1,749 matches
-
decât ar fi trebuit, și cuțitul nu mai trecu pe lângă, ci intră ușor În el, ca Într-o ploscă de vin din piele, și de deasupra și din jurul neașteptatei rigidități interioare a lamei de oțel Înfipte-n carne țâșni un șuvoi fierbinte, și Enrique țipa „Ay! Ay! Stai să-l scot! Stai să-l scot!“ Și Paco se prăbuși și mai mult peste scaun, ținând Încă șorțul În mâini, iar Enrique trăgea de scaun, În timp ce cuțitul se răsuci de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dea mai des prin Paris. Dacă erau curse la Tremblay, Îi ruga să ne lase-n oraș la Întoarcerea spre Maisons și stăteam amândoi În față la Café de la Paix privind oamenii care treceau. E haios să stai acolo. Trec șuvoaie de oameni și tot felul de tipi vin la tine și Încearcă să-ți vândă câte ceva, așa că-mi plăcea să stau acolo cu bătrânul meu. Atunci ne distram cel mai tare. Veneau tot felu’ de tipi care vindeau niște iepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl Întrebă pe Manuel. — Minunat. — Acu’ chiar că l-am Înțepat. Uite-te cum arată. Când Hernandez Încheie o pasă strâmtă, taurul căzu În genunchi. Se ridică imediat, dar din capătul celălat al arenei, Manuel și Zurito puteau vedea strălucirea șuvoiului de sânge care tot curgea lin pe umărul lui negru. — Chiar că l-am atins, spuse Zurito. — E un taur bun. Dacă-l mai prindeam o dată, Îl omoram. — O să schimbe ordinea, spuse Manuel. — Uite-l În ce hal arată. — Tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de spate, Își aruncă pălăria peste umăr și, ținând muleta-n mâna stângă și sabia-n dreapta, se Îndreptă spre taur. Manuel se apropia. Taurul Îl privea. Avea ochi ageri. Manuel observă cum atârnau banderillas Înfipte-n umărul stâng și șuvoiul constant de sânge cauzat de sulița lui Zurito. Fu atent la cum Își ținea taurul picioarele. În timp ce Înainta, cu muleta-n mâna stânga și sabia-n dreapta, era atent la picioarele lui. Taurul nu putea ataca fără să-și apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
impus să-mi fii soț, cred că și părinții mei nutreau În secret acest gînd, dar tu n-ai rostit niciodată un cuvînt. Ce să cred? Nu știam, nu știu. Și mai ales cum puteam să Îndrăznesc? Viața e un șuvoi care-i duce pe toți, - către unde? și mai ales de ce? SÎnt Întrebările banale, de toată ziua ale omului de rînd, ale oricui: prima spaimă În fața filozofiei. Și totul se adînci În somnul acela, atît de mult că vocea Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-l salveze de daga ce se abătea asupra sa. În clipa aceea, doi războinici gali veniră în fugă, cu veșmintele sfâșiate, plini de sânge și de noroi, cu pumnalele întinse spre roman. Fulgerător, soldatul îl răni pe primul la umăr. Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă cum lama romanului străpungea gâtul celui de-al doilea gal. — Julius Caesar înăbușea toate revoltele!... Glasul tunător al soldatului îl urmări pe Valerius, care alerga îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de indignare, legatul izbi cu pumnul în masă. — A fost amantul lui Tiberius în tinerețe... La Roma i se spunea „sfincterul“, știai asta? Și apoi, cu Caligula și Claudius... Și cu Nero... Antonius ridică mâinile, încercând parcă să pună stavilă șuvoiului de cuvinte. Noi i-am jurat credință lui Galba, zise hotărât. Galba e împăratul nostru. El reprezintă ordinea constituită, pe care noi, adepții cultului lui Mithra, am jurat s-o respectăm. — Vitellius, ticălosul ăla, mâncăul, prietenul unor oameni corupți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în nisip. Se ridică însă rapid și se repezi asupra uriașului, atacându-l la cap cu scutul ridicat. În liniștea amfiteatrului, impactul marginii scutului cu țeasta lui Skorpius răsună sinistru. Uriașul abia dacă se clătină. Pe gură îi țâșni un șuvoi de sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta spre secutor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nebăgând în seamă sângele care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mine, voi toți care lucrați fărădelegea." 24. De aceea, pe orișicine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stîncă. 25. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vînturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stîncă. 26. Însă orișicine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stîncă. 26. Însă orișicine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care și-a zidit casa pe nisip. 27. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vînturile și au izbit în casa aceea: ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare." 28. După ce a sfîrșit Isus cuvîntările acestea, noroadele au rămas uimite de învățătura Lui; 29. căci El îi învăța ca unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
digeră secole de cultură, cu fiecare buletin de știri difuzat de rețelele de televiziune distanțele se pulverizează, fusurile orare dizolvîndu-se, sub umbrela magică a satelitului, Într-o simultaneitate paralizantă. Atît de concretă, atît de credibilă, realitatea cumulată, strînsă, topită În șuvoiul informațional captează necontenit atenția individului, fixîndu-l inevitabil Într-un prezent perpetuu. Memoria, prima victimă a acestui covîrșitor asalt, se aplatizează. CÎt de viabilă mai este poziția scriitorului În aceste condiții? Nu cumva viziunea, limbajul, personajele sale se supun și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
își aminti că e noaptea de înviere. Și deodată i se păru nefirească ploaia care îl întîmpinase de cum ieșise din gară și care amenința să devină torențială. Înainta grăbit, sub umbrelă, adus din umeri, cu privirile plecate, căutând să evite șuvoaiele. Fără să-și dea seama, începu să alerge, apropiindu-și umbrela de piept, ca o pavăză. Dar după vreo douăzeci de metri zări aprinzîndu-se semnalul roșu și trebui să se oprească. Aștepta nervos, săltând, înălțîndu-se în vârful pantofilor, schimbîndu-și mereu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Părea că poartă un dialog neauzit cu un interlocutor nevăzut...De fapt el vorbea cu sine, pentru că era dorit de o cislă în lege, care de o bucată de vreme îi lipsea. Tocmai trecuse iarna și s-au scurs ultimele șuvoaie de apă, când nu-i nici de căruță, nici de teleguță. Mitruță Ogaș, ivit la colțul uliței, l-a văzut pe Pâcu de departe și s-a grăbit să-l întâmpine. Bună ziua, moș Pâcule! Unde ai pornit-o așa de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de haine fără stăpân. Inima-i bătea nebunește, și din cauza necazului care-l pândea după înec, dar mai ales de mila și reala compasiune pentru băiatul de vreo 20 de ani. Îi bănuia zbuciumul și zbaterile, când fusese luat de șuvoi, mai ales că lui îi era groază de apă. Încolonă imediat compania și-o porni spre bivuac. Zvonul despre accident se răspândise și, ca o primă (mult prea tardivă) măsură de precauție, un agent aduse un ordin scris: “Nimeni nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de nori. E cer, e soare, e nor... totul e nor acum, într-o contopire perfectă de picuri străvezii. Milioane de nori ce-mi plouă în mine oceanul de primăveri, de toamnă, de ierni și veri, într-o curgere neîntreruptă. Șuvoaie de apă ce se preling în jos, în lume, în mine... oceane de apă ce au fost nori...
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
de Rusalin Pop. Floarea cuminte, "sărăsoarea" s-a transformat într-un ochi rău. Flămînd nu de soare, ci de sînge. Un bărbat încearcă să strîngă recolta de aur, dar aurul se lichefiază, clocotește, îl înghite. Sîngele uman se cunună cu șuvoiul de lavă. "Cu dragoste pentru Ana, femeia mea de vară", așa stă scris pe spatele tabloului cu adevărat ultimul. Și-a prefăcut penelul în armă. Cristoase, cît și-a dorit să moară omul ăsta dacă și-a spart ochiul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obrajii... Iar Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub cupola circului. Iepurele din joben începu să facă tumbe și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să faci dragoste, gândi, și strânse mai tare cordonul pelerinei. Prefera să parcurgă pe jos, de fiecare dată, distanța de la colțul străzii și până la poartă, chiar și în zilele în care intemperiile își făceau de cap. Înregistră cu coada ochiului șuvoiul de apă care se scurgea pe lângă bordură, îndreptându-se către gurile hulpave ale canalizării. Își spuse că nu va mai dura mult până când toate canalele vor fi înfundate, iar apa va intra în curți pentru a da bătăi de cap
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse drace, aș da orice pentru o cișmea. Să-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai există... E drept că autostrada tăia în două un decor din care nu ieșeau în evidență decât mărăcinii și ceva tufișuri plictisite
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
erau rupte, simțea o durere surdă la degetul mare. Intră în baie și învârti robinetul dușului. După ce aruncă hainele de pe el - nu se sinchisi să le pună în mașina de spălat -, se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai prezentă în viețile oamenilor decât și-ar putea imagina cineva... Scriitorul strânse balustrada cu putere, până când degetele se albiră, iar încheieturile protestară dureros... Și se prăbuși din nou. Balustrada podului este vopsită în negru și rece la atingere. Dedesubt, șuvoiul înspumat al râului plimbă către o posibilă deltă mii de umbrele colorate care se rotesc amețitor. Ce noroc pe capul meu, dacă reîncepe să plouă nu trebuie decât să întind mâna, de pe mal, și să apuc o umbrelă, îi trecu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
funia căruțului pe care era priponit Coltuc și porni la vale. Ologu țopăia în jurul căruțului, grăbind bâjbâiala orbului. Nu erau însă singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
izbitoare. Cauzele eșecului aici trebuie căutate, la care se cuvin alăturate și câteva alte considerente: lipsa de experiență politică rusească în zona sud-estului european, de unde și creditul neverificat dat nu atât dorințelor (reale), cât promisiunilor de ridicare într-un singur șuvoi a popoarelor creștine, starea de beatitudine de după victoria de la Poltava, convingerea că Poarta se afla în pragul prăbușirii, pentru care nu era nevoie decât de o lovitură, impresie îngroșată de experiența cu zece ani în urmă a vaselor rusești, care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
opus armat, ceea ce a dus la un sângeros și tragic război fratricid și la slăbirea forței revoluției. Socotind revoluția ungară ca o condiție, ca un element esențial al propriei lor izbânzi, polonezii s-au străduit să adune într-un singur șuvoi lupta popoarelor din această parte a continentului, în care scop au mediat între reprezentanții naționalităților angajate în confruntare. Această mediere s-a desfășurat pe două planuri. Pe cel dintâi au acționat emigrații polonezi încadrați în armata revoluționară maghiară, pe cel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
libertatea și, odată cu ea, democrația. Un anotimp violent O pagină fusese așadar întoarsă. Chiar dacă războiul nu se terminase, chiar dacă nu fusese eliberat încă întreg teritoriul național, Franța trăiește, în această vară a anului 1944, un anotimp violent 129. Violent este șuvoiul de resentimente, de ură reprimată care țâșnește deodată. Violentă este epurarea anarhică și spontană care se abate pretutindeni în țară asupra colaboraționiștilor, reali sau presupuși. Violentă este de asemenea incandescența senzuală a acelor zile de vară. Violentă este bucuria de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]