4,649 matches
-
se mișcau. Avioane cu reacție ce au spart zidul fonic? Nu. Pe cer nu era nicio dâră trasată. După bubuituri, dulăpiorul acela, bine ancorat în perete, care găzduia un obiect de preț, de pe la 1930, o amintire de familie (deși, totuși, întuneca sufletele celor dragi), sare din perete, se rupe și, odată cu el instrumentul muzical cu care campionul Culici Ogrinjia distra pe oamenii din Domnești. S-a făcut țăndări, iar pe măsuța unde cele două prietene își sorbeau cafeaua, a sărit piesa
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
religii a umanității, a ceea ce s-a constituit, cu alte cuvinte, de-a lungul mileniilor în cadrul rotund al mentalităților identitare de tip stabil, determină, iată, metaforic vorbind, desigur, ca glasul Kalașnikovului să nu fie altul decât cel al unui înger întunecat din secularizantul prezent hâd. Perspectiva interpretării hiperrealități multiple ar trebui văzută în cadrul schemei de față în raport cu specificitatea cazului particular la care dorim a face referire aici (și anume, atacul terorist din Franța asupra jurnaliștilor unei publicații, care l-a caricariturizat
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
dar și speranță. Astfel, trece atent tangențial pe la „Porțile tăcerii”: „Așteptările/ Deschid porțile tăcerii/ și intră/ Una câte una/ În sertarele uitării.”; „Poruncă”: „Fiul meu/ Ziua albă de mâine/ Te-ntâlnește pe tine// Nu lăsa pe nimeni/ Să ți-o întunece”. Poetul își refabrică imaginea din real în metaforic, ajungând la introspecția dorită: „Când sunt singur/ Ca malul mării noaptea// Scrisorile de iubire/ Se plimbă pe masă/ Precum pescărușii// Când sunt singur -/ Bust al orașului în întuneric// Calea dezgolită/ Se înfundă
DANIEL MARIAN DESPRE MUHARREM KURTI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372925_a_374254]
-
în: Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sclipeau pe-ascuns sub stropi de rouă Petale de Nu-mă-uita Și-odată a-nceput să plouă Cu frunze reci de toamnă grea. Pe un’ se furișă în noapte Să-ntunece al mării cer? Cu ce-otrăvite blânde șoapte Suflă spre florile ce pier? Ori, poate, poarta descuiată Lăsat-am toamnei pe-nserat, Iar ea, cu ochi de mură coaptă, Zâmbind hoțește, a intrat. Cin’ s-o oprească-n miezul nopții? Al
TOAMNĂ-N RAI de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372945_a_374274]
-
de naștere ale celor ca tine... le iau pe rând, le despăturesc, le scutur de praf și le țin în bătaia vântului. Și, după cum le e norocul, zilele prind mai multe tonuri de albastru ori verde, tărcat cu galben, se-ntunecă în negru, maro și violet, ori primesc roșu, portocaliu sau roz vârstat cu alb... Cuvintele Babei păreau că au tot atâta înțeles ca și ceea ce vedea el în jur printre gene. Simți pe dată supărarea acesteia. Îi punea la îndoială
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
și-a făcut apariția un păstrăv mare! Cu multă precauție și cu destulă greutate, l-am scos din apă. Eram în al nouălea cer de bucurie. Ce pește măreț era! Cu pistrui colorați peste tot corpul, doar pe coamă era întunecat. Am început să alerg spre casă, dar mai poposeam de-a lungul apei să mai pun păstrăvul în apă ca să nu moară sufocat. La una din aceste opriri mă ajunge din urmă un coleg de clasă, Aurel Polec, care îmi
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
și strâmbăturile ei. Când apologeți ai nefericirii, facem din ea agentul și substanța devenirii, ne scăldăm în limpezimea destinului hărăzit, într-o auroră de dezastre. Dar, când crezând că am trecut dincolo, ne este frică să-i supraviețuim, existența se întunecă și nu mai devine. Și ne temem să ne trădăm Nefericirea, să ne trădăm putința... Fericiți, cei obsedați de simțuri ! Căci, adevărata minciună aparține rațiunii și nu inimii ... Dr, Ioan MIRON medic primar de familie si doctor in stiinte medicale
CE ESTE FERICIREA ¬… UN PASIONAT NEGATIV, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371110_a_372439]
-
crescut apoi a căzut la prima încercare de zbor cândva va prinde avânt și va lovi cu ciocul norul acela uriaș negru dens al gândirii omenești poate că atunci soarele va izbucni în toate nervurile pământului nemailăsând firidele peșterilor să întunece cuvântul dintâi omul sandwich sare din baltă în baltă dansând odată cu literele de pe cartoanele aripi se păcălește că este liber. zâmbește mulțimii trecătorilor prin viața lui cu o metaforă Anne Marie Bejliu, 28 iulie 2016 Notă: " Salvia (Salvia officinalis) însemna
CEAI DE SALVIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371118_a_372447]
-
-i ajuta să scape de blestem pe cei care te urăsc?” Regina, merge frumos în lungul cărării propriei vieți, chemând amintiri îndepărtate și totuși atât de apropiate pentru că nimic în răstimpul a peste o jumătate de secol nu i-a întunecat chipul și nu i-a ascuns pasul niciodată târâș, niciodată agățat cu ghearele și crampoanele puterii. Contemplând chipul Majestății Sale Reginei Ana, se intuiește în el mult din profilul Alteței Sale Regale Principesei Moștenitoae Margareta. Stând în admirația acestui portret
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În Bucegi Stau la pândă după munte nori ochind sorita vale, coame negre sau cărunte cu stropi mari vor să prăvale. Se pornesc încet,hoțește până-ntunecă tot cerul. Uite-un trăsnet, se stropșește consfințind doar efemerul. Cețuri rare-n temenele se preling ca o iscoadă. Muntele ar vrea să spele tot ce are ca podoabă. Speriați de-ntunecare oamenii opriți din treabă, se ascund cu mic, cu
ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371291_a_372620]
-
tras portița după el și a legat-o cu o sârmă pe care a găsit-o agățată de ulucă. A stat cu Leana în casă toată ziua. Se priveau îngroziți, și nu și-au vorbit absolut nimic. Când s-a întunecat de-a binelea, Leana care venea de-afară i-a spus cu lacrimi în ochi și a vrut să-l ia în brațe, dar el i-a întors spatele. - Du-te, omule, și să-ți ajute Dumnezeu să te-ntorci
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
pământ parcă toți au uitat. le-ar lăsa scrise toate-amintirile lui dar se teme că n-ar folosi nimănui și-atunci lasă o rugă și-al crucii însemn scrijelite stângaci pe-o bucată de lemn. ÎNCĂ O REPREZENTAȚIE S-a-ntunecat. Ești numai tu cu tine S-a tras cortina și-au plecat din nou Actorii care joac-atât de bine Reprezentații fără de ecou. Pe scenă a rămas butaforia E goală sala, nici un spectator Azi ai jucat în tragicomedia La teatrul unde
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
ți-e încărcat bagajul C-abia mai poți să-l mai ridici de jos. Și-abia așteaptă tinere talente Să-ți termini cariera și să pleci Lași în culise vise, sentimente Ți-e teamă de cortinele prea reci. S-a-ntunecat, ești numai tu cu tine S-a tras cortina, te simți obosit Te-ntrebi de comedie: Cât mai ține? Și cum arată scena de sfârșit? RUGĂCIUNEA UNUI COPAC Un copac cu ramuri brune Și cu semne lungi pe trunchi Murmură
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
ne mai simțim atât de repede ofensați și prin blândețe putem să exercitam o influență benefică asupra semenilor noștrii. Un raspuns blând potolește mânia dar o vorbă aspră provoacă mânia (Prov. 15.1 ). Pământul promis celor blânzi nu va fi întunecat de umbrele durerii și morții." Nu va mai fi nici tânguire, nici țipat nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut". (Apoc. 21.4 ). Acolo va fi Isus pacea noastră eternă. Fericirea a-IV-a Ferice de cei ce flămânzesc și însetează după
A TRAI FERICIRILE DOMNULUI HRISTOS de EMMA IORDACHE în ediţia nr. 12 din 12 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344915_a_346244]
-
din 19 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Frântura din suflet Când ești departe simt că cerul mă privește ciudat Norii se adună și scot un sunet auzit doar de mine Este sunetul mut pentru tine, nu știi că așa de întunecat Sufletul te-astepta urlând a dor de revenire.. E ceasul nouă și afară ploua cu stropi de sânge Pășesc privind în zare , tu încă nu apari.. Șuvoaie curg pe față și inima îmi plânge... Secunde fără ține sunt anii milenari
FRANTURA DIN SUFLET de DANUTZA POPA în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345922_a_347251]
-
Ediția nr. 840 din 19 aprilie 2013. Frântura din suflet Când ești departe simt că cerul mă privește ciudat Norii se adună și scot un sunet auzit doar de mine Este sunetul mut pentru tine, nu știi că așa de întunecat Sufletul te-astepta urlând a dor de revenire.. E ceasul nouă și afară ploua cu stropi de sânge Pășesc privind în zare , tu încă nu apari.. Șuvoaie curg pe față și inima îmi plânge... Secunde fără ține sunt anii milenari
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
de haina păcatului. REVĂRSARE Apele se revarsă peste flori, Ochii mamei plâng la poartă, Sufletul tatei se răsucește în groapă. Satul tot este o apă Răsărită în mijloc de noapte. Viitura acoperă case, Acoperă vise duioase, Acoperă păsări și animale, Întunecă lutul de pe tarlale. Casele sunt evacuate În spații special amenajate. Plânsul e mare, Rugăciunea fără hotare. Referință Bibliografică: PLOAIA / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1196, Anul IV, 10 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan
PLOAIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347767_a_349096]
-
și ei. George era mai volubil, putea să mai și glumească, însă Emilian când a văzut caseta de bijuterii pe măsuța de toaletă a Anei, alături de un alt plic decât cel pe care i l-a dat el, s-a întunecat la față și dacă îl priveai, puteai să-i citești durerea în priviri. Presimțea răspunsul. Ana nu-l va accepta ca soț, cu toate că a recunoscut că-l place. Nu era suficient pentru a face și pasul următor, să-l accepte
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
Gable (frumos gagiu! făcuse ea remarca), în rolul căruia mă visam (asta avusese loc într-o primăvară), ne-am oprit sub crengile aplecate ale unei magnolii abia înflorite, ce se revărsau peste grilajul de fier al spitalului de tuberculoși. Se întuneca. Părea îngrijorată. Niciodată nu întârziase în oraș așa de mult. „O să mă certe mătușa!” tot repeta de fiecare de fiecare dată. Țin minte că lumina unui neon cădea peste florile de magnolii, devenind violacee. Aș fi vrut s-o apuc
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
peniței eu am adormit cu gândurile ce te sângerau prin coșmarul din care nu te puteai trezi pentru că era chiar realitatea ce se hrănea din visare că într-un matrix dar cand ochii minții s-au aprins în toiul întunericului întunecat de frica te-am văzut claritate în oglindă ștearsă de reflexe iar frică evadase din mine până la dispariție... Referință Bibliografica: POEM IEȘIT DIN CUTIE / Anca Elenă Șerpe : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1209, Anul IV, 23 aprilie 2014. Drepturi
POEM IEŞIT DIN CUTIE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347889_a_349218]
-
Micle, mergând aproape de poet; simțindu-i răsuflarea și bătăile inimii. -La ce vă gândiți, doamna Micle? - sparse Eminescu tăcerea, privind-o drept în ochi și zâmbindu-i cum numai el știa s-o facă. Se lăsase brunul amurgului peste oraș, întunecând mătasea zilei cu pânze de doliu, bătute-n argintul lunii, se-auzea acel susur molcom al Dunării peste care aluneca prelung fluierul strident al vreunui vapor rătăcit în noapte. Și ce de stele mai răsăriseră pe bolta albastră, pe Calea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
s-a angajat ca paznic la stupi. Dar, ziua, ne trimitea pe câte unul din noi, băieți, să stăm la stupi, el avea treabă multă acasă. Doar seara venea să preia schimbul, noi plecam acasă, în noapte neagră, prin plaiuri întunecate de pădure, peste un munte. Colonia de stupi era undeva într-o vale, lângă un pârâu. Tata, când apărea sus pe coama muntelui, scotea un sunet: Uru-ru-ru-ru! Iar noi, bucuroși răspundeam din vale: Uhu-hu-hu-hu! Cățelul negru care era cu noi
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
zăpada-i cu noi... Anotimpuri așteaptă să fim amândoi. Te-apropii de mine, departe-ți sunt eu Speranțele-s oarbe în Cer Dumnezeu Nădejdea-i pierdută când descrește lumina În zori cade-o stea în păcate ți-e vina; Se-ntunecă cerul m-ajunge-nserarea Nu crește lumină, zorește-nnoptarea În domoale cuvinte încerc să-ți explic O lacrimă albă îmi curge și zic! Mă apropii de Lună și se face târziu Te știu prea departe tăcerea mi-o scriu Printre muguri de floare
UN COLŢ DE RAI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347901_a_349230]
-
2014 Toate Articolele Autorului Zidul Divinitatea este o insulă topologică. Asta înseamnă un mediu închis, înconjurat de o entitate asemănătoare unui zid cu o bine apărată poartă. Tot restul, spațiul din afara zidului este lumea, natura inclusiv regatul întunericului, al strălucitorului întunecat Lucifer. Cândva raiul, interiorul insulei, cuprindea totul. În acest tot Dumnezeu a creat pământul, cerul și toate viețuitoarele. Omul, ultima creație, era destinat a-I ține tovărășie, o entitate cu care să poată schimba o vorbă, de la care să găsească
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 4 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347947_a_349276]
-
mire Te-ai tot mărit și imn de slavă aduc eu Ție Celui mai Mărit întru întreaga Împărăție! 72 Slavă Ție! că m-ai împresurat cu Lumină Să niciodată peste mine, nu e noapte deplină Atunci când o parte mi-e întunecată Cealaltă tresaltă în lumină împărată. 73 Slavă Ție! pentru Legile divine Slavă Ție! pentru tot ce vine de la Tine Slavă Ție! pentru putere și cârmuire Slacă Ție! pentru întreaga Ta zidire. Creatorul: 74 -Eu voi veni din nou, iubita mea
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]