9,251 matches
-
să smulgeți Italia de sub dreapta cârmuire a Bisericii, spre a o repune În lanțuri sub imperiali. Dar Biserica, adăugă prelatul ridicându-se, de această dată cu o repeziciune nebănuită, a zădărnicit În mai multe rânduri, de-a lungul veacurilor, Încolăcelile șarpelui care Încercau să o sugrume, de când urmașii lui Carol cel Mare au trădat pactul prin care le-a fost Încredințată coroana imperială. Și a avut totdeauna dreptate. După cum va avea dreptate și În privința afacerilor mărunte ale unor oameni mărunți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu te făli prea tare, căci În timp ce așteptați ca acest vis să se Îndeplinească, noi știm bine că, pentru moment, planurile voastre zboară ceva mai jos. Voi căutați acum aurul lui Frederic, mai curând decât Întoarcerea sa. Se pare că șarpele și-a ascuns ouăle de aur pe undeva, iar cineva crede că știe unde. - Iar domnia ta ai vrea să fii unul din aceia! Acquasparta se Înaltă cât era de lung. - Biserica are dreptul la aurul acela, pentru a scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi sunt credincioase mă Împiedică să intervin În treburile cetății voastre, explică Acquasparta, și ca atare rău aș face dacă te-aș sfătui să nu te supui ordinului unei autorități a Florenței. Chiar dacă un asemenea ordin poate ascunde capul unui șarpe veninos. Chiar dacă un asemenea ordin sfidează orice Înțelepciune și orice prudență și nimeni nu te-ar putea mustra dacă ai acționa În sens contrar. - Dar, eminență... Ar trebui să am măcar girul altor priori... - Îl vei avea. Și vei putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o dată, deveni bănuitor, aruncându-i o privire cercetătoare. - Tu ai dat ordinul să fim Îmbrobodiți? adăugă el. Lui Dante i se păru un reproș dureros mai curând decât o Întrebare. - Ar fi trebuit să o fac atunci când am văzut capul șarpelui care Își desfășoară toate inelele. Dar acum trebuie să fugi, trebuie să fugiți cu toții. Unde-i Amara? - Nu... nu știu, bâigui sienezul, potrivindu-și nădragii. După năvala trupelor, ne-am despărțit. Am văzut-o fugind spre turn... Tumultul și strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lua zborul departe de durere. Era Încă vie, Îngerul căzut În mâinile locuitorilor din Sodoma. Bărbatul care o ținea o scutură violent, râzând grosolan, iar apoi Îi dădu drumul. Masa de păr Îi alunecă printre degete ca un mănunchi de șerpi morți, apoi se deschise Într-un evantai, În timp ce trupul se prăbușea. Dante Își acoperi fața cu un braț ca să nu vadă, tremurând amarnic. Vuietul unei mări În furtună Îi urcă În tâmple. Fu nevoit să se sprijine de grinda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am câștigat, evident, dar a auzit maică-mea și, când am ajuns acasă, m-a închis în debara și m-a bătut de m-a distrus, m-a călcat în picioare, mărunt și cu metodă, țipam ca din gură de șarpe: ce-am făcut eu?, de ce mă bați așa?, mamaaaaaaaaaaa!!!!! Doar la sfârșitul lecției mi-a zis: să mai aud că te pupi cu băieții pe munți, data viitoare te și omor, să știi că telefoanele merg în orașul ăsta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bună de bucătăreasă, poate de-aia gătește așa bine. Dar, în mintea ei, intuitiv, bătrâna își spusese atunci, pe drumul spre casă: m-aș mira să facă noră-mea numai bucătărie, cu frumusețea asta a diavolului, cu privirea ei de șarpe, că mă și hipnotizează, eheee!, câte călcături de credință, ce agă, câți arnăuți și spătărei ar trebui prin fânării! Nu, nu cred că greșesc eu, se vede pe ea... dar, așa s-a ales cu el, cum să mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aceea joi, sara,/ Să nu merg la mândruța/ Și să vin dimineața./ Deschide, mândră, fereastra,/ Că-ți dau foc și-ți arde casa!... Ai vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă,/ Târâișul șarpelui/ Și pasu’ gândacului./ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pământului./ Că furnica, de-i furnică,/ La trup mare, la cap mică,/ Și la mijloc subțirică,/ De umblă pe sub pământ,/ Tot se ține de cuvânt!... Sau despre vânătoare: Un voinic din Satu-Mare a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
funda albastră.) L-am cunoscut pe Cristi, pe bărbatul meu, în tramvai, acum 20 de ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și mă îmbrăcasem sobru, bluză albă, fustă bleumarin, doar părul era liber, pe spate, ca șarpele roșu care te înghite, hap, și gataaaaa!, râdea mai târziu Cristi al meu. În tramvai, nu vedeam, nu auzeam, emoții mari, Bac-ul nu era ca acuma, plătești pe ăia care te asistă în sala de clasă și te lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că și-a tăiat venele... Femeia care înșală lasă totdeauna o portiță de scăpare, așteaptă până în ultima clipă să facă greșeala, îl tot amână pe ăla de-i face curte, te caut eu, te mai sun eu, o tot încearcă șarpele, dar ea zice, mâine, mâine, mâine, în ultimul moment va face și gestul, și ea, ca un sinucigaș... Avea dreptate Nicoleta mea? Păi, sigur c-a avut dreptate, așa e... (Pauză lungă.) Acuma, în viața de după Cristi și Anita, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că noi nu le putem face, să muncească ei la greu și noi cu decizia, că de-aia avem fruntea înaltă)... În tabloul lui Cranach, copacul plin de mere roșii luminează scena ispitei, iar din crengi, la urechea Evei, coboară șarpele vorbind ca un clopoțel de argint: Ești frumoasă, dar ești o femeie care se ignoră!... Păi, nu avea dreptate șarpele ăla?, nu te mai ignora femeie!, că pe tine te-a făcut Dumnezeu întâi, tu ești prima și cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înaltă)... În tabloul lui Cranach, copacul plin de mere roșii luminează scena ispitei, iar din crengi, la urechea Evei, coboară șarpele vorbind ca un clopoțel de argint: Ești frumoasă, dar ești o femeie care se ignoră!... Păi, nu avea dreptate șarpele ăla?, nu te mai ignora femeie!, că pe tine te-a făcut Dumnezeu întâi, tu ești prima și cea mai importantă, apoi a ieșit bărbatul din coasta ta, Adam trebuie doar să fie acolo, tu dă-i mărul și ispita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îl salvase, coborâse pe scară dintr-un elicopter care zbura pe deasupra coșmeliei și salvase puiuțul, pe alt acoperiș stătea o căprioară speriată, lumea plângea disperată, în hohote, un bărbat care se culcase pe jos, pe pământul ud, printre broaște și șerpi, spusese cu durere într-un microfon întins spre el: Domnilor aleși, vă poftim lângă noi, să vedeți cum e! Iar un ales, îmbrăcat într-o haină prea mare pentru el, izbucnise în același microfon: Ce vreți să facem, să ridicăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
le interzicea studenților din primul an să iasă din casă după stingere, fiindcă ar fi dorit să rătăcească pe aleile umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig și Clio, ca o cloșcă neagră, unde negrul șarpe gotic al râului Little se Îmbârliga spre Cuyler și Patton, iar acestea, la rândul lor, proiectau misterul peste panta placidă ce cobora domol spre lac. Princeton, văzut la lumina zilei, i s-a Înfiltrat treptat În conștiință: West și Reunion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar Horațiu îl fura pe domnul Popa, folosind o batistă cu formol pregătită de acasă. Mariana simțise de la bun început că ceva nu e în regulă, că o să se întâmple o nenorocire, și începu să țipe ca din gură de șarpe. Mișu, cu Marcela furioasă-n brațe, începu să alerge pe străzile Bucureștiului după cei patru. Numai că Marcela era grea și se zbătea, și ăia erau patru, o duceau ușor pe Mariana. Lasă s-o răscumpere Popa, că de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
părul vâlvoi și buzele înroșite, coborând din copac prin alunecare, cu picioarele încolăcite de trunchi. Din cauza panicii Contesei și a excitării domnului Popa, urmă o învălmășeală de nedescris: un Popa scrijelea haiku-uri pe un copac care se transformă în șarpe și intră cu totul în gâtlejul Contesei cu buze roșii. Celălalt Popa îi scoase șarpele dintr-o ureche, încercând să-l bage în urechea celeilalte Contese, care mânca nevinovată un ciorchine de struguri. Primul Popa se prinsese de șarpe, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Din cauza panicii Contesei și a excitării domnului Popa, urmă o învălmășeală de nedescris: un Popa scrijelea haiku-uri pe un copac care se transformă în șarpe și intră cu totul în gâtlejul Contesei cu buze roșii. Celălalt Popa îi scoase șarpele dintr-o ureche, încercând să-l bage în urechea celeilalte Contese, care mânca nevinovată un ciorchine de struguri. Primul Popa se prinsese de șarpe, ca să-și termine haiku-ul, intrând astfel în gura primei Contese, ieșind prin urechea ei, intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în șarpe și intră cu totul în gâtlejul Contesei cu buze roșii. Celălalt Popa îi scoase șarpele dintr-o ureche, încercând să-l bage în urechea celeilalte Contese, care mânca nevinovată un ciorchine de struguri. Primul Popa se prinsese de șarpe, ca să-și termine haiku-ul, intrând astfel în gura primei Contese, ieșind prin urechea ei, intrând în urechea celeilalte și ieșind plin de sânge din ea, așa cum numai un nou-născut poate ieși. Contesa cu buze roșii îi tăie cordonul ombilical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
astfel în gura primei Contese, ieșind prin urechea ei, intrând în urechea celeilalte și ieșind plin de sânge din ea, așa cum numai un nou-născut poate ieși. Contesa cu buze roșii îi tăie cordonul ombilical, care se transformă într-un alt șarpe, care intră în ochiul lui Popa cel mitocan, care se transformă în Dumnezeu, strigă tare „V-am păcălit!” și căzu la pământ lepădându-și pielea de Dumnezeu, apoi pielea de Popa, apoi pielea de șarpe, transformându-se într-o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se transformă într-un alt șarpe, care intră în ochiul lui Popa cel mitocan, care se transformă în Dumnezeu, strigă tare „V-am păcălit!” și căzu la pământ lepădându-și pielea de Dumnezeu, apoi pielea de Popa, apoi pielea de șarpe, transformându-se într-o nouă Contesă, grasă și bătrână. Acum în visul Contesei erau un singur Popa - poetul - și trei Contese: una cuminte, una cu buze roșii și una grasă și bătrână. Din copac privea originalul Popa, căruia visul Contesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Contesa privi cu groază fereastra deschisă. - Unde ești, opera mea? Opera chițăia înfundat. - Deci ai plecat! Viața Contesei se sfârși aici. Să sară geamul și să alerge goală prin Babilon în căutarea Euridicei grăsune? Să-și taie venele, să aștepte șerpii din grădină, să se arunce în fața trenului, să ia cianură, mătrăgună, acid sulfuric, pastile, benzină, șampon, să se dea cu capul de pereți, să se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o zi la avizier Beligan, sastisit de gluma tâmpită cu băgatul degetului în fund. Devenise un fel de modă. Care cum ne prindeam neatenți, hopa, un deget în fund, erau unii care aveau avans și răcneau ca din gură de șarpe de-ți era mai mare dragul. Erau niște răcnete pe holurile teatrului de se auzeau, probabil, până în biroul lui Beligan. Asta cu băgatul degetului nu era o invenție a noastră, a generației mele, cum ar veni, era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Bâtu, Costache Diamandi, ce om de treabă, ce mai boieri cu barbă juca el, ca nimeni altul. Începuse nebunia cu degetu-n fund și Bâtu avea un avans formidabil, îl controlau băieții fără milă, iar omul răcnea ca din gură de șarpe. Vine într-o zi cu un bandaj mare la cap, ne minunăm noi, ce-ai pățit, nene, ce să pățesc, zice, m-am dus la doctor să mă caute de prostată. Și? ne minunăm noi iarăși. Și mă pune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
încetul înveți până și tu. Dac‑aș ști din ce unghi s‑o iau ca să prind totul! Chiloții trebuie să‑ți atârne în vine. Iar acum ieși încet din ei! Îți lepezi pielea ca un animal, de pildă ca un șarpe, o lași sub tine, iar tu te înalți - pe cât posibil la fel de mlădios ca șarpele - spre o plăcere primită în silă, dar intensă. Doamna Witkowski se execută așa cum își închipuie ea că ar face‑o un șarpe, acum iese, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca să prind totul! Chiloții trebuie să‑ți atârne în vine. Iar acum ieși încet din ei! Îți lepezi pielea ca un animal, de pildă ca un șarpe, o lași sub tine, iar tu te înalți - pe cât posibil la fel de mlădios ca șarpele - spre o plăcere primită în silă, dar intensă. Doamna Witkowski se execută așa cum își închipuie ea că ar face‑o un șarpe, acum iese, dar nu în întâmpinarea unei plăceri, ci a unei putori care‑ți mută nasul din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]