3,030 matches
-
recrutare (Zulassungspolitik), determinată de nevoia de cadre calificate pentru economie, planificarea efectivelor (staatliche Bedarfsplanung) era Însoțită de restricții de ordin politic referitoare la copiii, mai ales ai celor de pastori, constrânși practic să urmeze studii teologice. Dimpotrivă, copiii muncitorilor și țărânilor aveau șanse suplimentare, ceea ce s-a Întâmplat cu precădere În anii ’50. Recrutarea pentru facultățile de drept și pentru cele de jurnalism era rezervată aproape fără excepție cadrelor din Ministerul de Interne (pentru drept) sau celor care lucrau deja În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Din 1949 până În 1963, anul Închiderii lor, 33.729 de persoane frecventaseră Arbeiter und Bauern Fakultäten. Partidul impunând recrutarea proporțională pentru accesul la studii superioare a tuturor categoriilor sociale și căutând să asigure pregătirea unei noi intelectulități, facultățile muncitorilor și țărânilor, asemenea școlilor de partid, au avut În esență rolul claselor pregătitoare pentru a Înlesni categoriilor defavorizate În capital școlar accesul la studii superioare. Aflată sub comanda SMAD (Administrația Militară Sovietică din Germania) În decembrie 1946, organizarea facultăților de științe sociale
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mama sa a continuat să locuiască În Berlinul de Vest până la sfârșitul vieții). A făcut studii de filosofie și istorie la Universitatea Humboldt din Berlin, unde a devenit asistent (1956); teza să de doctorat a avut ca subiect „Dezvoltarea conștiinței țărânilor din cooperative” (1961), completată fiind de o abilitare privind „Aspecte ale cercetării sociologice” (1965). A lucrat la Institutul/Academia de Științe Sociale din 1966, unde a condus catedră de sociologie (1966-1971), fiind apoi membru În Consiliul Științific de Sociologie. Din
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Aceasta va constitui una dintre problemele pe care socialismul de stat nu va fi capabil s-o rezolve, datorită obligației la care singur s-a constrîns, dominația clasei muncitoare. Găsim aici originea ideii de clase pregătitoare pentru copiii muncitorilor și țărânilor, care au existat sub numele de Arbeiter und Bauern Fakultät În RDG. În această nouă instituție, cursul lui Bogdanov (știință universală a organizării sau tectologia) a fost eliminată, proiectul său de a constitui o a treia facultate, rezervată științelor fundamentale
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
domniei lui Mihai Viteazul, ce se încheie asemănător. Spre pildă, textul „Ca un copac se prăvăli frumosul său trup. Așa îl omorâră, fără ca să știe, fără ca să se nimerească sabia în mâna sa cea iute. Și-i rămase trupușorul în țărână aruncat, fără cămașă, tăvălit în sânge. Acestea le izbuti pizma înverșunată. Și se pierdu așa, pe nedrept, acest viteaz” devine în Cronica...: „Și căzu ca un copaci trupul lui cel frumos. Într-acest chip l-au omorât, pentru că n-au
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
oglindă sau „întrebare în lume”, însă cu grija de „a nu călca pe grâu cu ochii după maci”, asumându-și în cele din urmă natura duală: „Și mă împart/ În humă și-n lumină,/ Cu saț de fiecare și flămând,/ Țărână pentru liniștea de taină, / O carte pentru fugile din gând” (Dihotomie). În general, senzația de unicitate a trăirii domină nu numai clipa, dar și lucrurile, iar poetul, adăugând iubirea, crede că poate obține un „univers cu unsprezece dimensiuni”. Totuși, ca
STOICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
eu sunt” ( Nu mai plânge...). Refuzul civilizației robotizate, teama de alienare, de ordinea dezumanizată are ca revers un idilism bucolic, uneori cu tente argheziene: „Fă-mă, Doamne, un urcior/ Să țin apă de izvor/ Să-ntind lumii peste moarte/ Din țărână două toarte”. Dispunerea antinomică a atitudinilor se păstrează și ulterior. S. scrie și două romane polițiste. În Asasinul coboară cântând (1971) acțiunea se desfășoară în ritm alert, iar intriga este bine condusă, potrivit regulilor genului. Nu lipsesc întâmplările și motivele
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
se mai știu și ei, învățați de Piru. Fără de care nu ar fie existat Filologia. În formă Universitară. La Craiova. Decât iubirea. De fapt, nu e totuna... Știți... Depinde și cum iubești... ca un bădăran... cultura... sau ca un poet... țărâna... A... că ea îmbrăca și haina și suflet de perechi... Nu e totuna... să compui cu același, sau cu opus, sentiment... învățați și de Ion Zamfirescu... Ei bine, fără ei nu ar fi existat, probabil, nici latină, nici limbile romanice
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
-i veșnic rostul unei guri să o sărute. Iar de cumva se-arată-n cale hăul fără punte - Că nu apare gura, sărutul să-mplinească -, Ea, gura s-o sădeasca. Iar de-ai sădit, femeie, cel braț, doi ochi și-o gură, Țărâna vieții musai se va-mplini-n făptură Cu bărbătescul chip și pravila de mire - Deci ți-ai sădit... iubire! Foto: Singurătate, de Mădălina Vișan Referință Bibliografică: IUBIREA SE... CULTIVĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214, Anul VII
IUBIREA SE... CULTIVĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381308_a_382637]
-
o cărămidă la istoria presei românești și nu numai, astăzi când avem atâta nevoie de adevăr, după o jumătate de secol de îndepărtare frauduloasă de la rădăcinile neamului nostru lăsat în bătaia tuturor vânturilor ce au încercat să-l smulgă din țărâna mumă. Scriind Istoria presei bârlădene, Ion N. Oprea face un mare serviciu tinerilor gazetari de astăzi, cărora li se pune la dispoziție de-a gata o amplă documentare asupra unui timp ținut în con de umbră. Trage un semnal de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
nostru, ne‑a părăsit, preotul lui Dumnezeu a plecat”. Tot poporul a auzit plângerea lor și toți au alergat către ei și l‑au văzut pe Ieremia zăcând pe pământ, ca și mort. Și‑au sfâșiat hainele, și‑au pus țărână pe cap și au plâns cu amar. S‑au pregătit apoi să‑l îngroape. Dar iată că un glas s‑a auzit zicând: „Nu‑l puneți în groapă pe cel care este încă viu, căci sufletul se va întoarce din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Un altul în grabă l-a lovit, îi taie capul. Ca un copac se prăvăli frumosul său trup. Așa îl omorâră, fără ca să se știe, fără ca să se nimerească sabia în mâna lui cea iuti. Și-i rămase trupușorul în țărână aruncat; gol, fără cămașă, tăvălit în sânge. Acestea le izbuti pizma înverșunată. Și se pierdu așa, pe nedrept, acest viteaz” ( Secvența aceasta l-a impresionat cu deosebire pe autorul Istoriei lui Mihai Viteazul ce va fi integrată în Letopisețul Cantacuzinesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o au dus la mănăstire, la Brâncovéni, de o au îngropat”. Inscripția funerară de la Mănăstirea Brâncoveni îi povestește - aproape ca un epitaf - viața, neuitând elogierea prin ascendenți și prin urmași: Suptu această marmură zace țărâna jupânesei Stancăi Cantacuzénii, fata lui jupan Costandin den vechiu și împărătescu rod Cantacuzino, biv vel postelnic, a Doamnii Ilincăi, featii bătrânului Io[an] Șerban Basarab Voevod, jupâneasa lui jupan Papei Brâncoveanului biv vel vornic și mumă blagocestivului Domnu Io[an
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gropi. Pute-vei să spui carele-i împărat și carele-i rob, carele-i frumos și carele-i bătrân, carele-i rudă bună și mare și carele-i de rudă proastă? Au nu-s toți lut? Au nu-s toți țărână?” 624. NOTE 1. Vezi Nicolae Mihai, „Ultimul gest. Atitudini și reprezentări față de moarte în sursele testamentare din Oltenia (1700-1860)”, în vol. Cum scriem istoria? Apelul la științe și dezvoltările metodologice contemporane, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2003, p. 286. 2. Gândindu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după un atac de apoplexie. S-a Întors În Europa și În țara lui natală, la Napoli, pentru a se bucura de roadele muncii și de imensele sale averi, iar acolo s-a stins Încă din toamna vieții. Fie-i țărâna ușoară! Cu toate acestea, să nu uităm că mulți oameni fără de noroc au fost spânzurați la porunca sa - atât la Wazirabad, cât și la Peshawar, unde-și exercita funcția În modul cel mai Îndoielnic 140. Plăcerea pe care o manifesta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
izvoarelor,/peste fructe necoapte,/ neputincioasă ca o mână”, focul divin (ceresc) „își pune limba într-o teacă de fum” - cum se poate citi într-un poem intitulat Trompeta astupată (imaginea cântului refuzat, ratat revine și aiurea: flautul „e umplut cu țărână”) -, „vântul spre mocirle dă cerului îndemn”, în locul soarelui se ivește o „geană adâncă”, apa se face „scuipat otrăvit”, din verze „ies moliile”, „Steaua Venerii” e „stinsă” și „rece”, îngerul ei „se clătina ca un păianjen”, altă dată „îngerii au somn
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
duhurilor rele”. Ț. cultivă lirismul dominat de imagini apocaliptice sau proiectând nostalgia după paradisul inaccesibil, imaginat ca „o necontenită uitare de sine,/ o contopire continuă cu floarea/ de măr, cu izvorul, cu fuga/ mieilor în luncă, cu zumzetul/ dulce al țărânii fecunde...”( Et in Arcadia fui). Poetul dă asigurări că ar fi vorba despre un jurnal de călătorie „absolut autentic”, „zămislit într-un efort de a rezista repaosului, [...] civilizației crepusculare, experienței umane bântuite de tenebrele angoasei și disperării, viziunilor escatologice, violenței
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
a nu pierde comuniunea de iubire cu divinitatea: „asemenea apei/ odihna/ asemenea nopții/ mai sus, mai adânc// fața ta pâlpâie în ochii mei/ și nu o văd/ pe buzele mele sunt cuvinte/ și nu le aud/ în inima inimii de țărână/ sângele tău îmi zvâcnește/ în răsuflarea pământului/ Tu, îmi ești aer/ cu pleoapele te-aș acoperi/ nu eu, Tu/ trăiește în mine. Tu, ce privești ca o flacără, mistuind/ de Tine mi-e sete/ în taină. Te-am cules/ ca
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
și sufletești ale ziaristului se împrumută, într-un singur tempo complex, din intuiție și sinteză.” De altfel, în 1937 Arghezi va continua să scrie aici o serie de tablete, compuse în maniera sa metaforică și percutantă: Vatra arsă, Tinerețe și țărână, Stilul Brobdignac, Mehr Luft, Scadența, Arthur Rimbaud, George Enescu, Atitudinea inutilă. Tot tablete publică frecvent Victor Eftimiu, semnatar și al unor amintiri despre I.L. Caragiale, ca și al unor cronici teatrale, găzduite de rubrica „Popularul artistic-literar”. Remarcabilă e prezența lui
POPULARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288973_a_290302]
-
și a pământului: „Mă dor părinții care nu-s decât / niște țărani așa ca toți țăranii / ce-n viața lor nu s-au luat de gât / decât cu greutățile și anii. // Mă doare satul care m-a născut / din uterul țărânii sângerânde / un sat de munte îngropat în lut / cu stelele iluziei flămânde.” Mereu la persoana întâi, oficiind parcă, poetul încearcă potriviri muzicale și, uneori, mitice: „Eu l-am văzut pe Oedip, tulburătoru-i chip”; „Să-nceapă ploaia / E inutilă arca / Eu
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
variațiuni pe o temă de Rilke, meditația și fiorul naturist coexistă sub semnul unui estetism asumat. Dualitatea iubire / moarte este obsesia modulată în diversele secțiuni ale cărții. Renunțând la dramatismul sfâșietor, poeta acceptă acum legea „risipei de a înflori în țărână”, pentru ca discursul ei să declanșeze jocul dificil al îmblânzirii și armonizării lumii înconjurătoare. Își simte (aduce) îngerii aproape, în buna tradiție a „poemelor cu îngeri”: „Vino, aproape, îngere,/ și surpă în mine/ aburindă a simțurilor cetate”. Reușește să găsească o
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
la cărți pentru copii, de la memorialistică la istorie literară - nimic nu i-a fost străin. Totuși, predominantă în creația sa rămâne poezia. Debutând în 1936 cu placheta Vitralii, continuă să dea la iveală alte producții lirice: Hronic (1939), Cântec de țărână (1939), Cetățile înecate (1941), Carnet de soldat. Poet sensibil, cu înclinație spre lirismul nostalgic, el nu se poate sustrage total influențelor și în multe versuri se pot depista cu ușurință rezonanțe argheziene sau chiar timbrul de romanță din Intimă de
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
însă creației pentru copii: Un alai la pescuit (1972), Cerbul de lumină (1977), Secretul de la Fântâna Roșie (1981), În grădina de lumină (1984). Ca traducător, s-a manifestat sporadic și nesemnificativ. SCRIERI: Vitralii, București, 1936; Hronic, București, 1939; Cântec de țărână, București, 1939; Cetățile înecate, Bucureși, 1941; Carnet de soldat, București, 1942; Hai cu mine, pref. Ionel Teodoreanu, București, 1942; Puntea din vale, postfață G. Călinescu, București, 1948; Vâltoarea, București, 1950; Vizite, București, 1955; O întâmplare cu tâlc, București, 1956; Pe
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
contenesc / printre tâmplele de porci, pe salteaua / în tunelul slinos / printre pomii mutilați în labirint pe // dunga râului intoxicat unde leșurile vânzătorilor de / mațe învie și mațele care se umflă încep să / duhnească dezmorțindu-se alene // în alcoolul adierea și țărâna/peste piciorul și talpa / lângă pieptul unei vulpi în corsaj de muselină / tu singur știi cum se recheamă calmul în preajma / în fața plăpândei contemplații”. S-a afirmat că P. ar fi practicat „un suprarealism fără metodă” (Ion Buzera), observație totuși contestabilă
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
întunecat, materia este aspră, densă, înghețată: „În sens invers, mergând/ mereu înspre Nord - eu: suflet arid, pietros,/ mușcând zăbala înghețată a lunii...” (Inorog). Sensul drumului este unul coborâtor, mântuirea e nu incertă, ci infernală: „Și astăzi?... O, trup condamnat la țărână,/ schelet trist de cocor!../ Scară incertă, de oase, pe care cobor...” (Amară). Așa cum mărturisește în Cuvântul autoarei, P. scrie o „carte neagră”, a disperărilor asumate și denunțate care, prin repetare, devin „un mecanism orb”. Nu poate fi ignorată, totuși, falsitatea
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]