85,475 matches
-
din Jurnal III de Mircea Cărtărescu". A propos de televiziuni: toate au preferat să prezinte în emisiunile de știri, cu lux de amănunte, lansarea cărții celui numit cândva de o revistă cu umor Ghinion Iliescu, lucru care nici măcar nu se întâmpla la Târg, iar despre nenumăratele cărți ale scriitorilor, unele adevărate evenimente literare, nu s-a spus și nu se spune nici o vorbă, niciodată. Noroc că anul acesta Târgul a fost după alegeri, altfel ni s-ar fi prezentat, iarăși, numai
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
de la Viena. Noroc că la alte edituri (Paideia, Eikon, Universal Dalsi, Saeculum I.Q, Rao, Humanitas, Albatros, Polirom, Corint, la cele străine și la anticariatul din Târg) oamenii l-au întâmpinat cu amabilitate, chiar afectuos, altfel nu știu ce s-ar fi întâmplat. Nikonul digital este foarte sensibil. Cel mai mare noroc: că ediția a 13-a a Târgului a existat. Iar la ediția a 14-a, Dl Mihai Oroveanu ne-a dat întâlnire în Parcul Herăstrău. Dacă se va implica și Primăria
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
orașului de sub Tâmpa. Un viraj prompt, cert, nu fără suport politic, l-a adus în Năsăud ca inspector școlar. Asista la orele noastre și ne analiza în ședințe, intransigent în viața publică la un nivel fără replică. Ce s-a întâmplat, ce nu, la un moment dat a dispărut din mijlocul nostru, ca să auzim că a fost arestat "pentru trecutul său". Eliberat după câțiva ani, a publicat rapid câteva volume de versuri, cu același succes la public, simpatic, iubit de colegi
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
fantasticul, așa cum este viața undeva între India și Pakistan, risipind în Gange cenușa tatălui, protagonista recuperează, de fapt, nu doar chipul lui, în diferite imagini, în diferite ipostaze, ci și fragmente din propria identitate. Numai cînd toate acestea s-au întîmplat, ea poate renunța la ultimul săculeț, cel în care se află "osul sufletului", redîndu-i practic tatălui, oriunde s-ar afla după moarte, cea mai deplină bogăție. Depozitarul eu-lui afectiv, fără de care, viața noastră nu ar fi și, în consecință, nu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
cu precizie sau punctualitate, nu ar ieși mai nimic de Doamne ajută. Astfel, - ca să dau un exemplu, - dacă în prima seară, la Iași, știind încă de la București că se va petrece un lucru, o dată ajuns acolo, afli că se va întâmpla un cu totul alt lucru... în loc să cinezi, de pildă, cum ți s-a făgăduit, la o mănăstire cuvioasă, cu vin bun și bucate călugărești, vei lua cina într-o hrubă din oraș foarte veche și adâncă, de câteva secole, fără
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
mic Richard, un medic chirurg lucrând pe cranii și pe care nu aveam de unde să-l cunosc. (Hazardul lucrează, și el, cu instrumentele cele mai fine...) Doctorul Constantinescu este un tânăr eminent, slab, scund, cu ochi extrem de vioi, trist, timid, întâmplându-i-se mai de mult un lucru, făcând din el o ființă nefericită. Ce? Nu zic. Nu insist. Un om singur și apăsat, pe care îl cheamă Richard, fiindcă a venit pe lume exact când făcuse vâlvă sosirea președintelui american
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
-Pentru că i-a plăcut foarte mult filmul -Da, pentru că studiasem în străinătate... -Filmul acela avea un subiect universal, între timp v-ați făcut un program? Subiectele filmelor dvs. sînt foarte românești. Ați făcut-o intenționat sau așa s-a întîmplat? - Nu cred că sînt românești. Cred că sînt valabile peste tot. Specificul românesc, asta era și în filmul ăla. Filmul ăla, de scurt metraj, care a fost la Dakino în 1995, era în limba franceză deja și era după o
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
această revistă. Iar faptul că a apărut în Variety e foarte important. - E important, e important. Dar nu e important că a apărut în Variety. Este foarte important că a apărut imediat a doua zi după proiecție, ceea ce nu se întîmplă decît rar. - Și că e o cronică bună. - Păi, nu, dacă era o cronică rea, nu mai apărea niciodată, adică nu se prea oboseau ei. Pentru că ei scriu cronicile "rele", ca să zic așa... Sînt despre filme cît de cît promovate
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
important, în orice caz face parte dintre cele trei filme care îmi sînt mie dragi. Și cu toate astea n-aș putea spune despre Gulea că este un regizor bun. El a făcut un film important. La fel cum se întîmplă cu Tatos, care a fost mult mai important însă decît Gulea, dar n-a făcut un film care să aibă forța Moromeților, dar a făcut Secvențe și Fructe de pădure care sînt filme importante. Și așa mai departe. Adică se
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
cu Tatos, care a fost mult mai important însă decît Gulea, dar n-a făcut un film care să aibă forța Moromeților, dar a făcut Secvențe și Fructe de pădure care sînt filme importante. Și așa mai departe. Adică se întîmplă accidente. Dar nu există un autor așa, pe care...să intri în sala de cinema , să vezi două fragmente și să zici, da, ăsta e ăla, e evident. |sta-i Hitchcock. E clar că e Hitchcock. Să-i recunoști stilul
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
TIFF? - Da. Normal. - Filmul este în competiție acolo? - Da. În competiție. Nu, plec. Trebuie să mă duc acolo... - Vă simțiți așa, un premiant? Vă duceți la un festival sigur că o să luați un premiu? - Nu. Niciodată. - Pentru că vi s-a întîmplat foarte des. - Mi s-a întîmplat, dar nu m-am dus niciodată...A, eu o să iau premiu...Nu. Pentru că nu contează premiile. Prin urmare focusez pe altceva. Eu mă duc la Cluj, sau mă duc la un festival de film
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
competiție acolo? - Da. În competiție. Nu, plec. Trebuie să mă duc acolo... - Vă simțiți așa, un premiant? Vă duceți la un festival sigur că o să luați un premiu? - Nu. Niciodată. - Pentru că vi s-a întîmplat foarte des. - Mi s-a întîmplat, dar nu m-am dus niciodată...A, eu o să iau premiu...Nu. Pentru că nu contează premiile. Prin urmare focusez pe altceva. Eu mă duc la Cluj, sau mă duc la un festival de film ca să mă plimb prin oraș, ca să
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
zile ale aducerii acasă a gazetarilor răpiți, s-ar simți pe deplin satisfăcut să nu afle nimic mai mult. Iar când un comesean palavragiu, bătându-l inoportun pe umăr, i-ar zice "păi să-ți spun eu cum s-au întâmplat lucrurile, ai să afli lucruri grozave, stai să vezi", ar primi răspunsul scurt: "Nu țin să aflu nimic". Ba încă ar apăsa pe cuvântul din urmă, rostindu-l de mai multe ori. Pentru că luând cunoștință, un farmec s-ar stinge
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
pe bulevarde cu palmieri și automate de cafea, unde seara cade brusc, precum paloșul la rădăcina cefii. Făcusem trei-patru pași, când auzirăm în limba acelei subtropicale țări, pe care însă o înțelegeam în fiecare nuanță, cum numai în vis se întâmplă - sau unde cei care ne acostau tocmai foloseau doar membre ale fondului principal de cuvinte, vorbele: "- |știa sunt?" "- Ei înșiși șefu'!" "- De câte un milion de dolari bucata? Nu par, mektub!" "- Mektub, nemektub, vom negocia. Ceva trebuie să ne pice
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
contrabandist. Da, și ? De ce trebuie să vă impacientați, dom' Nistorescu ? Nu avem noi, acolo, un viteaz comandant de navă ? Ia să cuteze, numa', consilierul vreo mișcare... Păi, suntem pe vremea "}igaretei II" și următoarele ? Gata cu bâlbâiala! Că se mai întâmplă pe la Pro Tv când un reporter zice: -"Chitaristul formației Compact, Emil Laghia, a fost ucis în timpul unei cerți... Certe... Cearte... de către concubina lui, Elena Ignat.", aceasta e altă poveste... La care am putea adăuga și varianta certuri - tot cam forțată
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
adevărat. Instalarea regimului comunist a frânt o evoluție firească. Din 1948 ideologia de partid a funcționat normativ, dislocând criteriul estetic. Decupajul 1940-1950 este ales cât se poate de neinspirat, chiar cinic. Al. Piru nu spune nimic despre ce s-a întâmplat politic în acest interval. E un deceniu fără unitate sau coerență de istorie literară. În cuvântul lămuritor, autorul ne arată că știe acest lucru, dar totuși procedează împotriva evidenței și a așteptărilor. Parcă Al. Piru ar vrea să demonstreze că
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
anumită zonă". Drept aproximativ sinonim este sugerat un alt cuvânt ce-a bagăt groaza în realizatorii TV: share, cu extensia market share. Aceste concepte, pe cât de vagi, dar cu o forță de modelare puternică, sunt adevărații stăpâni a ceea ce se întâmplă în televiziunile de pe planetă. Ai rating, exiști. Nu ai, s-a zis cu tine! Dacă în cazul televiziunilor comerciale o astfel de situație e de înțeles, ea sună cu totul aberant când vine vorba de televiziunile publice. Adică de entitățile
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
drept importante: educația, cultura și celelalte elemente sensibile ale civilizației. Fără îndoială, o televiziune publică nu poate evita concurența cu zona privatului. Numai că ea trebuie să fie o concurență plină de imaginație, nu una de imitare servilă, așa cum se întâmplă de regulă. Împingând lucrurile până la consecințele ultime, aș spune că o televiziune publică devine riguros inutilă dacă e să fie doar un concurent al televiziunilor particulare. Prin forța împrejurărilor, aceasta nu poate nici coborî atât de jos, nici urca atât
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
Fără o viziune clară, fără a-și asuma o misiune, fără a dori să fie parte a educării omului, și nu a imbecilizării lui, televiziunea publică e o simplă tocătoare de bani și un instrument de manipulare politică. Ceea ce se întâmplă să fie aproape întotdeauna - și nu doar în România. Tocmai din aceste motive, e un prilej de tristețe împingerea problemelor de cultură fie spre ore imposibile, fie de canale ce amintesc, în cel mai bun caz, de rezervațiile pentru speciile
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
pricepe acest lucru? Aici e vorba de cea mai profundă, cea mai cutremurătoare poftă a omului. Dacă ea rămâne neîmplinită, atunci nimeni, nici un prieten, nici o iubită nu i-o poate suplini nici măcar pentru căteva clipe. Știi ce mi s-a întâmplat? Mama mea m-a respins, m-a urât, urât " - izbucni el aproape în sughițuri. M-a jignit, m-a înjosit, m-a disprețuit. S-a dăruit unui sclav, omului cu care eu m-am bătut pe viață și pe moarte
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
folosește (cu mici variații de formă) în foarte multe limbi moderne; creațiile interne sînt astfel constant întărite și dublate de împrumuturi. Cu ajutorul sufixului -ist/-istă se creează atît substantive nume de agent (masculine și feminine), cît și adjective. Așa cum se întîmplă de obicei cu mijloacele productive, ușurința de utilizare este contrabalansată de riscul efemerității: multe formații ad-hoc dispar după ce trece o modă sau se schimbă o tehnologie. Cercetarea noilor cuvinte formate prin derivarea cu acest sufix nu aduce multe informații teoretice
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
Shoah-versiunea Primo Levi, pus în scenă la Teatrul de Stat din Oradea. Trenuri, trenuri, trenuri. În susul și-n josul istoriei, al ființei mele, al exilurilor, al exodurilor, al călătoriilor. Într-o secundă, viața poate fi pulverizată. La fel s-a întîmplat și cu evreii, de pildă, în timpul celui de-al doilea război mondial.Vînați pe străzi, în case, în ei înșiși, smulși dintr-o poveste au fost vîrîți cu forța în altele, incredibile, năucitoare, devastatoare. Chiar dacă au existat evrei care au
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
îndelung despre scriitorul Primo Levi. Ne citea și ne traducea pasaje din cărți, din interviuri. Trăiam într-o dictatură, nu-i știam clar, dar îi intuiam, coordonatele crimei și încercam să aflăm mai mult despre Holocaust, despre ce s-a întîmplat într-un spațiu al morții, al exterminării, despre ce simțeau sau ce visau oamenii acolo. Era și un soi de fugă față de realitatea în care eram condamnați să existăm. Fuga prin citit, prin dialog, prin vis, evadarea în lumi, în
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
explicații, în tăceri, în priviri sfîșietoare, în neînțelegerea necesității ei. Și în interviuri - pe care este structurat scenariul montării - și în romane, mai explicit sau nu, contrazicîndu-se, uneori, Levi susține că nimeni nu trebuie să vorbească despre ce s-a întîmplat acolo. Că nimeni, de fapt, nu trebuie să supraviețuiască. Nimeni nu trebuie să iasă de aici, nimeni care ar putea să ducă lumii, împreună cu semnul imprimat în carne, groaznica veste despre ceea ce la Auschwitz a putut face sufletul omenesc din
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
mărturisire, de experiment, la urma urmelor. Iov este izgonit în afara cetății, în praful cenușii gunoaielor. Levi este aruncat în afara lumii, în lagărul de concentrare, unde este tratat ca un gunoi, în apropierea cenușii. Nici unul, nici celălalt nu înțelege ce se întîmplă. Și de ce... Și unul, și celălalt sînt dublați în experiment de Satana-Liliachiul. Acolo, Iov-Râlea se agită să evadeze din nedreptate, să aducă mereu dovezi ale credinței, se zbate în continuu într-un spațiu mic, al claustrării și al neputinței. O
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]