1,700 matches
-
se feri, privind întrebător spre Ologu. Acesta încuviință și atunci femeia se apropie până când degetele orbului o găsiră. Îl lăsă să și le treacă încet peste fruntea, obrajii și buzele ei. — Ești frumoasă, zise. Ea zâmbi, încurcată, și-și potrivi șuvițele negre pe după urechi. Apoi tăie mititeii în bucăți mici, la fel și pâinea, le mânji cu muștar și, înainte de a apropia de flăcău farfuria garnisită așa, luă pentru sine o bucată și o înfulecă. — De ce nu mă dădăcești și pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
grea. Polițistul se ridică din spatele pupitrului pe care nu se afla decât un registru în care scria stângace, cu un creion chimic, litere de tipar. Își trânti pe birou chipiul, ștergând rămășițele aurei de pe țeasta cheală și ducându-și o șuviță umedă dintr-o parte în alta. Nu zâmbea, dar pe figura lui era ceva amuzant, poate pentru că, pe cât îi erau de apropiați ochii, pe atât îi erau fălcile de dolofane și lătărețe. Și, ca să fie limpede că amuzamentul se cuvenea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
brațul amorțește și are senzația că nu-i mai aparține. Își sprijină capul de umăr și senzația îi vine doar de la tâmplă, nu și de la brațul inert ca un perete. Dacă n-ar fi sângele care continuă să picure din șuvițele năclăite, n-ar ști care e marginea trupului ei și de unde începe lumea din jur să i se opună. La început, fiecare picătură de sânge cădea cât număra până la douăzeci. Apoi până la treizeci. O ultimă picătură a căzut după ce a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
actele în mână. — De altfel, spuse, punând buletinul, cu un declic, între clapetele poșetei, știți cine sunt, doar dumneavoastră m-ați chemat... — Știm, nu-i așa ? întrebă bărbatul, ridicându-și cu două degete cozorocul deasupra frunții. Nu se ivi nicio șuviță, probabil că tot părul era adunat, ghemotoc, spre urechea stângă și urma, scoțându-și chipiul, să-l netezească peste țeastă, cu podul palmei : Sau, adăugă, ar trebui să știm. Da’ tot e nevoie de o declarație din partea cuiva care să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu văzu pe nimeni, se depărtă, fără să privească înapoi. Bărbatul vru să spună ceva, dar tusea o luă înaintea cuvintelor. În a doua cameră nu era nimeni. Intră descumpănită în camera de la început, unde, văzând-o, polițistul își netezi șuvița de păr și-și puse din nou chipiul pe cap. Bețivul moțăia, cu capul sprijinit de braț, pufnind din buze. Rada așteptă răbdătoare până când polițistul copie, muindu-și creionul chimic în gură, rândul de deasupra. Privi ceasul și adăugă la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i se încolăciseră iarăși pe oase. Sângele clocotea în vinele care se umflară pe dosul palmei și pe brațe, ca niște șerpi. Pulberile i se scuturară de pe creștet și părul crescu, dintr-odată, lucios și negru, coborând pe frunte în șuvițe amestecate cu sudoare. Ochii îi erau roșii de nesomn, de băutură înghițită pe nerăsuflate, de sângele năvalnic pe care vinișoarele subțiri nu puteau să-l încapă. Pupilele negre erau apropiate de rădăcina nasului, concentrate să privească într-un singur punct
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șopti Marchiza, dar ceilalți, cu fețele alungite de luminile făcliilor, n-o luară în seamă. Le înțepeniseră genunchii și se mutau de pe unul pe altul. Magdalena se întinsese pe pământ, cuibărindu-se ca în pân tecul mamei. Lucică îi mângâia șuvițele lipite cu sudoare de fruntea fier binte. Puțică se apropiară de cădelniță, trăgând cu nesaț din alcoolurile evaporate, dar nările lor tăbăcite de aurolac nu simțeau din vălătucii aceia destul cât să-și amă gească ochii țepeni și creierele înmuiate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-l întinse. — Poftim, Magdalena. Ești nouă pe aici, când ai apărut ? — Nu mă cheamă Magdalena, spuse fata, uitând să mulțumească pentru flori. — Lasă cum ești pentru alții, spuse Tili, mirându-se de conturul palid al chipului ei, încadrat de șuvițele negre și ondulate. Eu nu ți-am spus cum te cheamă alții, eu ți-am spus cine ești. Magdalena. Fata îl privi nedumerită, rămasă la jumătatea drumului cu sticla de apă pentru flori. Tili îi luă mâna în care ținea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mereu, fața îi era întruna tristă. Deși ochii îi erau mereu triști, erau de o albăstrime care lumina chiar și pe întuneric. Deși ochii îi erau albaștri și luminoși, privirile păreau întunecate sub sprâncenele negre și groase. Deși sprâncenele și șuvițele încă negre din barbă și păr, amestecate cu altele albe ca neaua, arătau că e departe de soiul bălan al ucrainenilor, când veneau pescarii de la Dunăre, cu sumane și cizme de cauciuc, și se târguiau pentru pește, vorbea cu ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rezolvi. Comunicarea cu un copac e mai complicată decât comunicarea cu un om. Ai stat la curte când erai copil ? — N-am stat niciodată la curte. M-am născut la bloc. Tili o întoarse spre el și îi depărtă o șuviță de pe frunte. — Uitasem. Lumile în care am copilărit nu arată deloc la fel. Iar tu parcă nu mai arăți ca la amiază. M-am pieptănat altfel. Când merg la școală, îmi strâng părul. — Până și buzele îți sunt mai cărnoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo unde nu-l slăbeau vedenia galoșilor târșâiți ai bătrânului și degetele grăsune ale femeii, strângând cutele fustei. Am muncit, reluă Jenică, dar n-a fost degeaba. Ar trebui să-ți dea ăștia o primă, îi netezi maică-sa câteva șuvițe de pe creștetul care începea să chelească. Nu te merită... — Apucă-te să le explici... spuse Jenică, dar fără nicio intenție în sensul ăsta. Și, ca lucrurile să fie cât mai încâlcite, adăugă : Lor le stă mintea doar la câștig... — Tu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încă în numele cu care se trezea dimineața singură, în patul ei. Se cocoță în pat, frecându-și mai departe părul. — Am uscător de păr, își aminti Maca. — Unul roșu, de plastic, cu mâner negru ? continuă ea, dezinteresată, să-și șteargă șuvițele cu prosopul. Dacă te grăbești, mai alegi ceva din el. Îl deșuruba ăla cu țigara-n gură, de la parter. Dar ție la ce-ți trebuie ? — Uite, pentru ocazii din astea. — Pentru ocazii din astea, ai putea să te dai puțin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai la o parte, să nu stau pe dungă. Apoi, de parcă abia atunci și-ar fi adus aminte : Ce faci, nu te dezbraci ? Ce-ar mai fi de ascuns ? întrebă el. — Păi, tocmai de-aia, răspunse fata și primi, pe șuvițele încă jilave, o mângâiere pe care o îndepărtă cu palma. — Mi-e greu să-l scot peste barbă și păr, se auzi vocea lui Maca, de sub tricoul de care trăgea cu amândouă mâinile. Ar trebui să port cămașă, dar ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Apoi întrebă într-o doară : Cine-i Sanda ? Maestrul păpușilor făcu semn cu capul. Fata venea, dansând parcă. Își aruncă, din mers, rujul și oglinjoara în poșetă, se opri în dreptul lor, zâmbind, și își trecu, într-un gest cochet, o șuviță după ureche. — O să lipsesc vreo două ore, spuse. Mă întorc la timp să aranjez vitrina pentru mâine. — Magdalena ? întrebă Tili, străduindu-se să înțeleagă. Ea se întoarse și zâmbi iarăși. Își puse mâna într-a lui, dar nu ca să plece
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru pardoseală la sculpturi pe boabe de cereale - sculpturi cioplite dintr-un singur bob de orez. În camera mea sunt și vase așezate pe suporturi cu picioare lungi, decorate cu diamante. Dulăpioare de perete sunt asemenea unor vitrine pline cu șuvițe de păr norocoase, ceasuri elegante, cutii de creioane și sticluțe decorative de parfum. An-te-hai înrămează fiecare piesă, pentru a oferi plăcere ochilor mei. Preferata mea este o măsuță de ceai incrustată cu perle de mărimea mărgelelor de sticlă. Împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și tigăile zornăitoare care se lovesc de șa. Ne mișcăm amândoi într-un ritm perfect. Mergem printr-o sălbăticie fără sfârșit. Corpul meu se liniștește ca oceanul după furtună. Fără să aprindă lumânarea, An-te-hai se dă jos din pat. O șuviță de păr ud mi-a căzut pe față. Simt gustul transpirației mele. La lumina lunii, eunucul pregătește un lighean cu apă caldă. Mă îmbăiază cu tandrețe cu un prosop. O face mângâietor, de parcă ar fi făcut asta toată viața. Alunec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Muzica veselă nu face decât să mă deprime și mai mult. Li Lien-ying se plimbă de colo-colo între palanchinul meu și al lui Nuharoo. E îmbrăcat într-o robă purpurie din bumbac, iar vopseaua de la căciulă i se scurge în șuvițe micuțe pe față. Li Lien-ying și-a învățat meseria de servitor imperial, și este acum aproape la fel de bun ca An-te-hai. Sunt îngrijorată în legătură cu An-te-hai. Prințul Ch’un mi-a spus că este în închisoarea din Peking. Pentru a-și desăvârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până pe Eighth, unde n-o să ai nici o problemă să găsești un taxi. O mișcare deșteaptă din partea ta. —Aveți umbrele? am Întrebat, fără să mă controlez. Apa Îmi udase complet cămașa și simțeam cum părul mi se lipește de gât În șuvițe ude și reci. —Normal. Le ținem aici pentru astfel de situații. Dar sunt sigur că pe tine nu te-ar interesa să iei o umbrelă, nu-i așa? — Corect. Mă descurc. Când te gândești că Începuse să-mi fie simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se dădeau pur și simplu Înapoi când se ducea să dea mâna cu ei și totuși lunecase În sus pe scară de parcă ar fi fost unsă cu același tip de gel pe care-l folosea ca să-și imobilizeze cele câteva șuvițe de păr care-i mai rămăseseră. Nu voiam decât să dispară, dar am făcut o greșeală majoră de calcul. În loc să fiu de acord și să-mi văd de prânzul meu, am spus: — Ești nemulțumit de performanțele mele, Aaron? Mă străduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
auzit. Păi, bine ai venit. Probabil că Kelly nu va termina de vorbit la telefon prea curând, așa că hai să te prezint. Își strânse părul ondulat, blond-roșcat, Într-un coc neglijent și-l prinse pe dedesubt cu o agrafă. Câteva șuvițe din față căzură și le dădu după ureche. Se asigură că părul ieșea din agrafă În modul acela cool, neglijent la care aspiram și eu să ajung, dar nu reușeam niciodată, apoi Își Înfipse o pereche de ochelari de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îți știu doar numele: halal de-așa știință; Habar n-am de ești blondă ori roșcată Ori brună, și de ți-e ochiul dulce și plin de-ngăduință. Poate că ești bunică și te gândești acum, Când fruntea-ți împresoară șuvițe argintii, Privind în urmă la al vieții-drum, La propriii tăi nepoți, la propriii tăi copii. Dar ce mai contează, când, la urma urmei, pentru ostaș în primul rând ocrotitoarea: E o femeie care la mine cu drag se tot gândește
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sălbatică pare a fi pierdut lupta cu două fetițe. În timp ce una de odihnește lângă ușa închisă a camerei 207, cu hainele în dezordine și pumnul strâns în jurul unei petale galbene, cealaltă pare gata de atac, cu părul lung, ridicat în șuvițe groase spre tavan, semănând ciudat cu crengile rupte și golașe de pe jos, folosite ca arme în înfruntarea cu monstruoasa floare, așteptând în capul scărilor. Expus la Tate Gallery, în Londra, inspirat de muzica lui Mozart, pe care Ernst și Tanning
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
zile nu mă simt prea bine, am ca o apăsare aici chiar pe frunte, și n-am reușit să-i vin de hac cu niciun fel de fiertură sau descântec de deochi. Mătușa Concetta din Vomero mi-a tăiat o șuviță de păr, a făcut descântece, m-a pus să-mi spăl fața și să arunc apa din lighean la o răscruce de drumuri, dar nimic, durerea de cap e la locul ei și eu n-am încotro, tipografia trebuie să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
înțeles/ Și-un greier citește un pic/ Dar nu înțelege nimic/ În timp ce prin cerul mereu/ O frunză tot cade cu greu/ Vâslind ca un flutur bătrân/ Iar eu mă tot uit și amân?? Să-l scutur ușor de un umăr/ Șuvițele albe să-i număr/ Cartea cu zgomot s-o-nchid/ Sau poate să-l las adormit// Și șingur și liber să fug/ Prin verde-ntuneric de nuc/ Și-n urmă s-aud pe când scapăt/ Cum greieru-o ia de la capăt..." ( De la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și erau singuri, Vitoria îi zicea cu anumit glas, tot Gheorhiță” * “ Se făcea (cel dintâi vis) că-l vede pe Nichifor călare, cu spatele întors către ea, trecând, spre asfițit o revărsare de ape” * “Vitoria simțea adiera rece dinspre munte. Șuvițele castanii din jurul frunții I se zbătură” * “C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte, cu fața umbrită de întristare, cu umărul rezemat de horn. Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul său, cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]