1,895 matches
-
putut din carnea acestuia, îndreptându-se către casă, a băgat de seamă că pe deasupra lui zbura, la joasă înălțime, și pasărea. Ajungând el la hruba săpată într-o stâncă, care era casa lui, s-a mirat peste măsură, văzând că șoimul a intrat și el în peșteră. Dar cel mai tare s-a minunat atunci când cei trei-patru copii au prins să mângâie șoimul și să se joace cu el, ca și cum s-ar fi aflat împreună de când lumea. Se spune că de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
el la hruba săpată într-o stâncă, care era casa lui, s-a mirat peste măsură, văzând că șoimul a intrat și el în peșteră. Dar cel mai tare s-a minunat atunci când cei trei-patru copii au prins să mângâie șoimul și să se joace cu el, ca și cum s-ar fi aflat împreună de când lumea. Se spune că de atunci pasărea nu a mai părăsit casa vânătorului. A devenit un membru al familiei și un foarte priceput partener de vânătoare. întâmplarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
A devenit un membru al familiei și un foarte priceput partener de vânătoare. întâmplarea s-a răspândit repede prin hrubele învecinate, prin care viețuiau și alte familii din perioada numită de istorie Neolitic. Ca urmare, și alți vânători au ademenit șoimi sau pajure, pe care au reușit să-i îmblânzească, păsările dovedindu-se deosebit de inteligente, abile și devotate. Parcul preistoric La numai cinci kilometri depărtare de Rocamadour, în localitatea numită Lacave, se află cel mai mare parc preistoric din Europa
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
prin care trecuse. Îi simțeam puterea strunită de sufletul lui cald. Era un bărbat coborât de pe columnă, cu părul sur, răvășit de parcă tocmai venise din luptă, cu sprâncene stufoase și privire atentă, un nas proeminent și puțin încovoiat ca la șoim, fața nerasă și brăzdată de riduri adânci, un om care impunea respect și care părea că respectă tot ce mișcă pe lângă el. Aș fi vrut să-i răspund, dar gura mea nu putea scoate niciun sunet. Dacă ar ști că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bine. Mai aduc câte o sacoșă de lemne și părinții fetelor cu care fac meditații. În fine. Recunosc și niște furtișaguri nevinovate. Intru des în Parcul Pionierilor și-l cutreier după-masa târziu, când se golește de lume. Cu ochi de șoim sau chiar de vultur dibui și cea mai mică surcea, rămurelele sau crengile uscate căzute pe jos, pe sub frunze și prin boschete. La început, trec drumul și car acasă două-trei vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am pune, în plus, și ursul în cârcă. Engelhard îi sfătuia întotdeauna să renunțe, aproape duios, dar mereu înțelegător și, numai ca ei să aibă întotdeauna cu o fotografie mai mult decât ceilalți, se ducea în magazie să scotocească după șoimul acela de vânătoare putrezit, care altfel nu-i mai trebuia nimănui. După ce le uscam, puneam pe spatele pozelor ștampila cu Amintire de la Domnul... sau pe cea cu Amintire de la Doamna..., apoi scriam cu tuș deasupra punctelor numele celor care făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Nu trecea nici o zi în care să nu fie văzut câte un mesager galopând pe drum sau să nu treacă un sol dintr-o altă provincie. — Nu vii? îi strigă încântat Nobunaga lui Nakagawa Sebei. Unde, stăpâne? — La vânătoare cu șoimi! — E sportul meu preferat! Vă pot însoți, stăpâne? — Sansuke, vino și tu. Era o dimineață de primăvară timpurie, când Nobunaga porni din Azuchi. Își alesese însoțitorii de cu seară, dar acum fusese invitat și Nakagawa Sebei - care tocmai sosise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Azuchi. Își alesese însoțitorii de cu seară, dar acum fusese invitat și Nakagawa Sebei - care tocmai sosise la castel - iar fiul lui Ikeda Shonyu, Sansuke, se alătură, și el, grupului. Lui Nobunaga îi plăceau călăria, luptele sumo, vânătoarea de șoimi și ceremonia ceaiului, dar vânătoarea era, cu siguranță, unui dintre modurile lui favorite de a-și petrece timpul liber. Gonacii și arcașii aveau să fie epuizați până la sfârșitul zilei. Asemenea interese se puteau numi distracții, însă Nobunaga nu făcea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
diverșii seniori se adunau în număr mare să asiste, iar Nobunaga rareori se plictisea de spectacol, chiar dacă orele erau înaintate. În schimb, alegea oameni dintre propriii săi vasali și le ordona să intre în ring, în meciuri interminabile. Vânătoarea cu șoimi din Luna Întâi la râul Echi, însă, era extrem de simplă. Nu însemna nimic mai mult decât o ieșire în natură, iar șoimilor nu li se dădu drumul. După o scurtă odihnă, Nobunaga ordonă ca grupul să se înapoieze la Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alegea oameni dintre propriii săi vasali și le ordona să intre în ring, în meciuri interminabile. Vânătoarea cu șoimi din Luna Întâi la râul Echi, însă, era extrem de simplă. Nu însemna nimic mai mult decât o ieșire în natură, iar șoimilor nu li se dădu drumul. După o scurtă odihnă, Nobunaga ordonă ca grupul să se înapoieze la Azuchi. În timp ce intrau în cetate, Nobunaga își struni calul și se întoarse spre o clădire cu aspect străin, din mijlocul unui pâlc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
regretele... în legătură cu dumneavoastră, sire. — Regrete? — Pentru faptul că urma să se înapoieze în Europa fără a vă fi botezat. — Așa? Chiar așa a spus? râse Nobunaga, ridicându-se de pe scaun, pentru a se întoarce spre însoțitorul său, care ținea un șoim pe pumn. Am întârziat prea mult. Să mergem. Aproape imediat ce rosti aceste cuvinte, coborî scara cu pași mari. Ceru grăbit să i se aducă în fața ușii calul. Ito Ieronim - elevul care cântase la vioară - și toți ceilalți stăteau aliniați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedea întreaga armată. Nu avea fața plină, cu trăsături late, a fratelui său. Întrucât, multă vreme, se mulțumise cu simplitatea vieții de la țară, nu știa nimic despre mâncărurile sau desfătările extravagante. Fusese înzestrat cu o înfățișare ca aceea a unui șoim tânăr, crescut pe vânturile șuierătoare care suflau peste munții și câmpiile din Kai. La vârsta de treizeci și trei de ani, semăna cu tatăl lui, Shingen: păr des, sprâncene stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câțiva prieteni din capitală la o petrecere, nimeni nu bănuia ce se petrecea, cu adevărat, în mintea lui Mitsuhide. Cei douăzeci de slujitori și șase vasali călări erau îmbrăcați mai ușor decât dacă s-ar fi dus la vânătoare cu șoimi. În ajun, călugării de la Templul Itokuin și preoții Capelei Atago fuseseră informați despre vizită, așa că, își așteptau cu bucurie seniorul. Imediat ce descălecă, Mitsuhide întrebă de un călugăr cu numele Gyoyu. — Shoha vine? îl întrebă Mitsuhide pe călugăr. Când Gyoyu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi îi observară pe pajii care se îndepărtau și o luară la goană după ei. Îl putură vedea pe Hideyoshi mergând vesel în frunte, cu un băț de bambus în mână, de parcă s-ar fi dus la o vânătoare cu șoimi. Aveți de gând să urcați pe munte, stăpâne? Hideyoshi arătă cu bastonul spre jumătatea pantei: — Da. Cam până acolo. După ce urcară cam o treime din înălțime, ajunseră la un mic platou. Hideyoshi se opri privind în jur, cu vântul răcorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și aripile în obrazul lui cu strigăte înfricoșătoare. Dar netulburat de această nouă piedică el a continuat a se opinti, până când rădăcinile copacului au ieșit din pământ. Un mare vânt s-a stârnit atunci însoțit de tunete și fulgere, iar șoimii și vulturii și-au luat zborul cu țipete de groază. Dar toate acestea nu au făcut decât să dea un nou dușman la ivelală; căci din gaura făcută prin smulgerea trunchiului a ieșit un șarpe furios, care, aruncându-se asupra
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai lesne de condus.Calul pe care-l luă el acum era Rabican,care aparținea lui Astolfo.El i-a restituit Melissei inelul. Dar nu apucă a se depărta bine că a întâlnit un vânător de al Alcinei, cu un șoim pe mână și urmat de un câine. Acest vânător avea un cal puternic și a venit cu îndrăzneală asupra cavalerului, întrebând pe un ton oarecum poruncitor, încotro se ducea atât de grăbit. Rogero nu catadixi să se oprească sau să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
asupra cavalerului, întrebând pe un ton oarecum poruncitor, încotro se ducea atât de grăbit. Rogero nu catadixi să se oprească sau să răspundă ceva; iar vânătorul, ne mai îndoindu-se că tânărul voia să fugă, zise: ‘’Dar dacă eu și șoimul meu te vom împiedica să mergi mai departe?’’ Cu aceste cuvinte el a dat drumul păsării, pe care chiar Rabican n-o putea egala în iuțeală. Vânătorul a sărit de pe calul său, iar animalul se repezi spre Rogero cu iuțeala
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dovedit însă neputincioasă înaintea unor astfel de adversari. Vânătorul îl zăpăcea cu strigătele lui și-l lovea cu biciul, singura armă ce o avea asupra sa; câinele îl mușca de picioare, iar calul îl izbea cu copitele. În același timp, șoimul zbura pe deasupra capului său și al lui Rabican, atacânducu ghearele și cu aripile, astfel încât calul, cuprins de frică, a devenit cu neputință de manevrat. In clipa aceea sunete de surle și trâmbițe se ridicară din vale vestind că Alcina pornise
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai avea vreme de pierdut, dar din fericire și-a amintit că avea scutul luiAtlantes pe care-l purta agățat de gât. L-a dezvelit și farmecul acestuia a făcut minuni. Vânătorul, câinele și calul au căzut la pământ; aripele șoimului, cuprinse de tremur, nu-l mai puteau susține, prăbușindu-se și el. Văzându-se scăpat de acești trei agresori, Rogero i-a lăsat în transa lor și a pornit mai departe. Între timp Alcina, cu toate forțele pe care le
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în față monumente de artă ce s-au păstrat prin mari eforturi ? Mulțumim ghidului pentru competența cu care ne informează despre cele minunate, ce ne sunt date spre a ne desfăta vederea și a dezvolta mândria de neam. Membrii echipajului Șoimii Școala Generală Nr. 13, Piatra Neamț 11 iulie 1967 Mănăstirea Secu, vechi locaș de cultură, păstrătoare a credinței, este așezată într-un minunat loc al naturii. Istoricul mănăstirii arată trecutul ei glorios peste vitregia vremurilor, peste furia nesăbuită a barbarilor și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cânepă puzderii câlți câlțos a se gudura gudurătură alivenci azimă (pînea dospită) a aiuri aiurea pască cozonac boabă *** acru a se acri acrișor a bolborosi bolboros clei a încleia beseclea chesea *** tablă gunoi glicor * (la ochi) 110 {EminescuOpXV 111} 2261 șoim, cal roib Circumscriere - parafrază 2262 flori albe de cireș - - perseci, meri bob mirosul pelinului liliac - gutăi frunzele de prun coada șoarecelui caise Umbra nucilor văduvă-i lumea de Dumnezeu zodii alți oameni, buni oameni 2265 Lene cu trebi 2269 Roman
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aparține interpretării medievale a monștrilor care urmează modelul oferit de Isidor. Cu ajutorul unei false etimologii (“monstrum” ar veni de la “monstrare” - a arăta), acesta face din fiecare animal o ființă prin care Dumnezeu a vrut să dea omului o lecție morală (șoimul = bărbăția, iepurele = frica, ursul = mânia, păunul = îngâmfarea, pelicanul = jertfa etc.). Astfel miraculosul devine instrument didactic. În același sens este bine cunoscută colecția de maxime alcătuite în secolul al XIII-lea de călugărul benedictin Tommaso Gozzadini și intitulată Fiore di virtu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
înțelesul o clipă, zise Germanicus, înainte să se lase întunericul și să nu mai putem citi. — Dacă ai timp, răspunse ezitant preotul, îți voi spune un lucru. Nu confunda simbolurile noastre animale cu tot atâția zei, așa cum fac grecii. Agerimea șoimului, lipsa de milă a șacalului, istețimea pisicii, caracterul enigmatic al șarpelui, carapacea unui scarabeu reprezintă doar părticele ale puterii divine. Fiindcă divinitatea se dezvăluie în părticele. Și-a răspândit dragostea pretutindeni, de la vulturul care curăță leșurile până la privighetoarea care cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mângâierile. — A venit și ziua de care mă temeam, ziua triumphus-ului lui Augustus. Am văzut cortegiul din înaltul tribunei imperiale. Am văzut carele și acele fercula pe care erau expuse prăzile de aur strălucitor: statui de zei, lei, sfincși și șoimi, candelabre, vase. Mulțimea părea îmbătată de vederea lui. Apoi, deodată, o pictură enormă cu regina din Aegyptus în patul ei, aproape goală, oferindu-și sânul cobrei. Strigătele mulțimii au încetat când au văzut pictura aceea înaintând. Dar după imaginea reginei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
greu să îndure intrigile senatorilor. Iar acum, după atâtea lupte, comploturi și războaie civile, se supun doar comandanților lor. Sublinie astfel într-un mod grosolan, însă limpede, puterea pe care o avea; apoi răsuflă adânc. Gajus tăcu. Dar, asemenea unui șoim, se întoarse amintirea după-amiezii ploioase din castrul de pe Rhenus, când tribunii celor opt legiuni ale tatălui său, Germanicus, strigau că aveau să-l ducă la Roma cu forța armelor, iar tatăl său tăcea. Îl întrebă prietenos pe Macro: — Mă însoțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]