9,824 matches
-
378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 7 DON BASILIO VREA REABILITAREA Situația se complica! În oraș don Basilio era căutat de o pereche, un bărbat și o femeie! L-au găsit, era împreună cu mine. Don Basilio mi-a șoptit să nu plec de lângă el. Aveam să aflu că cei doi erau cunoscuți ca ,,specialiști” în prostituția din orașul X, așa numita familie Cinteză. Don Basilio i-a întrebat ce vor? Auzind că cei doi știu despre scrisoarea cu reîntoarcerea
DON BASILIO VREA REABILITAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361256_a_362585]
-
în brațe, cu ochii holbați de spaimă și părul vâlvoi de groază. Ca recompensă patronul cimitirului poate îi va da vreo primă sau... un șut în fund! Bătrânica ajunse la mormântul căutat și începu să plângă iar printre suspine abia șoptea: - Cum de ne-ai părăsit, dragul nostru! Uite în ce hal am ajuns noi bătrânii. Ăștia ne mănâncă zilele și ne amărăsc sufletele... Ehe, de ce nu ieși tu din mormânt să dai niște decrete la tâlharii care ne-au furat
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
printre puhoiul de lume se formă un culoar prin care înainta gârbovită, slută și urâtă Baba Cloanța. Tânăra Elena Valdescu își strânse speriată bărbatul de braț și se ascunse temătoare după trupul său. - Ce s-a întâmplat, dragostea mea? - Baba, șopti Elena. Pătru se întoarse și zărind-o, zise: - Nu te teme, este atât de bătrână și neputincioasă încât și moartea a uitat-o! Aceasta, care probabil ori avea auzul ascuțit, ori preaplecatele sale slugi, diavolii, infiltrați în sufletul și creierul
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
și tu o gospodărie ca toți oamenii. - Mai lăsați-l în pace, îl apără un bărbat cu fața dură. Așa am pornit și eu la drum, nu aveam de nici unele. Este o familie tânără și ambițioasă! - Iubitule, să mergem, îi șopti soția înspăimântată. - Nu te teme, draga mea! L-ai auzit pe domnul de acolo? Avem viitorul în față! - L-ai avut, derbedeule! De acum încolo dracii te vor juca cum vor ei. - Ha, ha, ha! Am să ți-i trimit
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
cel mai pur sentiment de dragoste. Bătrânii observară acest lucru și tare mult se bucurară că pe tineri suferința îi unise în fericire și iubire. - Dragii tatei, pe voi în afară de prietenia copilăriei nu vă leagă nici o rudenie. Simțurile părintești îmi șoptesc că vă iubiți... - Bunicule, cum poți vorbi așa! - se rușină Elena. - Nu te sfii, fata mea! Și eu eram timidă ca tine, dar până la urmă l-am luat pe bunicul tău de bărbat, zise cu blândețe bunica. - Pătrule, din moși
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
asculte în tensiune. Nevasta vru să-l mai întrebe ceva, dar el îi puse degetul pe buze în semn de liniște. - Care ești acolo de vrei să ne sperii? - strigă Pătru. De afară nici un răspuns. - Au venit lupii la animale? - șopti femeia. Misterele nopții sunt deranjate de un rânjet răgușit, iar la fereastră apăru la lumina lunii un chip de animal sălbatic care în loc de ochi parcă avea două lumânări, un bot păros, două coarne ca de bivol iar labele din față
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
descărcă, geamul se sparse, hidoșenia dispăru, iar glonțul ricoșă din fruntea acesteia pe lângă ei în peretele din spate. Buimăciți de această întâmplare care îi putea costa viața, rămaseră câteva clipe neclintiți, stane de piatră. - Cred că-i necuratul, reuși să șoptească femeia tremurând ca varga de spaimă. Vrăjitoarea l-a trimis să ne sperie sau chiar să ne facă rău... Se răzbună pe noi. Nu trebuia să te iei cu ea la harță. Acum e vai de pilea noastră! - Stai liniștită
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
unde Domnul și-a plecat privirea! Lângă el apăru Elena în cămașa de noapte ce-i flutura în adierea vântului dezvelindu-i coapsele frumos conturate. Ca printr-un miracol soțul își reveni din criza nervoasă și cu zâmbetul pe buze șopti: - Acum oare cine mă ispitește, făptura gingașă de lângă mine sau diavolul care mă trimite înapoi în dormitor... Femeia pricepu aluzia și surâse duios: - Iubirea noastră este atât de pură și de puternică încât și necuratul este învins. Mai ascultară câteva
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
din carte rugăciunile indicate de preot. Era o liniște desăvârșită. Dar cam pe la ora unu răzbătu de afară un tropot de copite și nechezături de cai, mieunături de pisici, iar cineva prinse să bată darabana pe acoperișul casei. - Avem musafiri, șopti bărbatul. - Taci și citește, îi porunci femeia. - Să-i cinstesc cu un pahar de țuică sau le trimit un glonț în dar!? - zâmbi bărbatul simțind că trupul femei tremură ușor lângă el. - Eu sunt îngrozită, iar ție îți arde de
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
în dar!? - zâmbi bărbatul simțind că trupul femei tremură ușor lângă el. - Eu sunt îngrozită, iar ție îți arde de glume. - După slujbele părintelui necurații își pierd puterea - Din contră, după sfintele slujbe, sunt și mai iritați. Așa mi-a șoptit coana preoteasă la despărțire. Deodată de afară răzbătu o bubuitură ciudată. - Ce-i zgomotul ăsta? Parcă s-a răsturnat o căruță în drum și cineva cere ajutor... - Stai locului și citește. Nu te pune cu ispitele vicleanului. Cei doi se
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
plec în duminica votului pe Valea Prahovei sau să merg la mall sau, mai bine, să stau pe canapeaua din sufragerie ca în alți ani, eu să îmi mișc fundul spre urna de votare? Dar ce, am înnebunit? mi-a șoptit insidios gândul rău. Iar gândul bun i-a dat replica: Nu, tocmai de aceea, ca să poți ieși de oriunde din oraș prin pasaje supraterane pe o centură cu două benzi de circulație pe sens, de jur împrejurul Bucureștiului, în drumul tău spre
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]
-
adâncuri. Sunt sigur că ai fi țipat la mine: - Pleacă, pleacă imediat frații nu se iubesc iar tu îmi ești ca un frate și nu putem comite acest incest! Eu te-aș fi mângâiat pe trup și ți-aș fi șoptit - Lasă-mă... vei vedea că nu-ți sunt frate Luminiță dragă, mică, drăguță, veselă și slăbuță toți băieții din această lume sunt frații tăi numai eu nu-ți sunt. Sunt sigur, că după ce te-ai fi gândit un secol în
GÂNDURI DIFUZE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344238_a_345567]
-
cele mai inteligente răspunsuri pe care le auzise în viața lui. De la țară am plecat cu inima cât un purice. Îmi părea rău de tataie că îl lăsam singur cu mamaia, care, la plecare m-a sărutat și mi-a șoptit: “Fără tine ne țiuie urechile de singurătate. Să vii la vară să păzim la vie și să ducem vițelul la păscut!” Un singur lucru mă bucura, eram cu mami, cu frumoasa mea mami, de care eram așa de mândră când
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
șoptite, „iar am auzit șoarecele chițăind, cred că sunt doi!“ Atunci respiram ușurată și simțeam cum dulceața alunecă pe gât în același timp cu o transpirație rece care se prelingea pe coloană până la chiloți. -Tată-mare, iar ne-a prins, îi șopteam când ieșeam din cămară, necăjită că nu avusesem parte de două linguri. -Mâine trebuie să fim cu ochii în șase, îmi spunea mulțumit de fâstâceala mea și își răsucea vârfurile mustății, pe care înainte mă lăsase să i le perii
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
voiam cu niciun chip să se supere pe mine, în mod sigur că nu-mi va mai da dulceață și nici corcodușe sau caise verzi pe ascuns. Cum inima îmi era plină de tristețe, am auzit o voce care îmi șoptea la ureche: “Nu ești de vină tu, tataie Gogu era gelos că îl iubești mai mult pe tata-mare; tu nu ai vrut decât să verifici dacă și el este capabil să își sacrifice mustața pentru tine.“ Am ciulit urechile cât
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Gogu era gelos că îl iubești mai mult pe tata-mare; tu nu ai vrut decât să verifici dacă și el este capabil să își sacrifice mustața pentru tine.“ Am ciulit urechile cât am putut, să ascult mai bine ce îmi șoptea vocea, care de fapt nu era decât propria mea conștiință în căutarea unui motiv să-și justifice vinovăția. M-am ridicat trăgându-l pe Cartuș de coadă, care enervat, mi-a pus repede labele în față pe piept și m-
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
fiecare dată îi reproșa: -Tată-mare, înseamnă că o plătești și deja nu mai vrea să mergă să ne cumpere pâine, dacă nu-i dăm nimic. Tata-mare trecea pe lângă ea cu un aer vinovat și fără să ne audă cineva îmi șoptea: -Credeam că Mărioara este deșteaptă. Adică vrea să cred că tu vii înaintea mea ca să-ți dau ceva? Îi zâmbeam cu complicitate, dar în sinea mea eram convinsă că nu mi-aș fi lăsat prietenele chiar în fiecare zi de dragul
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
partea rușinoasă, palme care m-au rușinat foarte mult în fața prietenelor mele. Am intrat în curte amenințată de a fi pedepsită pentru restul zilei și cu prestigiul prăfuit pentru palmele încasate în plină stradă. Printre stinghiile gardului Cameluța mi-a șoptit: -Nici nu mă gândeam că ai să-l bați. Mama ta o să uite, nu te supăra că nu te lasă să stai în stradă! Eu plec în oraș, iar Nuța a mâncat și ea bătaie de maică-sa. -A doua
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
să nu prindem cu niciun chip un gândac înainte lui. După cinci minute Gigi ne strigă fericit să ne arate primul gândac. Era dezgustător cu picioarele lui lungi și negre ca smoala. -Este mai urât decât un păianjen! mi-a șoptit Cameluța speriată. -Mai bine plecăm să ne jucăm berese! a propus Nuța. -Dacă plecăm, o să râdă de noi că suntem fricoase! le-am răspuns pe șoptite. Din greșeală Nuța a prins primul gândac, care, vessel că ieșea la lumină, mergea
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
-mi cântă! Fii preamărit! Cluj Napoca 13 noiembrie 2015 Revine Mesia! Pleopa mea a lăsat scânteia de dor Cu lacrima pe un drum arzător. A scăpărat și carul cu stele... Și s-a înșirat ca un colier din mărgele. Noaptea întreagă șoptește din cer, Aștrii plâng azi după ce plâng și eu. Parcă așteaptă să le dau un semnal, Și zâmbetul meu va fi pentru ei ca un val Ce ridica-va talazul ceresc al luminii... La fereastra închisă a omenirii. Inunda-va
MINUT NEMURITOR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342735_a_344064]
-
ademenitor al Romicăi îi dă puțin de furcă prin comparație cu ivirea aurarilor din cunoscuta defilare a luptătorilor țigani înaintea lui Vlad Vodă: Dar cine-mi va spune cum să cade Ceata slăvită care-acum vine Musă ș^Apolloane, drăguț bade, Șoptește-mi vorbe și graiuri line, Că fără de-a ta dulce însuflare Poetul haz și priință n-are. Dublă invocare pe care rigoarea gramaticală nu o ajută, de vreme ce adresarea la plural ( muza și drăguțul bade Apolo) se continuă la singular
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
-mi vorbe și graiuri line, Că fără de-a ta dulce însuflare Poetul haz și priință n-are. Dublă invocare pe care rigoarea gramaticală nu o ajută, de vreme ce adresarea la plural ( muza și drăguțul bade Apolo) se continuă la singular ( șoptește-mi, a ta dulce însuflare). Poetul era perfect conștient de dificultatea versificării într-un idiom încă rigid dar cât va putea să se mlădieze acesta în trei sferturi de veac: "neajungerea limbii mă desmântă". Poetul clasicizant își "bruftuiește" muza pentru că
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
de veac: "neajungerea limbii mă desmântă". Poetul clasicizant își "bruftuiește" muza pentru că îi susură indicații ce vin în contradicție cu bidiviul sacru ce-i poartă inspirația la subsol, Mitru Perea explică incidentul: "Aici poeticul șuguiește, ca când musa i-ar șopti în urechie să întoarcă cu povestirea la țigani, iar el zice că Pegazul rimpând frâul îi strechie, adecă fuge și nu vră să rămâe în loc." Foarte amuzantă invenție, în genul demitizant Dar ciondănelile cu muza nu s-au terminat, iar
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
prezumtiv Eldorado românesc. Mulți dintre ei n-au în buzunar nici măcar suma infimă care reprezintă taxa de intrare la azil: de la 1 iulie, 10 bani... , „grei”, dacă n-ai de unde să-i dai. Unul, de undeva din județul Timiș, îmi șoptește că Europa, de fapt, se termină la curbura Carpaților, iar când e să intrăm acolo, tot noi o să fim „în față”. „Atunci să vezi trai pe vătrai, moșule! ” Zvonuri, speranțe poate deșarte într-un județ unde unii vor să găsească
Agenda2005-28-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283932_a_285261]
-
235 000 lei. Biblia esențială A trecut vremea minunilor, așa gândește omul modern, „dar Dumnezeu ne trimite mereu semne și minuni, pentru a ne arăta calea Sa și pentru a ne întări credința“, e încredințat Luca Nicoară, autorul cărții „Îngerii șoptesc aievea“. Cartea este o colecție impresionantă de scurte relatări din viața unor oameni, ce ilustrează, moralizator, un mic pasaj biblic dinainte ales. „El își face soli din vânturi și din flăcări de foc, slujitori“, Psalm 104: 4. Acesta este pasajul
Agenda2005-10-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283467_a_284796]