KorAP: Find »[drukola/base=șobolan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...276 >

6,894 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

Dacă aspectele fundamentale ale comportamentului sexual sunt Înnăscute, istoria primilor ani de viață ocupă un loc important În mecanismele declanșării sale, mai ales la păsări și la mamifere. Contactul tactil precoce cu membrii speciei sale pare vital la câine, pisică, șobolan, cobai și macac (Macaca mulatta). Privarea de contact cu mama În timpul copilăriei dereglează grav comportamentul sexual la șobolanul mascul, inhibându-i În special instinctul de curtare a femelei. Nici dacă viața lui ar fi depins de asta (și În mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
mecanismele declanșării sale, mai ales la păsări și la mamifere. Contactul tactil precoce cu membrii speciei sale pare vital la câine, pisică, șobolan, cobai și macac (Macaca mulatta). Privarea de contact cu mama În timpul copilăriei dereglează grav comportamentul sexual la șobolanul mascul, inhibându-i În special instinctul de curtare a femelei. Nici dacă viața lui ar fi depins de asta (și În mare măsură depindea), Michel n-ar fi fost capabil s-o sărute pe Annabelle. Adesea, serile, văzându-l cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
o braserie deschisă toată noaptea. La antreu, Bruno comandă fileu de scrumbie marinată. Își spuse că, acum, orice era posibil; dar imediat Își dădu seama că exagerează. În mintea lui, da, rămâneau posibilități numeroase: putea să se identifice cu un șobolan, cu o solniță sau cu un câmp de energie; În realitate, trupul lui rămânea prins Într-un proces de distrugere lentă; la fel și trupul Christianei. În ciuda succesiunii regulate a nopților, o conștiință individuală va dăinui până la sfârșit În trupurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
din afara satului. Pentru că ziarele nu mai vorbesc de „baba” și de hipioți, lumea Își imaginează c-au dispărut. Din contră, sunt tot mai numeroși, odată cu șomajul numărul lor a crescut considerabil, se poate spune chiar că s‑au Înmulțit ca șobolanii. Am făcut și eu ancheta mea... Bruno coborî vocea. — Șmecheria e că-și spun neo-rurali, chiar dacă În realitate nu culeg un pai, se mulțumesc să Încaseze RMI-ul și o subvenție pe de-a moaca pentru agricultura montană. Clătină din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

ridicară cu totul, de parcă ar fi fost o uriașă pasăre care se pregătea să-și ia zborul. Numai că, deodată se afundară și nu mai apărură nicicând. - Odată cu mine! Dă din picioare odată cu mine! - strigă Enkim, mișcând picioarele precum un șobolan care dă să se strecoare printr-o crăpătură prea Îngustă. Am Încercat să mă iau după el, dar nici pomeneală să ducem bulumacul Încotro doream. Lunecam din ce În ce mai repede către sorb și, deodată, m-am trezit cu capul afundat În apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de călcâi atunci când nu-l vezi! Tatăl o să-ți stingă tot neamul! În crivățul Înghețat o să vă răpândească pe toți! Păzitorul se schimonosi și se apucă din nou să mă lovească. Cel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de călcâi atunci când nu-l vezi! Tatăl o să-ți stingă tot neamul! În crivățul Înghețat o să vă răpândească pe toți! Păzitorul se schimonosi și se apucă din nou să mă lovească. Cel de afară se uita când la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
precum un hohot Înăbușit de râs. - Ce faci acolo, măi Buze, măi? Nu vii? Nici un răspuns. Preț de câteva clipe nu se auziră decât strigătele din sat. Gâfâind, păzitorul Începu să mă izbească cu pumnii În țeastă. - Na, porc și șobolan, na și na! Hai Încoa’, măi Buze! În clipa aceea, de la intrare se ridică un horcăit prelung și gros. Am tresărit. - Buze! strigă cel de lângă mine și se ridică, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Buze se zvârcolea În fața peșterii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Nu trecu mult și trecătoarea se lărgi, lăsându-ne să zărim malurile joase, acoperite cu copaci. Enkim mârâi de durere și dădu să se ridice Într-un cot. Iarăși Îi curgea sânge din pășitorul care i se umflase precum un șobolan mort de multă vreme. - Blănurile, ne strigă el deodată, arătând cu mâna spre mal. Să ne acoperim cu blănurile! În clipa aceea le văzurăm pe femeile lui Vinas, amestecate cu uriașii. Alergau, răcneau și-și făceau semne, În grabă, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Întrebat, Întărind puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să pară venite nițel de la Tatăl. Minos râse. - Oh, cuvintele au și părțile lor bune. Chiar și cele pentru forme. Simt asta. Casele alea blestemate sunt mai hidoase decât niște pui de șobolan abia născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la mare mă uit altfel. Văd lucruri care nu sunt, pricepi? De pildă, văd câteodată niște lucruri care ar putea să plutească pe Marea cea mare și care nu seamănă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ești. N-ai umflătura din spatele urechii, dar tot tu ești cel mai mare ucigaș, zise și deodată se trase În spate. Tu ești și nimeni altcineva. Dai voie la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și șobolan ce era. Of, of, cum mă mai mințise, of, of. Ca pe un țânc, of. La asemenea viclenie nu se cădea să răspunzi decât cu muma tuturor vicleșugurilor și ale minciunilor toate. - Știi ceva? - i-am zis lui Logon. Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu contenea să mi-o arunce, Începuse să duhnească a spaimă. - Păcat că trebuie să luptăm cu unul ca Scept, i-am spus lui Enkim În șoaptă. - Păi, cine ai fi vrut să se ridice la asemenea luptă? Vreunul dintre șobolanii ăia care doar stau și se uită? Eram pregătiți. Netrebnicul de Barra avusese un gând teribil când ne Întâlnisem la sfat: Îi pusese pe meșteri să Înalțe un fel de piei ca cele ce prindeau vântul pe luntre - numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

La ce ne uităm? m‑a Întrebat Ravelstein Întorcându‑și spre mine ochii rotunzi, dilatați. - La papagali. - Bineînțeles, niciodată n‑aș fi crezut că o să văd asemenea spectacol. Și ce gălăgie fac! - Mă rog, pe aici nu erau Înainte decât șobolani, șoareci și veverițe cenușii - acum găsești prin alei ratoni și chiar oposumi - o nouă ecologie generată de gunoaiele marilor orașe... - Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
polițist În haine civile, cu un pistol În geantă. Chiar și așa, Într‑o seară, fereastra laterală a mașinii a fost făcută țăndări chiar În parcarea din spatele blocului nostru. Un lucru de care avea oroare Rosamund era să vadă noaptea șobolanii stând Încolonați În locurile de unde puteau urmări și adulmeca aromele de la restaurantul de pe Beacon Street. - Stau Înșirați ca jurații În boxa juriului și captează toată lumina În ochii lor, Îmi spunea. Când urca târâș‑grăpiș până la etajul trei, o Întâmpina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Eu trebuie să mă reculeg, nu să spăl pe jos. GARDIANUL: Cum vreți. Dumneavoastră urmați să fiți executat aici. Pentru dumneavoastră o faceți, nu pentru mine. ARTUR: Nu, nu-mi place. Altfel visam eu că voi muri. Nu ca un șobolan. Am și eu nevoie de puțină ceremonie, de puțin lux, doi-trei trompetiști... Înțelegi? Puțină lume care să privească... GARDIANUL: Domnule, acum, că tot ne-am împrietenit puțin, am să vă vând un pont... ARTUR (Aerian.): Ne-am împrietenit, noi...? GARDIANUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
supără groaznic. Vreți să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate un șobolan mort din cizmă.) Ia te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate un șobolan mort din cizmă.) Ia te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva în cizmă. N-am avut o clipă de răgaz ca să mă descalț. ARTUR (Privind la șobolan.): Ce păcat! Putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva în cizmă. N-am avut o clipă de răgaz ca să mă descalț. ARTUR (Privind la șobolan.): Ce păcat! Putea să mai trăiască... COLONELUL: Credeți? ARTUR: Cu siguranță. COLONELUL (Înduioșat.): Așa e viața. Niciodată nu știm ce aduce ziua de mâine... ARTUR: Pentru mine ziua de mâine nici nu există... COLONELUL (Mirat): Cum așa? ARTUR (Schimbă macazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Efuziune.): Artur! Să ne ierți! CĂLĂUL: Din prima clipă am știut că lucrurile, că lumea... nu se va sfârși aici... Din ochiul lui, da, din ochiul lui ar merita să zboare o pasăre! COLONELUL: Și iartă-mă că eu... Cu șobolanul acela... Nu mai fac...CARTUR este aproape îngenuncheat; apare în ușă GUFI; gras și gâfâitor; leneș; se joacă tot timpul cu o codiță de iepuraș.) GUFI; Apă! Apă! (Consternare generală, cu excepția lui ARTUR; ARTUR îi întinde lui GUFI o ceașcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
îți gâlgâie sângele în gât, vai, ce gâlgâială, ce scârboșenie. Ție chiar nu ți-e silă de tine? Chiar nu-ți vine să verși când te gândești la tine? Cine dracu’ te-a născut pe tine? Parc-ai fi un șobolan, zău așa, am văzut eu odată un șobolan ud... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Te legi de mama? MACABEUS: Nuuu, nu, nu. Nu de mă-ta mă leg, eu îți spun că ești jegos ca un șobolan ud... Eu asta am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ce scârboșenie. Ție chiar nu ți-e silă de tine? Chiar nu-ți vine să verși când te gândești la tine? Cine dracu’ te-a născut pe tine? Parc-ai fi un șobolan, zău așa, am văzut eu odată un șobolan ud... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Te legi de mama? MACABEUS: Nuuu, nu, nu. Nu de mă-ta mă leg, eu îți spun că ești jegos ca un șobolan ud... Eu asta am vrut să-ți spun... Înțelegi? PARASCHIV (Se oprește; își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tine? Parc-ai fi un șobolan, zău așa, am văzut eu odată un șobolan ud... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Te legi de mama? MACABEUS: Nuuu, nu, nu. Nu de mă-ta mă leg, eu îți spun că ești jegos ca un șobolan ud... Eu asta am vrut să-ți spun... Înțelegi? PARASCHIV (Se oprește; își șterge trompeta îndelung.): Cred că va trebui să te las aici. MACABEUS (Un fir subțire de panică.): Ce? Ce spui tu, cu gura ta bleaga? Ce zici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
va trece nici un tren. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Dar... e groaznic! CASIERUL: Domnule, mă plictisești. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îl lasă nervii.): E groaznic! Sunteți cu toții îngrozitori! Ce v-am făcut! Ce v-am făcut eu? De ce mă priviți ca pe un șobolan? Ce vină am eu? De ce nu trece nici un tren? Ce vină am eu că nu trece? Și mie... de ce nu-mi dați... biletul pe care vi l-am cerut? De ce? Și ce dacă nu trece? Mie să-mi dați biletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mai ucis o dată un călător prin ploaie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai ucis tu! Ai ucis tu, Grubi! Ai ucis un călător prin ploaie? HAMALUL: Da, am ucis! De ce credeți că stau aici, de ce credeți că mă ascund aici, ca un șobolan, ca o șopârlă? Am ucis, da, cu mâinile astea, l-am sugrumat pentru că n-a vrut să-mi spună... pentru că n-a vrut să-mi mărturisească... nimic... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din ce în ce mai dur, chiar justițiar.): Ce-ai vrut să afli, Grubi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

meu în orașul New York: am stat în el cincisprezece ani. Am dispărut din Germania la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Am reapărut, fără să fiu recunoscut, în Greenwich Village. Acolo am închiriat un apartament deprimant la mansardă, cu șobolani care chițăiau și se fugăreau prin pereți. Am continuat să locuiesc în mansarda aceea până acum o lună, când am fost adus în Israel pentru a fi judecat. Avea și ceva plăcut jalnica mea mansardă cu șobolani: de la fereastra din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]