1,942 matches
-
Dintre fațetele multiple ale misteriosului cristal al poesiei, înțelegem așadar secretul. Înțelesul înțeles e însă o taină pe care o păstrăm în noi, nu pentru că ni s-ar impune ci pentru că ea vine ca un secret ce trebuie păstrat, o întrezărim, o cunoaștem, dar ca și lui Dumnezeu, nu-i puterm vedea fața și nici pronunța numele. M-atârn de tine poesie/ ca un copil de poala mumii./ Să trec cu tine puntea lumii/ Spre insula de veșnicie 650. Dă-ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumina. Iar lumina reprezintă cuante, versuri ale poesiei universale relatate prin om. Cade luna-n vis că apa/ sare-n părți prea speriată/ somnului stârnindu-i groapa./ Să privim în ea? Ne-mbată.// Luciri repezi, mai precis/ săbii despicând lumina/ întrezărim la poartă-n vis/ unde ne veghează umbra.// Călare gândul, călare/ pe-un grifon, se prăbușește/ în abis și călărindu-l / cuvânt este și chiar este,/ lună este și nu este...789. Vrăjitorii Marelui Vid adresează cererile lor, vii și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și Dante până la Blake și Milton. Blake afirmă că poemele sale i-au fost dictate în somn și nimeni nu-i poate ști actele spirituale decât dacă le "vede" în Spirit. Blake încearcă să aducă lumile superioare pe care le întrezărește în călătoriile sale spirituale către lumea profană, în trăirea sa el încearcă desăvârșirea fiind un idealist exoteric. Blake nu vede Spiritul, pentru că el trăiește în Spirit, iar lumea este doar simbolul acestui spirit, deci noi trăim în Cuvânt, iar acesta
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
i se pare adeseori mai săracă decât din literatura pe care o parcurg și vecinii sau colegii săi de serviciu. Nu găsește așadar drumul spre lumină pe care l-a sperat la intrarea în Ordin. Oricât ar șlefui piatrele nu întrezărește explicațiile cerute și nici o strălucire nu vine din labirint care să îi dea ceva speranțe. Nu-i oare lipsa celui care i le-ar putea da? Nu-i oare locul căruia i s-a adresat nepotrivit? Sau poate el nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dintre fațetele multiple ale misteriosului cristal al poesiei, înțelegem așadar secretul. Înțelesul înțeles e însă o taină pe care o păstrăm în noi, nu pentru că ni s-ar impune ci pentru că ea vine ca un secret ce trebuie păstrat, o întrezărim, o cunoaștem, dar ca și lui Dumnezeu, nu-i puterm vedea fața și nici pronunța numele. "M-atârn de tine poesie/ ca un copil de poala mumii./ Să trec cu tine puntea lumii/ Spre insula de veșnicie"934. Dă-ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
artă și o necesitate de comunicare, o binecuvântare pentru spirit. Poeții, doar poeții, scriitori meditând la lumea dinlăuntrul lor, descoperă drumul și unii chiar pornesc să urce spirala spre culmile înțelepciunii, spre celelalte ceruri, ascunse și nu la îndemâna oricui, spirala întrezărită de pictori, precum Coregio în minunata cupolă a catedralei din Parma, Urcarea la cer a Fecioarei Maria (1526-1528). Și pe unde, unde stele de argint mărite-apar,/ Firmamenbtul din oglindă își restrânge-n cerc ovalul./ Calea Robilor lactee ninge cu lumină
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mi iști În suflet necurmată teamă, Cu Midas tu mă faci de-o seamă, Cu cel mai truist dintre-alchimiști; Prin tine, fier din aur fac Și iad din rai, din înger drac; Când giulgiul norilor se trage, Un scump cadavru-ntrezăresc, Iar pe întinsul șărm ceresc Ridic mărețe sarcofage 1000. Influențele planetare ale lui Jupiter și Venus sunt un antidot al melancoliei induse de Saturn, guvernatoriul inteligenței cărturarilor ademeniți de magie. Prezența lui Dumnezeu se face simțită în sigiliul lui Jupiter
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Id. Ap. 22, 16. 857 Paulo Coehlo 858 Reinstadler S., Elementa philosophiae scholasicae, Friburgi Brisgoviae, 1901. 859 Eheieh așer eheieh, spus lui Moise (Vechiul Testament) 860 Vasile Lovinescu, Însemnări inițiatice, ed. Rosmarin, 1996. 861 Jakob Böhme, Aurora sau răsăritul care se întrezărește, Editura Științifică, București, 1993. 862 Michael Maïer, Atala fugiens, 1618. 863 Liviu Pendefunda, Dogma sau libertatea gândirii, Junimea, Iași, 2007. 864 Liviu Pendefunda, Rolul literaturii în comunicare, 2008. 865 Ați pus mâna pe cheia științei; voi înșvă nu ați intrat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
avem nevoie și de sfatul Dv. și de întâmplările pe care le ați petrecut în viață. O sfătoșenie Ă la Creangă e cel mai de preț lucru pe care și-l pot dori iubitorii de frumos. Din scrisoarea primită, am întrezărit o notă de duioșie pentru mult regretata Dv. soție, care acum, în ajunul Crăciunului, și-ar fi serbat onomastica. Dar socotelile Celui de sus sunt altele! Fie ca să-i cinstiți memoria mulți ani de aici înainte! Și noi purtăm prenumele
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
încerc să pun totul pe seama epuizării. Entuziasmul, bată-l vina, m-a îndemnat să nu mai țin cont de nevoia de odihnă. Mi-ai adresat urări atât de calde (pentru care te rog să primești mulțumiri și din partea soției), ai întrezărit posibilitatea unei întâlniri în vară, cu un cerc de clujeni simpatici, în umbra unui cotnărel și câte alte gânduri frumoase! Retrăind sejurul clujean din toamna trecută, mi s a luminat chipul, și te-am simțit iar foarte aproape de inima mea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
aceeași tendință istorică pe care Marx a subliniat-o În scrierile sale despre capitalism - marșul de neoprit al tehnologiei și capitalului, care Înlătură toate barierele, granițele, fricțiunile și piedicile din calea comerțului global. „Marx a fost printre primii care au Întrezărit posibilitatea ca lumea să devină o piață globală, fără constrângerile reprezentate de granițe naționale“, explică Sandel. „Marx a fost cel mai Înverșunat critic al capitalismului și, totuși, era Înspăimântat de puterea acestuia de a dărâma bariere și de a crea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
lui Moța și ale camaradului său, Marin, temelie Națiunii Române. Fundament peste veacuri pentru viitoarele măriri românești. Să punem deci pe Moța și pe Marin baza viitoarei elite românești, care va fi chemată să facă din neamul acesta ceea ce abia întrezărește mintea noastră. Voi, care reprezentați primele începuturi ale acestei elite, să vă legați prin jurământ că vă veți comporta în așa fel încât să fiți cu adevărat începutul sănătos, de mare viitor, al elitei române, că veți apăra întreaga Mișcare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu Clement Makin, credulitatea vă va fi pusă la grea încercare, dar sper să învingă. De când am început să scriu „cartea“ asta, sau ce-o mai fi, am avut senzația că mă mișc într-o cavernă tenebroasă, în care se întrezăresc felurite „lumini“, datorate poate unor fisuri sau spărturi care au comunicare cu lumea exterioară. (E o imagine întunecată a minții mele, dar nu am folosit-o într-un sens sumbru.) Printre aceste licăriri luminoase, există și o imensă lumină către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aflu? Nu îndrăzneam să-i scriu și s-o întreb, prea erau multe în joc, și, dacă mă gândeam bine, îmi dădeam seama că răspunsul ei nu putea fi decât obscur. Pe urmă (toate acestea s-au întâmplat ieri), am întrezărit soluția, soluția destul de urâtă, dar necesară, a problemei. Despre aceasta voi scrie la momentul potrivit. Între timp, haide să-mi acord un interval de repaos. Și pentru a mă relaxa, i-am dat un telefon lui Peregrine, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
batista în mână, a început să plângă liniștit. Mă simțeam atât de mișcat și de mâhnit, și totuși atât de straniu și de trufaș detașat și, într-o oarecare măsură, sentimental, când, într-o frântură de secundă, am reușit să întrezăresc, înfășurate într-un ghem și destrămându-se în aceeași clipă, imagini din viața pe care aș fi putut-o avea alături de Lizzie, Cherubino al meu, Ariel al meu, Puck al meu, fiul meu: imagini din viața pe care am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care se temea cel mai mult era dragostea ei. Din câte presupunea, eu puteam avea alte angajamente sentimentale. Fără îndoială, fusese măcinată de destule remușcări și jelise în tăcere vechea ei iubire, atât de nebunește respinsă. Totuși, acum, reușeam să întrezăresc alte motive de teamă mai imediate, și mă simțeam cuprins de o furie penibilă și respingătoare la gândul bărbatului aceluia „băiețos“, bolnav de gelozie, care stătea cu binoclul de câmp și o pândea să vină acasă. Curând a devenit limpede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se zbată, împotrivindu-mi-se în tăcere, violent și cu o forță surprinzătoare, izbindu-mă în glezne, zvârcolindu-se să-mi scape din strânsoare, ciupindu-mă de braț cu o mână, în timp ce cu cealaltă îmi apăsa puternic beregata. I-am întrezărit o frântură de secundă gura deschisă și dinții albi, înspumați. Am încercat s-o ridic în brațe și să-i prind una din mâini, dar devenise neplăcut și greu să încerc a pune cu botul pe labe acest animal care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai îndepărtat al cărării, la același nivel cu grădina bungalovului Nibletts. Țineam în mână o oglindă. Hartley tocmai ieșise în grădină. Titus nu făgăduise încă nimic pentru viitor. Tratase întreaga chestiune cu un cinism afectat și nu-mi îngăduise să întrezăresc nici un licăr al emoțiilor care, fără îndoială, se ascundeau îndărătul acestei măști. Pretindea că privește totul ca pe o glumă, un joc, în orice caz ca pe ceva ce acceptase doar pentru a mă îndatora pe mine, pentru nostimada lucrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de ce, sperasem că de îndată ce-l va vedea pe Titus în casa mea, se va produce în ea marele salt spiritual, intuiția, necesara ipoteză: va vedea libertatea, și posibilitatea de a trăi cu Titus și cu mine. Și din moment ce va fi întrezărit libertatea, speram, cu forță și rațiune, că va veni la mine, chiar dacă Titus reprezenta o entitate necunoscută și dispunea de propria sa libertate. Dar poate că, într-adevăr, inspirat de providențiala apariție a băiatului, precipitasem prea vertiginos situația. Grozăviile ultimei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu poate fi decât aici și acum. Imagini pentru a explica imaginile, viziuni pentru a explica viziunile. — Și adevărul se găsește dincolo. Ne-am cufundat din nou în tăcere. Pleoapele lui James se lăsară în jos, dar îi puteam încă întrezări licărul ochilor. Am întrebat șugubăț: — Acum meditezi? — Nu. Dacă aș medita într-adevăr, aș fi invizibil. Noi ne vedem unii pe alții pentru că suntem centrii unor activității mintale continue. Un înțelept care meditează nu poate fi văzut. — Da, categoric sinistru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Da, răspunse Rosine. Toate lucrurile s-au reașezat la locul lor. Niciodată nu ne-am despărțit cu adevărat unul de celălalt, și acum nu va mai fi nevoie. E simplu ca bună ziua. Dar știi, Charles, ce m-a făcut să întrezăresc dintr-o dată adevărul? — Ce? — Faptul că Peregrine te-a omorât. — Mă rog, am încercat numai, se apără Peregrine. Trebuie să-mi păstrez modestia. — Și ce-a fost atât de fermecător în treaba asta? am întrebat eu. — Nu știu, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar constitui o sursă de lumină chiar de-ar fi s-o pierd definitiv, așa cum, într-adevăr, am și pierdut-o. {i ce-a devenit acum acea lumină? Se mistuise, devenise, în cel mai fericit caz, o firavă flăcăruie licăritoare, întrezărită într-o câmpie mocirloasă, iar marea mea „iluminare“ nu era decât un nonsens. Hartley a pierit, acum e una cu nimicul, pentru mine nu mai există și, până la urmă, n-am făcut decât să lupt pentru o Elenă-fantomă. On n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
productivitate este în medie de patru ori mai mic față de zonele de câmpie și colinare(1/4 la nivelul UE). Principala problemă, astăzi în munte, este crearea de noi locuri de muncă în activități alternative. Iar aici soluțiile principale se întrezăresc prin industriile mici și mijlocii și prin turismul rural. Perioada de experimentare și de calificări este practic încheiată. Se știe ce se poate face și cum se poate face. Se pot exemplifica inițiativele din zona Branului, din Apuseni, din Prahova
STRATEGII ?N TURISMUL RURAL DIN BUCOVINA by Alexandru NEDELEA () [Corola-publishinghouse/Science/83113_a_84438]
-
al XIX‑lea, pictura icoanei și‑a urmat cursul, urmând vechile scheme conservând întreaga pregnanță religioasă până când puterea partidului comunist va opri în toată Rusia crearea acestor opere stingând fascinantul moment al întâlnirii între artă și sacralitate. Încet‑încet, se întrezărește o redescoperire a icoanei adevărate. În 1830 este deja evidentă (fie din partea intelectualilor, fie din partea clerului) o im‑ plicare sinceră în arta religioasă. Episcopii în mod special, promulgă legi care apără canonicitatea icoanei și în cele din urmă propun să
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
misterul prin mijloace care țin de planul sensibilității sau al concretului intuitiv 16: mai întâi în timp, dar cu năzuințe de a trece în eternitate. Totuși, opera de artă nu își pierde ni‑ mic din identitate deoarece lasă să se întrezărească sensuri și semnificații pro‑ prii, iar în interiorul ei se observă atitudini de autorevelare 17. 15 Cf. s. luiGi, o.c., 56. 16 Cf. l. BlaGa, Artă și valoare, Ed. Humanitas, București 1996, 37. 17 Cf. h. G. Gadamer, Actualitatea frumosului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]