2,545 matches
-
foarte solicitat nu anunța din senin că pleacă la Londra. Fran hotărî că cea mai bună strategie era să nu-i spună absolut nimic lui Stevie și să plece pur și simplu. Oricum, lui Stevie îi plăcea să facă pe șefa și, după atâția ani de lucru la ziar, l-ar fi putut conduce un an întreg, nu doar o zi. — Distracție plăcută, o dojeni Stevie pe Fran când sosi taxiul care urma s-o ducă la gară. Eu știu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
repartiție. La „Calu’ Bălan“. Slab. Aveam pretenții mai mari pentru că, într-adevăr, cunoșteam. În alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem la „Budapesta“, am rămas singur la bucătărie, unde erau trei bucătari și-un ajutor, plus bucătăreasa șefă. Eram singur. Făceam - tochituri, ciorbe, fripturi de toate felurile, salate. Am făcut și prăjituri. Când am fost mic și n-am avut ocazia să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o săptămână, o lună, nu știu. Nu am ciupit niciodată. Mi-a dat, odată, o gâscă, mi-a dat bucătăreasa șefă o gâscă, unde-am făcut practica, am luat gâsca. Mi-a dat două pungi cu castraveți. Acolo puteam să mănânc orișice vroiam eu, puteam să-mi pregătesc absolut orice vroiam. N-aveam de ce să fur. În timpul liber, făceam alte infracțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
scrisese o carte proastă. Zogru a rămas câteva zile în Vencica, dar nu voia s-o omoare, ci doar să se odihnească puțin. Însă viața cu ea era destul de agitată. Dimineața pleca la birou. Vencica lucra la guvern, unde era șefa unei comisii de demascare a dușmanilor de clasă. Cum ajungea, chema femeia de serviciu și-i spunea repede: - Ai venit cam târziu că văd că nu s-a uscat pe jos. Ai grijă să strângi în timpul zilei, să nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o săptămână și urma a fi anunțat câștigătorul ce avea să se ocupe continuu de blogul școlii. Eram mai entuziasmată ca oricând, dar nu era de mirare, deoarece câștigasem încrederea multor colegi. Odată cu acest privilegiu, am primit și titlul de șefă a consiliului elevilor liceului, acesta făcându-mă să mă simt cu adevărat unică. Era un sentiment de nedescris faptul că la intrarea în liceu, pe o tăbliță scria cu litere îngroșate Ella Brucken, șefa consiliului elevilor. Înțelesesem că acum, îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privilegiu, am primit și titlul de șefă a consiliului elevilor liceului, acesta făcându-mă să mă simt cu adevărat unică. Era un sentiment de nedescris faptul că la intrarea în liceu, pe o tăbliță scria cu litere îngroșate Ella Brucken, șefa consiliului elevilor. Înțelesesem că acum, îmi atinsesem cu adevărat scopul pentru care până la urmă am renunțat la orașul meu natal, mutându-mă cu familia în Beverly Hills, că și aici pot fi eu însămi fără sămi fie teamă că lumea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trîntească și faptul că Jeanne mințise În legătură cu loteria. Dar Își atinsese scopul, Marie mușcase din momeală. Se Întoarse spre el. - Cei din familia Pérec nu mai pot din păcate să vorbească, dar va trebui ca Yvonne să dea explicații. - Bine, șefa, replică el cu simplitate, schițînd un mic salut. Ea se ridică și se Îndreptă, alături de el, spre mașină. - SÎnt la curent În legătură cu Christian. Îmi pare rău, Marie... Sincer. Schiță la rîndul ei un zîmbet chinuit. - Cum ai dat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o broșură Carter Spink. Doamne, ce aberații. — Trish ? — Ăă... da ? Mă răsucesc pe călcâie și văd o femeie în smoching cu o față cam stresată. Are în mână niște foi pe care scrie ceva și mă fixează stresată. — Jan Martin, șefa personalului care servește la petrecere. Nu ești pe lista mea. Ai mai lucrat pentru noi până acum ? — Sunt nouă, spun, cu voce joasă. Însă am lucrat pentru Ebury Catering. În Gloucestershire. — N-am auzit de ei. Își consultă iar hârtiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cred că mi-ar putea fi de vreun... Oricum. N-are nici o importanță. Ideea e că ai suficiente informații, Emma. Deci, ai putere. Află despre ce e vorba - și dă-l În vileag. Să vadă și Jack Harper cine e șefa ! O să te ungă pe suflet chestia asta ! Îi privesc chipul hotărît și o secundă sînt cuprinsă de cea mai autentică și mai pură Încîntare. O să-i plătesc cu aceeași monedă. Îi arăt eu lui. Să vezi atunci ce rău o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
înțeles? ─ Bun înțeles, domnișoara Angela, se poate? Ce-am vorbit odată, vorbit rămâne! Hai, Irino, că mai avem și-altă treabă. Atunci vă așteptăm la centru, mâine la prima oră, da? mai zice și Irina, că doar nu-i Angela șefa ei. Ce aere își dă! În sfârșit, nici aici n-or să stea o veșnicie, la mila lui Chiliman. Deja e trecut de două, la două jumătate o așteaptă boyfriendul la Nan Jing, mă rog, o să întârzie puțin, o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acelea cu vicepreședinta ajunseseră să circule până și printre muieraticii de la Județeană. O săptămână a ținut-o invitată la casa de vânătoare din pădurea de la Obancea, până a distrus în fața ei și aparatul cu care fuseseră făcute pozele alea deșuchiate. Șefa Sanepidului l-a omenit și ea. Șefa de cadre de la Județeană îl chema când o luau crizele de nervi la stomac, mai ales în ajunul plenarelor. Dar nu s-a pus niciodată problema de dragoste chioară și de copii! Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și printre muieraticii de la Județeană. O săptămână a ținut-o invitată la casa de vânătoare din pădurea de la Obancea, până a distrus în fața ei și aparatul cu care fuseseră făcute pozele alea deșuchiate. Șefa Sanepidului l-a omenit și ea. Șefa de cadre de la Județeană îl chema când o luau crizele de nervi la stomac, mai ales în ajunul plenarelor. Dar nu s-a pus niciodată problema de dragoste chioară și de copii! Există până și aici, la amorurile repezite, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de compensate?!“ Un altul chemă ambulanța. Tânăra Mirandolina Crețu, proaspătă asistentă a maestrului Pârțângău, se gândi speriată: „Îmi șochează sarcina. Iese ecografia damblagită.“ Un câine, sub o Toyotă parcată chiar în fața intrării în clădire, începu să urle. Duduia Felicia, sora șefă, nu-și mai aminti de ce ridicase stativul cu cele patrusprezece eprubete goale. Îl privi nedumerită, intrigantă, cu puțină îngrijorare. Apoi îl lăsă la loc, pe marginea mesei, înspre chiuvetă. În zori, mai ales Dacă s-ar fi schimbat culoarea semaforului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când Goncea era și el în plină ascensiune, asemănarea sa cu unchi-său era perfectă, până la contopire. Periodic, cam din două în două luni, Goncea trimite câte o coroană de flori la monument. O duceau trei florărese (Piticoata, Franțuzoica și șefa lor, Trambulina) de la Florăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Le însoțea Vandaxon sau Onufrie. În drum spre monument, florăresele se opreau și la biserica „Sfinții Constantin și Elena“. Popa Ioachim rostea o rugăciune, stropea coroana cu mătăuzul legat cu o bentiță tricoloră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-mi mie voie să fac curat de azi înainte, și doamna director a zâmbit încurcată, explicând că nu-i place să i se spună doamnă director, căci, la urma urmelor, directorul are alte atribuții, iar ea nu e decât o șefă. N-are importanță, mi-am spus, pentru mine va fi mereu doamna director. Din prima clipă în care am văzut-o recrutând, am considerat cu totul natural că funcția ei, superioară nouă, ține de lumea directorilor. Unii îi spuneau pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înainte, când trecuse pe la teatrul Cross; de fapt nu pomenise deloc numele lui Ben. *** Ajunsesem la jumătatea scărilor care duceau la subsol când pe una dintre ușile de pe hol apăru capul unei femei. Părea a fi o combinație de bibliotecară șefă și consilier local. Îmbrăcată de la Jaeger 1, cu o tunsoare la locul ei, de soție de Tory2, cu ochelarii atârnați de gât pe un lanț de aur și baga. Era o femeie vioaie și plăcută. —Tu ești Sam, nu? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mulder, mă proclamai eu. Și acum cred că mă duc la culcare. *** Hawkins și cu mine ne știam de câțiva ani. Ne întâlnisem când unei tipe pe care o cunoșteam i se făcuse capul țăndări cu propria-i ganteră (era șefa sălii de sport unde lucram ca antrenor pentru ridicarea greutăților), iar Hawkins era un amărât de sergent. Dacă o tot ținea așa cu promovările, avea să ajungă agent șef în curând - cu condiția ca nimeni să nu afle de legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui. Ochii îi străluceau cu sinceritate. —Dar, în ceea ce mă privește, restul vieții mele e la dispoziția ta și a copilului. Ce e așa de complicat în asta? Nimic, a recunoscut Alice după o pauză. —Atunci, mâine dă-ți demisia. Șefa de la Resurse Umane a măsurat-o pe Alice din cap până-n picioare cu niște ochi pe jumătate deschiși, mărginiți de gene dese. Era o tipă acră, cu pielea fleșcăită, la vreo patruzeci de ani, cu un aer vizibil dezamăgit. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vizibil dezamăgit. Alice știa că, în clipa aia, tipa era dezamăgită de ea. Dar nu la fel de dezamăgită ca Brant, atunci când acesta realizase că el avea să susțină cazul Hardwick la tribunal. —E mare păcat că pleci, a spus cântând vocalele șefa de la Resurse Umane. Aici erai destinată pentru lucruri mărețe. Cel mai tânăr șef din departamentul juridic și așa mai departe. Alice a zâmbit politicoasă. —Știu. Dar... ei bine... cred că acum vreau să fac altceva cu viața mea. Am alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zâmbit politicoasă. —Știu. Dar... ei bine... cred că acum vreau să fac altceva cu viața mea. Am alte responsabilități. În timp ce vorbea, Alice s-a simțit ușor trasă de fustă de ceea ce fusese cândva ambiția ei. A ignorat-o însă. — Da? Șefa de la Resurse Umane și-a bătut gura ridată, vopsită cu un ruj de culoarea prunei, cu un pix imprimat cu „Revistele Intercorp sunt serioase“. Ăsta e vechiul scenariu cu ultima șansă, așa-i? Alice a privit-o calmă. — Ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa e. Neîncrezătoare, Alice a schițat un zâmbet. Nimic nu putea fi mai dificil decât nopțile pierdute în birourile Intercorp. După asta, maternitatea avea să fie floare la ureche. Mai ales că-l avea și pe Jake s-o ajute. Șefa de la Resurse Umane s-a aplecat și mai mult în față, peste biroul vast din lemn de nuc. — Ești sigură că vrei să pleci definitiv? Pentru că noi suntem siguri că nu vrem să te pierdem. Putem să-ți dăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ții minte asta. — Sunteți foarte generoasă, a spus Alice bățoasă, fiindcă era ofensată. Sigur că maternitatea era punctul ei forte. Doar urma să nască un copil, nu? Trebuia să fie punctul ei forte. Și asta pentru veșnicie. —Generoasă! a pufnit șefa de la Resurse Umane. Glumești, nu-i așa? Nu suntem generoși. Asta nu e decât o fracțiune din banii pe care ni i-ai economisit din procesele de calomnie. Chiar dacă nu le-ai câștigat pe toate. Alice a simțit cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cuvânt! —Pleacă? Alice se holba uluită. — Și-a primit șutul în cur, așa-i? Asta după ultima ei măgărie la revista Style. Cazul la care lucrai tu a fost ultima picătură pentru băieții de sus. Degetul cu unghie roșie al șefei de la Resurse Umane a împuns aerul în sus, în direcția etajelor unde rezidau șefii. Să știi că pe aici e un capitol încheiat. Nu! Alice a simțit cum colțurile gurii i se ridică în sus, a zâmbet. Nu-i plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
n-aș mai fi în rahatul ăsta. S-o ia dracu’! Ducă-se la mama naibii! Amanda a închis ochii și și-a permis ca, preț de câteva minute, să-și imagineze o întreagă varietate de modalități dureroase în care șefa de la departamentul juridic ar fi putut să moară. Însă nici una dintre modalitățile imaginate de ea nu părea destul de îngrozitoare. Nu așa cum merita avocata să moară. Amanda a deschis din nou ochii. Gândurile legate de recentul dezastru juridic erau aproape la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să aleagă? Era foarte posibil să fi considerat că un copil, apărut în urma unei întâlniri sexuale petrecute la o nuntă, nu era neapărat răspunsul la problemele ei. Sigur că se săturase de Intercorp. Dar, așa cum îi spusese la vremea respectivă șefa de la Resurse Umane, o săptămână de vacanță și un alt post ar fi putut fi foarte bine soluția perfectă. Alice nu înțelesese cu-adevărat niciodată cum de rămăsese însărcinată când Jake folosise prezervativ. Acum însă înțelegea. Sigur că prezervativele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]