2,225 matches
-
presupune nu doar evadarea din cotidian, ci mai ales o cale de cunoaștere, accesul spre o lume de esențe. Privilegiați să atingă această dimensiune, Eminescu și Nerval au revelația existenței unui tip etern, eliberat de timp și spațiu, care se întrupează în formele tranzitorii ale lumii materiale: "Archaeus" la autorul român, respectiv "o ființă unică, universală, care ține în mâinile sale destinele tuturor ființelor și care să fie principiul acestora", la scriitorul francez. Aceeași formulare sinecdotică de la Eminescu, în termenii memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ana Blandiana își ia povestea în serios, făcând din propria viață o artă poetică. Sufletul, deși în aparență constituindu-se în metatext, se proiectează, în fapt, în interiorul poeticii și, totodată deasupra ei. Sufletul este cel care se răsfrânge asupra exteriorului, întrupându-se apoi în oglindă și luând numeroase chipuri, așa cum ființa poetei are mai multe fațete, fiecare regăsindu-se și descinzând din cealaltă, asemenea păpușii rusești marușca: "Științele exacte sugerează că universul fizic este o fluctuație a vidului, un joc capricios
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o duzină de întrebări. 1) V-ați visat îngerul, în copilărie? V-ați întâlnit cu el, aveți amintiri... "prenatale"? În copilărie nu mi-am visat îngerul și nici nu am avut revelația întâlnirii cu el, decât dacă s-ar fi întrupat în protectorii mei. În afară de mama a fost bunica Ioana, cea care m-a învățat să-mi invoc îngerul, să mă rog la el în genunchi, să cred în el. Și mă rugam pătrunsă de speranțe: "Înger, îngerașul meu, / Ce mi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
interzise iar pe dinăuntru paginile-s albe. Absolute înțelesuri pustiitoare de eresuri și-o apocalipsă promisă potolește însetarea de sine și stârpește setarea de semne indecente. Cine va citi ultimul litera îl va ucide. Ne copleșește locuirea clipei când se întrupează părelnicul veciei și ne încălzim la focul sacru al poeziei cum ne e dat să citim în zațul risipirii și al vremelniciei. Nu e niciun semn ci doar în duhul adevărului după consemn. În numele tatălui Erau mulți strânși mănunchi în jurul
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii și papirusuri scorojite în ardoarea literei de a se refugia în cuvânt. Prin rostire se întrupează sensul nestatornic precum și eroarea atât de seducătoare prin arvuna înavuțirii fictive așa cum zerourile adăugate nu mai prididesc să ne apropie de moarte nimicul orbitor al înstrăinării. întrupare a sensului neînveninat de comentarii vane răsărind totdeauna din întâmplare cum prin hazard
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
de lumina care se frânge fără vină. Lucrurile par sprijinindu-se în câte un nume când toate există spre a sfârși în cuvânt precum cel care citește face să învie litera în gând. Amiaza se furișează în crâng Verbul e întrupat pe pământ grâul răsare din cuvânt prin vitralii se răsfrânge zborul îngerilor fruntea strălucește nefiresc în lumină. Iată și casa de lemn aici lucrurile se tem până și de umbra lor mai mult decât ar fi fost transformate-n vreo
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
să fiu, Poate ca formă de înger în sicriu. Gonit din mine și născut din scrum, Macerație a spiritelor din ieri până acum; Ah, flori care cădeți ori drepte Vă așezați în morții de pe trepte, în ceea ce în ei se întrupează Vampir, fantomă, Dumnezeu cui pază? Singurătate, amăgire, har? Arheologic trup vieții îi par. Apoi, dacă mai sunt, aflați că am Chipul gemând cu aburul pe geam, Și ceea ce-mi rămâne din figură Străbate leacul, dar creat arsură. Sufletul meu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
ca expresie a repugnantului extrem), plasând ambele concepte sub auspiciile generoase ale termenului de horror. Cf., de exemplu, Sullivan, 1986: 116-17. 7 Gina Wisker subliniază caracterul ambivalent al ficțiunii terifiante (pe care o asimilează, neglijent, celei horror), notând că aceasta "întrupează ceea ce este, paradoxal, temut și dorit deopotrivă" (2005: 13). 8 Ambele cuvinte latinești sunt înrudite cu un binom terminologic sanscrit. Verbul terrere poate fi pus în relație cu sanscritul tras, care înseamnă a tremura sau a se teme, în timp ce verbul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o vede ca manifestare a unui "temperament oriental", mediteraneean, unde predomină tonurile calde, pastelate, vitaliste, strălucitoare ale sudului. Pictura lui Loghi ar ieși, astfel, de sub influența germană, nordică, pe măsură ce se "încălzește" la lumina sudului mediteraneean: "Imaginație caldă de oriental, Loghi întrupează în culori, nu numai realități, ci concepții, visiuni de poet, crâmpee de vis, pe care le traduce în delicate armonii de culori"424. Acest sud feeric, dezinhibat, vitalist diminuează influența nebulosului decadent, a viziunilor sumbre, a macabrului pregnant, a erotismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sibiul e ceva de moment, însă Iașul ar putea fi ceva pe termen lung. Ana BLANDIANA Prelecțiunea "Bășcălia la români, între salvare și sinucidere" 23 martie 2007 "Poezia poate învinge bășcălia" Fragilă până la limita inefabilului, fină și sensibilă, Ana Blandiana întrupează poate mai bine ca oricine ideea de poet, confiscată, din nefericire, de atâția inși al căror "mare merit" se rezumă la aceea că știu să scrie în limba română. Dincolo de fragilitatea aceasta frumoasă, dincolo de surâsul ușor trist, ușor melancolic, se
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
sinteză a scrisului caragealean ca și capacitatea de proiecție a poeziei eminesciene în universalitatea spațiului și eternitatea timpului: "Lucrarea ce un mare artist ca Eminescu o lasă este, cu toate calitățile și defectele ei, ceva sfînt, fiind-că în ea se întrupează pipăit, și pentru o viață mai durabilă chiar decît a neamului său întreg, gîndiri și simțiri de veacuri ale acestuia, și de aceea, fără teamă de exagerare, s-a putut zice că o așa lucrare este patrimoniul omenirii întregi, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cultivarea gustului pentru lectură, muzică, pictură, confort și igienă, că a devenit heraldist și genealogist din înclinație către deghizament și travesti, că avem în față un caz rarisim de telegonie ce se sustrage prezumției legale a paternității, că personalitatea mateină întrupează mitul supraomului lui Nietzche și morga marilor familii eșuate în nepăsare aristocratică și amoralism toate aceste propuneri pot fi valabile măcar parțial dar nu îndepărtează nota de mister ce guvernează existențele de excepție care vin în lume nu pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
salvator al viziunii divine, este incarnarea supremă a imaginației. Mai mult, Urizen nu este descris doar că proiecție negativă a eului creator, ci și ca protest personificat împotriva falsității creștinismului instituționalizat, precum corect notează Robert Ryan: "În Urizen, Blake a întrupat obiecția sa față de întreaga teologie a supunerii, a negarii de sine, a penitentei și a expierii pe care a nutrit-o creștinismul instituțional" (2003, p. 156). Sarcasmul (poate, involuntar) al lui Blake sugerează că, deși Urizen este rău, creștinismul, ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
că prezența inspirației anulează ordinea temporală comună, generând "o temporalitate stranie" (1997, p. 3)76. În al șaselea rând, Clark subliniază conflictul care se instaurează între teoriile despre inspirație emergente în romantism și cele arhaice, potrivit cărora adevărul absolut este întrupat de persoana cea mai ignoranța în privința propriilor acte. Nouă conștiința de sine a receptorului inspirat este detectabila încă de la Blake, deși ea va irupe în teoriile lui Coleridge. Că și în cazul imaginației, odată ce am rezumat principalele codificări teoretice ale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Potrivit lui Grimes, gnoseologia vizionara blakeană transcende frontierele literaturii, devenind un mod de cunoaștere generală a universului: "Viziunea este adevărata doar în măsura în care este atotcuprinzătoare" (1972, p. 135). În timp ce Steven Vine identifica în viziunea blakeană pur și simplu "puterea imaginației de a întrupa lumea dorinței" (1993, p. 21), Thomas J.J. Altizer o interpretează în termeni dialectici: "negând opozițiile, ea le unește prin aceea că face posibilă tranziția uneia în cealaltă și obține astfel nu o anulare a contrariilor, ci o genuina coincidentia oppositorum
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și înregistrează Adevărul Etern" (1988, p. 129). Aici se gaseste miezul relației dintre ontologie și estetică, așa cum îl postulează Blake. Datorită faptului că Eternitatea este singura realitate și că identitățile sunt imuabile, artistul își poate compune opera înainte de a se întrupa el însuși, fapt care accentuează caracterul de acheiropoieton al acesteia 144. Pe baza prezentării de până acum, sunt în măsură să ofer o definiție a conceptelor blakeene de "timp" și de "spațiu". În forma sa degenerata, timpul constituie intervalul care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
vizual-verbală: "Blake dorea să combine formă spațială și cea temporală în cărțile sale anluminate nu pentru a produce o imitație completă a lumii obiective totale, ci pentru a dramatiza interacțiunea dualităților aparente din experiența noastră cu lumea și de a întrupa eforturile depuse de acele dualități în direcția unificării" (1978, p. 33). Concluzia studiului lui Mitchell este că "stilul pictural al lui Blake, întocmai formei sale poetice și formei totale a artei sale compozite, este organizat că o interacțiune dramatică dialectica
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
din punct de vedere interpretativ, sub auspiciile unui sistem metaforic organizat. Există, de asemenea, patru metafore importante care subîntind operele lui Blake și care reclamă un scurt tratament special. Seria în cauză se referă la tetrada livresca a lui Urizen: întrupând rațiunea, personajul compune patru cărți. Prima este Cartea de Arama, centrată asupra relațiilor interumane, a doua este Cartea de Fier, axată asupra conflictului metafizic, a treia este Cartea de Argint, centrată asupra emoțiilor artistice, iar ultima este Cartea de Aur
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
către ansamblul împătrit de spații vizionare, reprezentat, respectiv, de Eden, de Lumea Generării, de Beulah și de Ulro (1988, p. 165). Fiindcă interpretez Golgonooza în termenii transformării religioase induse de obținerea viziunii cvadruple, lucrurile devin limpezi. Orașul este cvadripartit fiindcă întrupează cea mai înaltă formă de viziune posibilă. Simultan, cele patru porți se deschid către spații care reifica toate tipurile de viziuni, permițându-i receptorului aflat în extaz să perceapă universul în sine: "Fourfold the Sons of Los în their divisions
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
distant în an unknown night: / Afar into the unknown night the mountains fled away:" (E: 219). Rândurile introductive la Chapter 4 gravitează în jurul obișnuitelor demonime blakeene, iar episodul vizionar de aici este centrat asupra descrierii unei "roți de foc". Această întrupează religia întunecată a lui Caiafa, care nu este nimic altceva decât religia naturii predicate de huliții philosophes: "I stood among my valleys of the south / And saw a flame of fire, even aș a Wheel / Of fire surrounding all the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a fabulei: Aparența e puerilă, mărturisesc; dar aceste copilării sînt veșminte pentru adevăruri importante, putem citi în Epistola adresată Monseniorului Delfin. Nașterea omenirii, copilăria fiecărei generații, fabula asigură nevoia de reînnoire a continuității universale. După cum vedem, prin universalitatea fabulei se întrupează relația dintre noutate și tradiție. Acest lucru este arătat și de fabula cu Prometeu, în "Prefața" din 1688: Cînd Prometeu a vrut să creeze omul, el a luat de la fiecare sălbăticiune o calitate dominantă. Din aceste fragmente atît de diferite
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nejustificată eficiență în științele fizice? Dacă latura teoretică a științelor fizice este atât de fundamental matematică pe cât ne apare, de ce a trebuit să existe o asemenea aparentă ruptură sau înstrăinare reciprocă între cercetarea științifică și matematică și cea care se întrupează în idealul purității matematicii, în sensul conotațiilor negative ale unei separări precise și ireductibile? Propun să discutăm acest complex de întrebări și să vă ofer câteva din propriile mele răspunsuri. Răspunsurile la asemenea întrebări nu intră, bineînțeles, în sfera de
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
recente au pus în lumină structurile mitice ale imaginilor și comportărilor impuse colectivităților pe calea a ceea ce se numește mass-media. Acest fenomen se constată îndeosebi în Statele Unite. Personajele din comic strips înfățișează versiunea modernă a eroilor mitologici sau folclorici. Ei întrupează în așa măsură idealul unei mari părți a societății, încât eventualele retușuri aduse comportărilor lor sau, mai mult încă, moartea lor, provoacă adevărate crize printre cititori". (Eliade, 1978, p. 173) În plus, astăzi modelul se află plasat în viitor, ceea ce
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
văzut atunci în felul unui defect ontologic și împins departe de centrul semnificativ al ființei, departe de orice umbilicus mundi. I se refuza un limbaj propriu și un sens distinct, ca și cum ar fi fost străin oricărui logos. Era văzut ca întrupând simpla negativitate, păcatul însuși, absența cuvântului legat și a vederii întregi, exterioritatea vană sau abaterea de la fire". (Ibidem, p. 188). 448 Ibidem, p. 190. 449 Ibidem, p. 203. 450 "Îi putem descoperi pe ceilalți în noi înșine, putem înțelege că
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de argint” - ca triumf al iubirii, devine, dintr-odat’, „ca de smoală”, adică o pădure îndoliată. Ce-au decis zeii? Ca el „Vă piară”. Momentul culminant este prefigurat de „gemetele” pădurii. „ritând de spaime”, el - să fie un astru-al nopții? - întrupându-se precum Luceafărul, sparge tăcerile, rostind: „Mireasa nunții o doresc!” și-ntr-o clipită, din brațul drept al mirelui „lucește lama de cuțit”. O mică secvență de dramă antică. Un gest „nesăbuit”, firește. Lama de cuțit e arma nechibzuinței, a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]