințul, însuflețindu-se iarăși întrucâtva (părea că se însuflețește repede și că este credul), într-adevăr m-am gândit, când mi-ați cerut un subiect pentru tablou, să vă dau subiectul: să desenați fața condamnatului cu un minut înaintea loviturii de ghilotină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințul e democrat, i-o reteză Aglaia. Ei, dacă i-ați povestit lui Alexei, pe noi nu ne puteți refuza. — Vreau neapărat să aud, repetă Adelaida. — Adineaori, într-adevăr, i se adresă prințul, însuflețindu-se iarăși întrucâtva (părea că se însuflețește repede și că este credul), într-adevăr m-am gândit, când mi-ați cerut un subiect pentru tablou, să vă dau subiectul: să desenați fața condamnatului cu un minut înaintea loviturii de ghilotină, când încă mai stă în picioare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tăcu, cuprins de o tristețe nemărginită. Prințul se ridică și vru iar să plece. Totuși, n-o să-ți pun piedici, spuse el încet, aproape îngândurat, parcă răspunzându-și la un gând interior, ascuns. — Uite ce vreau să-ți spun! se însufleți brusc Rogojin și ochii începură să-i strălucească. Cum de mi-o cedezi? Nu te înțeleg. Sau n-o mai iubești deloc? Mai înainte erai, totuși, întristat; doar am văzut. Atunci de ce ai venit aici, mâncând pământul de-atâta fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
an și-ți trântește niște vorbe de te lasă cu gura căscată.“ Prințul observă în treacăt că Alexandrei Ivanovna, se pare, nu-i plăcea deloc că Evgheni Pavlovici vorbește prea vesel, că vorbește despre o temă serioasă și parcă se însuflețește, dar în același timp parcă o ia în glumă. Am afirmat aici, prințe, chiar înaintea venirii dumneavoastră, continuă Evgheni Pavlovici, că până acum liberalii noștri au provenit numai din două pături sociale, din foștii moșieri (o clasă desființată) și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i cu dumneavoastră? Vă e rău? — Se poate, se prea poate, și ați remarcat cu foarte multă finețe că, poate, nu pe dumneavoastră am vrut să vă abordez! Spunând aceste cuvinte, zâmbi cumva ciudat și chiar caraghios; însă deodată, parcă însuflețindu-se, exclamă: — Să nu-mi aduceți aminte ce am făcut acum trei zile! În acest răstimp mi-a fost foarte rușine... Știu că sunt vinovat... — Păi... păi ce-ați făcut atât de teribil? — Văd că dumneavoastră, poate, vă e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
treptată, a conștiinței identității europene, ea fiind exprimată și prin elaborarea a numeroase proiecte de înfăptuire a unității instituțional-politice a Europei. Aceste proiecte au putut fi valorificate, în practică, în perioada postbelică. Originea și specificul Europei Ideea de Europa a însuflețit, încă din timpurile străvechi, gândirea și interesul istoricilor, filosofilor, poeților, economiștilor, antropologilor etc., iar după al doilea război mondial, studiile consacrate acestei probleme capătă o și mai mare amploare. Ideea europeană a devenit, într-un fel, atât de comună, încât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
gol al misticilor se agită o tendință secretă de înălțare, pâlpâie stingher un avânt vertical, pe când vidul orizontal al idioților este o întindere ștearsă pe care lunecă surd teroarea. Nimic nu unduiește deșertul monoton al imbecilității și nici o culoare nu însuflețește clipa veșnică și zările ei moarte. Putința de a fi vesel printre oameni, și mai cu seamă când te stânjenește și privirea unei păsări, este unul din secretele cele mai ciudate ale tristeții. Totul e înghețat și tu ești risipitor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
clare, actuale, ci și toate nefericirile incomplete, pe care credeam a le fi îngropat pe veci, însîngerările ce le socoteam isprăvite și însetează dorul suferințelor prelungi. Întocmai ca în liturghia erotică a lui Wagner, latura de umbre a trecutului se însuflețește și pune stăpânire pe chinul nostru incert, încît sîntem mai puțin nefericiți din senzațiile imediate ale iubirii, cât din cele dezmorțite și trezite din trecut. Dacă dragostea n-ar fi mai mult de o prezență epidermică, ar fi imposibil s-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fără glas. Nesonora lui tălăzuire se interpune tainic între noi și lume și ne separă de viață în mijlocul viețuirii și de moarte în mijlocul muririi. Spre ce suferindă înălțare se îndreaptă duhul ființării? De ce ne doare orice apropiere și de ce se-nsuflețește respirația pentru tot ce-i depărtat? Unde-s brațe crude de muiere să-ți strângă oasele, tremurând de gând, și tu să-ți pleci urechea pe bătăile inimii ei îmbătate, nutrindu-ți groaza scumpă și voluptuos neconsolată?! Când ochii mi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-i destul de-ncăpătoare și încetinindu-ți răsuflarea ca zgomotul viețuirii să nu acopere depănările visului final! Sânt după-amieze de toamnă de o atât de melancolică nemărmurire, încît ți se oprește respirația pe ruina timpului și nici un fior nu mai poate însufleți zâmbetul împietrit pe absența eternității. Și atunci, înțeleg o lume post-apocaliptică... În Dumnezeu nu trebuie văzut mai mult de o terapeutică în contra omului. De chinurile iubirii te poți scăpa dizolvîndu-le în muzică. În felul acesta, își pierd într-o imensitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care să le oprească agonia sau să le-ndulcească zvârcolirile într-un trup închinat nimicirii! Parc-aș fi o buruiană zvârlită la margini de lume, sub care se vaită șopârle demente! În patima vidului, doar zâmbetul cenușiu al ceții mai însuflețește descompunerea măreață și funebră a gândului. Unde sînteți voi, cețuri crude și amăgitoare, de nu vă răsturnați încă pe o minte împăienjenită? În voi aș vrea să-mi sfâșii amarul și să-mi ascund o spaimă mai vastă ca amurgul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o lume de absențe prin vioiciunea căldurilor noastre. Suflul de substanță care transformă neființa lumii în realitate emană din intensitățile noastre. De-am fi mai reci sau mai domoli, nimic n-ar fi. Focurile lăuntrice susțin soliditatea aparentă a firii, însuflețesc peisajul de neant al viețuirii. Jăraticul interior e arhitectul vieții, lumea-i o prelungire exterioară a flăcării noastre. Oare Dumnezeu va ierta omului de a-și fi dus atât de departe umanitatea? Va înțelege El că a nu mai fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de lectură ale bibliotecilor vechi, cu abajurul verde În formă de cupolă, capabile să arunce un oval alb de lumină pe pagini, lăsând ambianța din jur Într-o penumbră opalescentă. Acest joc de lumini diferite, amândouă nenaturale, Într-un fel Însuflețea, În loc să estompeze policromia plafonului. Era un plafon boltit, pe care fantezia decoratorului Îl voia sprijinit În cele patru laturi pe mici coloane cărămizii, cu mici capiteluri aurite, Însă imaginile În trompe-l’œil care Îl invadau, Împărțite În șapte zone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În timp cîte o privire pe fereastră, ca să admir munca pe care am depus-o amîndoi și cît de minunat și de festiv arată grădina la apusul soarelui, cînd toate lampioanele și torțele Încep să ardă. Linda și Michael vorbesc Însuflețiți cu Dan, ambii sorbind dintr-un pahar mare de Mojito. Linda e evident Încîntată că-și are fiul doar pentru ea, ocazie ce se prezintă rar zilele astea. În consecință, părul meu nu se Încretește, machiajul meu se Îmbină perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spun că Dan nu face așa, că nouă nu ne plac tăiate mărunt, că roșiile și castraveții ar trebui tăiate felii, că procedează greșit. Firește că nu-i spun nimic. Mă bucur pur și simplu de felul În care se Însuflețește bucătăria cînd e și altcineva În ea În afară de mine și de Tom, de modul În care Norah Jones reușește să creeze o atmosferă de căldură și relaxare. Dintr-odată, seara mi se pare mult mai agreabilă decît crezusem că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
netezească petecul de chelie, lumina i-a aruncat străluciri orbitoare. Când vântul mării i-a răvășit o șuviță de păr cărunt, aceasta a plutit ca o cunună de laur în jurul capului său. Confruntat cu această viziune, Jonathan s-a mai însuflețit. Iată un om înțelept, un om bun. Jonathan era încă asistentul lui și împreună porniseră să extindă limitele științei antropologice. Ce scop mai înalt ar fi putut avea? Numai că fără Astarte, antropologia nu i se mai pare atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cazul compozițiilor poetice, așezarea textului în pagină poate deveni un element constitutiv al limbajului, altfel spus procedeu tehnic de exprimare. La poeți francezi, precum Apollinaire, asistăm de pildă la o dispunere poetică a cuvintelor în albul paginii, așa încât acestea se însuflețesc: Albăstrică Tinere, de douăzeci de ani, care-ai văzut atâtea grozăvii, ce crezi tu de oamenii din copilăria ta? Tu! cunoști bravura și tertipul. Tu ai văzut moartea în față mai mult de o sută de ori, tu nu știi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai firesc, ca p-e niște oameni osteniți de pe drum. Le oferă dulceți, cafea și le face apoi o lecție ,,cum o făcea el totdeauna”. Lecția începe și ochii orășenilor sunt dintr-o dată încălziți. Domnu’ are puterea magică de a însufleți orice lucru cu dragostea care izvorăște neîncetat din inima lui bună. Glasurile tinere și râvna plină de har a învățătorului acționează cu puterea vrăjii asupra oaspeților. Inspecția se transformă într-o întâlnire omenire omenească, firească, care trezește înaltului personaj un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]