3,157 matches
-
sau răcoroase, după anotimp. John Grey, în cartea „Bărbații sunt de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus” scrie că bărbații se îmbracă cu „uniforma” care le caracterizează activitatea, treapta socială și situația de conducători ai societății. Stilul modei actuale, pentru femei, șochează. El este introdus în subconștientul femeilor prin imaginile de la TV, prin imaginile din revistele de modă, etc. Vasili Goci, în cartea „Karma și cauza” scrie despre manifestarea vampirismului energetic, prin stilul șocant al modei, manifestat inconștient. Linia actuală a modei
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
persoane respectate și stimate, ce au ajuns azi? Niște consumabile, utilizate, apoi aruncate, pentru că sunt suficiente, gratis și insuficient informate (insuficient educate). Femeile nu-și cunosc interesul și nu acționează pentru binele lor. Faptul că linia actuală de modă, care șochează, este adoptată de persoane de toate vârstele și cu toate conformațiile corporale, indică lipsa îngrijorătoare de educație, cultură și de inconștiența efectului negativ produs asupra propriei sănătăți și asupra celor ce o privesc. Așa se pierde respectul. O persoană îmbrăcată
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Altcineva comentează mai departe : Andreea says : 25.02.2009 at 11 :58 Site-ul în sine să zicem că e ok, pentru că nu toată lumea cumpără ziarul și îl răsfoiește. De fapt aici apar anunțurile din Jurnalul bihorean, însă m-a șocat extrem de tare bannerul acesta, de aceea ți-am și zis să pui screen shot-ul pe blog pentru că merită. E ceva revoltător. Ok, să fie reclame, la monumente funebre, coroane, chiar și la electrocasnice... dar să pui o blondă în sutien
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spontan, acesta. Dar cea mai neașteptată și profundă „neînțelegere” a venit din partea unei studente din public la vizionarea filmului lui Laurențiu Calciu, După revoluție. Dialogurile brute, filmate cu camera pe umăr printre participanții la manifestațiile din zilele de după revoluție, au șocat-o, se pare. „Aș vrea să știu - i s-a adresat ea regizorului - dacă atunci cînd ați vizionat și dumneavoastră filmul, ascultînd ce se spune acolo, ați fost șocat de cum vorbesc oamenii aceștia de pe stradă ? și dacă ăsta era limbajul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe umăr printre participanții la manifestațiile din zilele de după revoluție, au șocat-o, se pare. „Aș vrea să știu - i s-a adresat ea regizorului - dacă atunci cînd ați vizionat și dumneavoastră filmul, ascultînd ce se spune acolo, ați fost șocat de cum vorbesc oamenii aceștia de pe stradă ? și dacă ăsta era limbajul atunci, așa, un fel de limbaj comunist, cum să spun ? Că pentru mine e de neînțeles...” „Asta era !”, mi-am spus eu instantaneu, ca luminat de o bruscă revelație
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
narcisic, incapabile să rostească nu doar adevărul, ci și falsul. Poate că cel mai grav rău al societății noastre actuale nu este, astfel, criza, ci logopatia cronică. Este rîndul meu să întreb : ascultînd ce se spune în jurul dumneavoastră, nu sînteți șocați de cum vorbesc oamenii aceștia de la televizor sau din Parlament ? Manelele și visul românesc Colegei mele Speranța Rădulescu i s-a cerut să scrie un articol despre manele pentru Enciclopedia Britanică. „Excelent, în sfîrșit voi citi și eu ceva serios pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o scoatem din cap. Femeia trăiește, bărbatul scrie." După care, cu un zâmbet neașteptat, Egor reluă: "Scrie-mi-ar numele pe mormânt și nu aș mai fi ajuns să trăiesc." Acum știu că era un citat, dar pe moment mă șocase distanța dintre conținut și tonul aproape glumeț pe care-l folosise. Nu știam ce să răspund, deși simțeam în nervi o emoție curgătoare, subțire. Pentru că se întunecase bine, am mâncat o prăjitură și m-am ridicat să plec. Marcel nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o fi fost cu descrisul, propunea ca numai fetelor până în douăzeci de ani să li se dea voie să vină dezbrăcate pe plajă. Maternitatea, spunea el, urâțește și deformează, și numai un corp tânăr și virgin este frumos... M-a șocat acest autor cam original, m-a șocat, dar ce însemnează arta : tocmai acest lucru care m-a șocat mi-a rămas în minte ! Ivona urcă încet scara, deschide prima ușă și bâjbâie peretele cu buricele uscate ale degetelor. Aprinde lampa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numai fetelor până în douăzeci de ani să li se dea voie să vină dezbrăcate pe plajă. Maternitatea, spunea el, urâțește și deformează, și numai un corp tânăr și virgin este frumos... M-a șocat acest autor cam original, m-a șocat, dar ce însemnează arta : tocmai acest lucru care m-a șocat mi-a rămas în minte ! Ivona urcă încet scara, deschide prima ușă și bâjbâie peretele cu buricele uscate ale degetelor. Aprinde lampa de plafon - e cea mai întunecată cameră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să vină dezbrăcate pe plajă. Maternitatea, spunea el, urâțește și deformează, și numai un corp tânăr și virgin este frumos... M-a șocat acest autor cam original, m-a șocat, dar ce însemnează arta : tocmai acest lucru care m-a șocat mi-a rămas în minte ! Ivona urcă încet scara, deschide prima ușă și bâjbâie peretele cu buricele uscate ale degetelor. Aprinde lampa de plafon - e cea mai întunecată cameră -, se apropie de oglindă, aprinde și apli cele. Rămâne cu ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său ! în această stare m-am grăbit să plec pentru a vedea dacă nu găsesc pe cineva dispus să-i dea o mână de ajutor birjarului. Am scrutat mai întâi cerul cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l întâlnise la Statul-Major (după cum mi-a mărturisit confidențial în vreme ce îl conduceam cu gentilețe până la poartă). Gestul lui mi-a părut nepermis de frivol (respinsese invitația noastră la dejun) pentru cineva abia ieșit dintr-o asemenea grozăvie și m-a șocat neplăcut lăcomia de viață ce o respira întreaga lui ființă. Apoi m-am gândit că am fost nedrept, cum deseori mi se întâmplă : nu merita să se bucure, poate pentru ultima oară, de un jambon de Prague sauce madère și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și nu știu de ce te-a deranjat, pentru că de fapt nu spusese ceva rău. Doar o opinie a ei - cum te vedea ea pe tine ! Clemența nu-i fată rea, dar anumite lucruri nu e capabilă să le înțeleagă. O șochează mai ales cum suporți tu depărtarea de Tudor, mi-a spus-o și am discutat-o ! Eu n-aș putea în ruptul capului să-l știu pe Țuțu dincolo, cum îl știe Ivona pe Tudor ! Să-l văd o dată pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cale ferată, foarte convenabilă, îi transportă zilnic pe „navetiști“ în metropolă și-i aduce seara acasă, în ținuturile înverzite. Cea mai mare parte dintre locuitorii din Ennistone lucrează însă în aproprierea orașului, iar ennistonienii de modă veche ar fi șocați să-și considere urbea doar „un oraș dormitor“. Ennistone are o puternică identitate și, s-ar putea spune, o puternică conștiință socială. În ultima vreme, numeroase imobile nou construite au diluat oarecum vechea noastră comunitate, dar „cetățenii de răspundere“ (e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și, în felul lui, afectat. Prin contrast, Tom apărea ca un tânăr necorupt și „drăgălaș“. Crea, într-un fel, impresia că pornise să cucerească viața, cu o pană la coif și o spadă la șold. Era vesel și încă nu șocase pe nimeni, în nici un fel, cel puțin nu în Ennistone. Adeseori mamele îl dădeau de exemplu fiilor: „Uită-te la Tom McCaffrey, nu se ține de droguri, nu vânează fustele, a intrat la universitate, e un băiat care o să răzbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
galbeni, fierăstruiți (înainte de a-și fi pus dinții falși, comentați de George). Capul mare și nasul mare, coroiat, îl făceau să arate ca o imensă păpușă grotescă, de carnava. Mișcările lui erau lipsite de grație și greoaie. Privirea îi era șocată și derutantă, de parcă atunci când se uita la cineva, își aducea simultan aminte de ceva îngrozitor, care nu avea nici o legătură cu persoana din fața lui. Dar toate aceste trăsături erau însoțite de o anume precizie și fermitate pe care Pearl, răspunzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întrebă pe Hattie. — Mă rog, ar putea să fie. — Cum ar putea să nu fie? protestă preotul, aproape strigând. „E încă nedeșteptată“, își spuse în sinea lui. — Poetul este cu... își frână el vorba. — Prietena lui, răspunse Hattie înțepată. Era șocată de evidenta indiferență manifestată de părintele Bernard față de plăcerea descoperirii verbelor principale și a ce adjective se acordă cu ce substantive. Pe de altă parte, nu-i scăpase nici spaima provocată de izbucnirea ei în limba germană. — Prietena! Ce cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vorbelor. — O, nu m-a supărat cu nimic. — Doamnă, vreți să spuneți că nu v-a deranjat când ați văzut un bărbat gol în grădina dumneavoastră? Nu vreau să i se facă vreun rău... Lacrimi. Văd, doamnă, că sunteți foarte șocată de această întâmplare. Și așa mai departe. Curând ieși la iveală că bietul om era un pacient al lui Ivor Sefton și că fusese reinternat la spitalul de boli nervoase. Brian îi interzise categoric lui Gabriel să se ducă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umor sau de tandrețe, orice, chiar și reproșurile i-ar fi putut hrăni și încălzi inima, sau l-ar fi putut chiar vindeca (orice o fi însemnând această noțiune). Brutalitatea misivei pe care o ținuse între degetele lui tremurânde îl șocase profund. Ingeniozitatea lui George în a interpreta orice cuvânt al lui John Robert drept un semn de comunicare sau de încurajare nu cunoștea limite, totuși în fața acestei scrisori rămase total neputincioasă. Era obișnuit cu răceala filozofului, cu sarcasmul și agasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pași și o ușă care se deschise. Apoi, după un scurt răstimp, în capul scării apăru o siluetă. Un bărbat, care-și vâra în grabă cămașa albă în pantalonii negri. Bărbatul era Emma. Tom rămase atât de surprins, atât de șocat, încât făcu un salt îndărăt și se izbi zgomotos cu spatele de ușa de la intrare. Emma, roșu ca para focului, respirând agitat, părea mai curând mâhnit. Coborî în hol, făcu un pas sau doi, privindu-l cu severitate pe Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casa asta, deși știu bine că tu nu ai remarcat decât una. Domnișoara ta, stăpâna, a plecat. Eu, așa cum îmi stă bine în situația mea de prieten al eroului principal, m-am culcat cu camerista. — Te-ai... o, Emma... — Ești șocat! — Nu-mi place prezența ta aici. După câte știu, nu ai nici un drept în casa asta. În schimb, tu te porți ca și cum ai avea. Ce încurcătură, ce afront adus ei... lui Hattie Meynell. — Mă rog, s-ar cuveni unele explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Apoi a continuat să vină aici, dar fără să mai scrie contra sanctuarului, însă, preciza sacristanul, nu se ruga, nu s-a spovedit, nu s-a împărtășit niciodată cât a fost acolo. Acest fapt, mi-a precizat el, l-a șocat cel mai tare în toată viața lui aici la umbra Sfintei Fecioare. Seara ne strângem la masă și se discută aprins despre drumul de pelerinaj, dar nimic care să aibă de-a face cu credința, cu pelerinajul ca fapt religios
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
oricât vrem semnele și mărcile pe care le putem considera ca tot atâtea manifestări ale sentimentului de apartenență. Stricto sensu, "suntem" ceea ce afișăm ca o emblemă de recunoaștere. Chiar dacă, și mai ales, o astfel de afirmație îi provoacă sau îi șochează pe cei care "nu sunt". Buricul dezgolit într-un mod "sexy", circumcizia religioasă sau "piercing"-ul intim favorizează extazul împărtășit. Sunt ca și riturile anodine sau exacerbate prin care microtriburile contemporane își exprimă afinitățile elective. Prin care ele transfigurează cotidianul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
angoase și respingeri. Astfel, pe seama sectanților creștinismului, în momentul nașterii sale, s-au pus cele mai oribile infamii! Iar ceea ce se întâmpla în catacombele romane și în alte locuri secrete ale acestui cult misterios a suscitat numeroase fantasme. Efervescența religioasă șoca raționalismul serios al religiei statului roman. Printre numeroasele exemple în acest sens, putem de asemenea să amintim că instituirea vieții monastice și apoi, mai târziu, reformarea ei au fost percepute în egală măsură ca un mod de viață marcat de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
bine, de rău, ne acomodăm. Capitolul 5 Deontologie Dar autorul se așteaptă înainte de toate la acuzații teribile de imoralitate. Poate se va merge până la obscenitate... Balzac Lumina neagră a sentimentelor Începem târziu să apreciem acest lucru. Mult timp, Caravaggio a șocat. Mai exact, pentru că se încăpățâna să picteze ceea ce vedea: oamenii pe care îi întâlnea pe stradă, pe aceia cu care petrecea în locurile rău famate, cu grimasele lor, diformitățile lor, dar și cu frumusețea lor. Pe scurt, picta ceea ce și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]