KorAP: Find »[drukola/base=șold & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...545 >

13,607 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia, ca să nu ruginească oțelele, pusese câte-un petec de blăniță de iepure. Ia mai strigă, Vasile, cânii... zise boierul, întorcând capul spre pădurar. Vasile trase de la șold, din dreapta, cornul, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia, ca să nu ruginească oțelele, pusese câte-un petec de blăniță de iepure. Ia mai strigă, Vasile, cânii... zise boierul, întorcând capul spre pădurar. Vasile trase de la șold, din dreapta, cornul, îl dusela gură și slobozi trei sunete prelungi, îndreptându-l spre marginea pădurii, în urmă. Răsunetele dulci încă vibrau, când un câne răspunse, bătând ascuțit de trei ori. —Asta-i capauca mea, zise Vasile întinzând urechea. Un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
văii - spre drumeții întârziați. Într-un rând, sara, Petrișor Damian de la Cornul Caprei era cu chef și sta în bătătura hanului, de vorbă cu cărăușii. Își dusese murgul în grajd, îi dăduse grăunțe, ș-acuma ședea c-o mână-n șold, cu cușma plesnită cam pe-o ureche. Petrișor, ca totdeauna, poposise pe la crucile drumurilor, și-i sticleau ochii. Se uita din vreme în vreme, pe furiș, la hangiu, când îl vedea că-și scoate în prag capul mare plin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
multe dovezi de vinovăție găsea în cugetul lui de tată rușinat în fața lumii. Când intră în casă, izbi ușa ș-o încuie cu cheia. Puse cheia în buzunar; trânti pălăria pe un pat și cortelul pe altul, puse mânile în șolduri și ridică o privire alburie, întărâtată, spre Tudorița, care sta ghemuită într-un colț, în fundul patului. —Ce ai? De ce gemi? —Mă doare capul... șopti fata. Și privindu-l simți un fior prin inimă. Domnul Rusu începu să râdă cumplit. —Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
strigă el cu vocea-i subțire, n-ai mai fost pe la noi de-acu o lună, când ai venit din jos... Ce mai faci tu, măi Niță? —Bine, răspunse Lepădatu punându-și dinainte ciomagul lustruit și săltându-și gluga de la șold. Da’ cu Faliboga cum o duci? — Cum s-o duc? Bine... Moșneagul prinse a râde. —Așa-i... he-he-he! așa-i... am văzut că nu-ți prea suflă el în borș... Ei, ce să-i faci?... Așa-i slujba. Ai de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
strigă el cu glas mare. Ușa se deschise. Intră o femeie scundă și voinică, roșcovană la față și cu sprâncenele puternice. Își aruncă din cap sacul cu care se apărase de ploaie, se uită râzând în juru-i cu mânile în șolduri, apoi se îndreptă prin Faliboga. Ce răcnești așa? vorbi ea c-un glas bărbătesc. Am venit, ș-am adus și ulciorul... Grecușor intră cu ulciorul. Și-ndată Faliboga turnă vin în ulcele de lut și cinsti pe cei de față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Acolo nu găsi pe vătaf și-i ieși înainte, întrebându-l ce caută, madama Cristina. Pădurarul acesta era un flăcău voinic și negricios, cu pălărie lată-n boruri, cu baltag în mâna dreaptă și cu tașca înflorită cu alămuri la șoldul stâng. —Cum te chiamă? îl întrebă Cristina. —Costandin... răspunse el, și femeia băgă de samă că flăcăul are o mustăcioară subțire ca matasa ș-o gură curată și tânără, aproape copilărească. Și vocea-i era lină și pătrunzătoare. Și deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de noaten. După ce-și luă din fundul casei, de lângă cuptor, pușca și-i cercetă oțelele, apărate cu coadă de iepure, se întoarse spre icoane și-și făcu cruce. Apoi își îndesă căciula în cap și-și potrivi cornul la șold. — Măi babă, noi ne ducem, zise el. Să te găsim sănătoasă. Mătușa Varvara oftă și-i întinse traista. —Să vii sănătos. Ea mai avea ceva de spus, dar își strânse buzele și-și plecă fruntea. Cei doi vânători ieșiră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
râpă, sub smeuriș; se luă după urmele proaspete tivite albastru ale labelor. Dracul se dusese cu grăbire în trei picioare în lungul coastei. Într-un loc se oprise: îi trebuia ceva ca să-și puie furtișagul. Cum n-avea straița la șold - s-a nevoit tot în trei. Mergea bine și în trei, dar înainta strâmb și haitiș, cu stânga înainte. Capul și-l ținea tot spre deal și picioarele de dinapoi tot cătră râpă. S-a dus pe ici, a ocolit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
capătul pârăului, tocmai pe devale; și de devale să se suie împotrivă, ca să cerceteze acele sărituri strâmbe, în trei brânci. - Cu cefolos? Se vedeau subt el, în râpa afundă, câteva linii libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor proiectate pe păretele alb al malului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
dosul palmei. Într-aceeași clipă se înfioară în toată ființa de plăcere. A venit la el din pâclă, adulmecându-i calea, Vidra, cățelușa lui de vânat, care caută urma cerbilor vulnerați. —Tu ești, Vidra? — Eu sunt, schiaună capauca, aburcându-se până la șoldul lui și căutându-i obrazul, cu botu-i fin și ascuțit. — Da, da, zice Culi; suie până sus și mă cunoaște. Cine ți-a dat drumul, ca să vii după mine? Pe lângă unele cusururi, maica asta a mea are și înțelepciune destulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
treaba merge altfel decât la București. Am, într-adevăr, doi granguri în salcie; le dau boabe. Pe unul îl chiamă Costică și pe ălălalt Ilie. Așa le spun eu și stau de vorbă cu ei. Și-a pus mânile în șolduri și și-a răsucit gâtlejul spre înălțimea stufoasă. —Mă! a strigat el grangurilor (cu apostrofa necesară), să nu-mi faceți aci gălăgie; duceți-vă la culcare. Costică și Ilie însă au urmat să facă gălăgie, răspunzând mierlei și zvonului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

aspectul fizic să fi contribuit puțin la succesul ei; ea însăși se descria uneori drept o aschimodie blondă și, ca s-o spunem pe șleau, părea cam ațoasă. Era așa de înaltă și de slabă încât toate articulațiile ei - genunchii, șoldurile, coatele, umerii - păreau să fi fost slăbite cu șurubelnița și, când mergea, mai că-ți venea să crezi că o mânuia un păpușar nevăzut. Din acest motiv, femeile nu se simțeau amenințate de ea. Dar mulțumită bunei ei dispoziții, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
pe Rachel la pregătirile pentru nunta cu armăsarul ăla. La aeroport, mama a studiat panoul de plecări, s-a uitat de la mine la Rachel și a exclamat: — Nu e păcat că stați amândouă în New York? Și-a pus mâinile în șold și și-a împins pieptul în față. O convinsese pe Claire să-i dea ei tricoul cu „Iubitul meu e plecat din oraș“ și tot încerca să atragă atenția asupra lui. —O, de s-ar muta vreuna din voi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
O, de s-ar muta vreuna din voi în altă parte ca să avem un loc unde să stăm pe gratis! Întotdeauna mi-a plăcut cum sună Sydney. —Sau Miami, a zis tata și, apoi, el și mama și-au izbit șoldurile și au fredonat: „Welcome to Miami!“ —Luați-vă rămas-bun, a zis Rachel, rece. —Bine, desigur. Păreau puțin stânjeniți, apoi au tras aer în piept și au revărsat asupra mea un val de bunăvoință și preocupare. —Anna, totul o să fie bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
care mi-o dădeau apropierea de el, textura aspră a părului lui, căldura trupului sub cămașa subțire de bumbac. Am conturat cu degetul mare linia fină a maxilarului, mi-am plimbat degetele pe șira spinării, mi-am lipit palma de șoldul lui. Nasturii de la cămașă i se desfăcuseră și îi priveam abdomenul plat, musculos, părul negru care cobora... Mi-am văzut mâna desfăcându-i nasturele de la blugi. A fost un gest reflex, oricine ar fi făcut-o. Apoi am rămas țintuiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mi s-au întâmplat vreodată. Dar nu a fost doar sex de calitate. Simțeam că îl cunosc. Simțeam că mă iubea. Am adormit cuibăriți unul în brațele celuilalt, cu brațul lui strâns în jurul abdomenului meu și mâna mea lipită de șoldul lui. M-a trezit clinchetul unei cești lângă urechea mea. —Cafea, a zis. E timpul să te trezești. M-am smuls cu greu din somnul meu dulce și am încercat să mă ridic în capul oaselor. — Ești deja îmbrăcat, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
rochiei. - Ar lua-o razna dac-ar ști că umblu fără lenjerie. Dat fiind că „băieții“ cu pricina erau Nicholas și Fred Strigoiul, nu eram foarte sigură, dar n-am zis nimic. Purta o rochie încheiată în nasturi, desfăcută în dreptul șoldurilor. Nu voiam să mă uit, am făcut tot ce mi-a trecut prin cap ca să mă abțin, dar era ca și cu prohabul lui Luke, atracția devenise pur și simplu irezistibilă. Cu totul împotriva voinței mele, i-am întrezărit părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
și, ținându-mă de tăblia de la pat, am început să mă legăn înainte și înapoi. Clitorisul meu se freca de penisul lui și sânii mei îi atârnau peste față. Mi-a cuprins sfârcurile cu dinți ascuțiți, cu mâinile strângându-mi șoldurile, purtându-mă în sus și jos pe scula lui, din ce în ce mai repede. Căpătâiul patului scârțâia la unison cu zgomotele pe care le scotea el. „Ah! Ah! Ah! Ah!.“ Apoi, „Oh, la naiba, nu!“. Tresărind și cu un ultim „AHHH!“, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
În ciuda faptului că mergeam atât de repede încât mi se tăiase răsuflarea, drumul a părut să dureze o veșnicie. Bocăneam pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau vioi și părea că privește la tot ce ne ieșea în cale. Părea să fie de acord. Dogly se întorcea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

Sara s-a întors ca să mă vadă, aveam deja grețuri. I-am dat în ziua aceea toți banii pe care-i aveam la mine, un pumn de dirhami și de maravediși; am văzut-o dănțuind și râzând și legănându-și șoldurile, izbind apăsat cu piciorul în podeaua camerei mele, jucându-și în palme monedele al căror clinchet se amesteca cu acela al joljol-ului, clopoțelul impus evreicelor. Era și timpul ca Salma să rămână însărcinată, căci Providența făcuse ca Warda să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
spre curtea Mirților, unde dădeau câtăva vreme târcoale în jurul bazinului, pierzându-se în salamalecuri. Cei mai de vază dintre ei se așezau pe divanele acoperite cu covoare, rezemate de pereții imensei încăperi, făcându-și din greu loc cu mișcări din șolduri spre a se apropia pe cât posibil de sultan sau de viziri, pentru a le adresa vreo cerere sau, pur și simplu, spre a face dovada că erau bine văzuți la curte. În calitatea mea de scrib și de caligraf la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
se ceruse. Dacă aș fi făcut-o, nu un clinchet s-ar fi auzit, ci o adevărată salvă de zornăieli, căci tatăl tău îmi dăduse să port sute de dinari, îngrămădiți în zece pungi pântecoase, pe care le agățasem în jurul șoldurilor, convinsă fiind că nici un bărbat n-ar cuteza să scotocească atât de departe. Când trecătorii providențiali ajunseră în dreptul nostru, am văzut că era vorba de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
stare să le țin piept, mă pregăteam s-o iau din loc, dar, făcându-mi cu ochiul, Harun îmi dădu de înțeles că nici prin gând nu-i trecea să plece. Își puse o mână pe umărul meu, cealaltă în șold și nu se mai clinti din loc. Povestașul își continuă istorisirea. L-am ascultat până ce a ajuns la ultima sărutare. Și abia după ce gloata s-a împrăștiat, ne-am reluat și noi preumblarea. Piața Miracolelor era la răscrucea mai multor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
lesne despre ce era vorba. Pe ulițe, stăteau femei rezemate de fațade sau de porți deschise, care nu puteau fi decât cele ale unor cârciumi. Harun imita atitudinea ațâțătoare a unei prostituate. Am râs. La rândul meu, imitam legănatul din șolduri al unei matroane. Și dacă ne-am duce să vedem ce se află în tavernele alea? Știam că nu era cu putință să pătrundem acolo, dar puteam măcar să azvârlim pe furiș o privire. Ne apropiem așadar de prima dintre ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]