2,322 matches
-
de infanterie și artilerie. Trei regimente de cazaci formau Garda Imperială, printre aceștia aflându-se "Konvoi" - escorta înarmată a țarului. Credința cazacilor că sunt o comunitate separată, de elită, le dădea acestora un foarte puternic sentiment de loialitate față de guvernul țarist. De aceea, unitățile de cazaci erau foarte des folosite pentru înăbușirea revoltelor interne, în special în perioada de tulburări muncitorești și țărănești din anii 1905-1906. Guvernul imperial depindea în mare măsură de serviciile cazacilor, deși, la începutul secolului al XX
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Ca urmare, unitățile de cazaci erau deseori divizate în subunități mai mici folosite pentru cercetare, transmiterea de mesaje, sau gărzi de corp pitorești. La izbucnirea Revoluției din februarie 1917 cazacii păreau că au fost, în egală măsură, deziluzionați de conducerea țaristă ca și restul populației, iar regimentele de cazaci din Sankt Peterburg s-au alăturat revoltei populare. Deși doar câteva unități căzăcești au fost implicate în mod direct, trădarea lor, în special a gărzii personale a țarului, ("Konvoi"), s-a dovedit
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
În momentul izbucnirii Revoluției din Octombrie, efectivele Gărzilor Roșii ajunsese la peste 200.000 de oameni. După victoria revoluției, Gărzile Roșii au îndeplinit anumite funcții specifice armatei regulate, în perioada care s-a scurs de la demobilizarea vechii armate de tip țarist și până în momentul în care a fost înființată Armata Roșie în ianuarie 1918. În timpul revoluției, pregătirea Gărzilor Roșii a fost asigurată de Organizația Militară a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia. Membrii gărzilor erau voluntari, care aveau însă nevoie
Gărzile Roșii (Rusia) () [Corola-website/Science/303372_a_304701]
-
valutei naționale în Rusia și în republicile autoproclamate și nerecunoscute internațional Abhazia, Osetia de Sud și Transnistria. Rubla a fost de asemenea moneda națională a Imperiului Rus, a fostei Uniuni Sovietice și a altor țări aflate în sfera de influență țaristă sau sovietică. Rubla are ca subdiviziune copeica ("копе́йка", plural " копе́йки "). O rublă = 100 copeici. Codul ISO 4217 pentru rublă este RUB. Vechiul cod, RUR, denumește rubla rusă de până în anul 1998, când s-a făcut denominarea
Rublă rusă () [Corola-website/Science/303411_a_304740]
-
în ciuda faptului că unele dintre ele poartă gravat anul „1997”. De la disoluția Uniunii Sovietice din 1991, bancnotele și monedele rusești au o caracteristică specială: lipsa chipurilor unor personalități imprimate pe una dintre fețele lor, așa cum era cazul atât a banilor țariști cât și a celor din perioada sovietică. În parte, acest fapt a fost remediat prin imprimarea pe bancnota de 500 de ruble a imaginii statuii lui Petru cel Mare, iar pe cea de 1.000 de ruble a statuii lui
Rublă rusă () [Corola-website/Science/303411_a_304740]
-
li s-a acordat dreptul de a folosi cuvântul "Jäger" în numele gradelor lor militare. Mulți Jägeri au continuat cariera militară. În anii 1920, dușmănia mai veche dintre ofițerii cu trecut în trupele Jäger și cei care serviseră în armata imperială țaristă a fost tranșată în favoarea jägerilor. Cei mai mulți comandanți din războiul de iarnă proveneau din rândurile voluntarilor antițariști. Marșul Jägerilor compusă de Jean Sibelius, pe versurile jägerului Heikki Nurmio, a fost marșul de onoare al multor detașamente ale armatei. În zilele noastre
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
Imperiului Rus care urmărea distrugerea autonomiei Marelui Ducat al Finlandei. A fost o încercare care făcea parte dintr-o mai largă politică de rusificare începută la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea de guvernele țariste care încercau să abolească autonomia administrativă și culturală a tuturor minorităților ne-ruse din imperiu. Politica de rusificare a inclus următoarele măsuri: Politica de rusificare a dus la apariția unei rezistențe finlandeze aprige, care cuprindea o paletă largă de acțiuni
Rusificarea Finlandei () [Corola-website/Science/302413_a_303742]
-
foarte profitabilă. Pomutz a devenit eroul vremurilor în America, după ce a reușit să rezolve o problemă spinoasă care afecta relațiile dintre SUA și Rusia: disputa pe Alaska. Pe atunci, aceasta era una dintre cele mai sărace gubernii rusești, iar administrația țaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari. Prețul mic i se datorează lui Pomutz, care a condus negocierile și a participat la încheierea și semnarea tratatului americano-rus. A fost ridicat la rangul
Alaska () [Corola-website/Science/302440_a_303769]
-
protestul politic al românilor la curtea de la Viena (1892) cu privire la drepturile lor naționale. În continuare, ampla prezentare a primului război mondial, împreună cu mișcarea voluntarilor și a emigrației române au darul ăa pregătească vizitatorul pentru înțelegerea procesului istoric al prăbușirii imperiilor țarist și austro-ungar. Sala Unirii ilustrează desăvârșirea procesului de constituire a statului național român, subliniind rolul marcant al Aradului în cursul lunii noiembrie 1918 pentru organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Steaguri, arme, decorații, acte oficiale
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
partea revoluționarilor maghiari, ocazie cu care a primit gradul de căpitan. La sfârșitul vieții a fost diplomat american la curtea imperială rusă de la St. Petersburg. De numele său este legat procesul de cumpărare a provinciei Alaska de către SUA de la Rusia țaristă. S-a născut la data de 31 mai 1818, într-o familie românească din orașul Gyula aflat în comitatul Békés (astăzi pe teritoriul Ungariei). Tatăl său era fierar pe moșia grofului Wenckheim. Familia Pomuț (uneori apare în registre drept Pumnuț
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
rândul prizonierilor să lupte alături de germani în Armata Vlasovistă, dar în lagăre au ajuns fără nici o excepție toți cei căzuți prizonieri. Încercările sovietice de consolidare a puterii în Europa Răsăriteană și de dominare a regiunii erau în conformitate cu mai vechile politici țariste. După cucerirea teritoriilor Poloniei interbelice, care nu fuseseră mai înainte cucerite militar (vezi și Războiul polono-sovietic), după ocuparea Statelor baltice, (vezi Pactul Molotov-Ribbentrop), Uniunea Sovietică a refuzat să cedeze ceva din acestea în cadrul aranjamente postbelice. Mai mult, țara s-a
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
fața de cursul normal al relațiilor ruso-americane. Rivalitatea dintre cele două țări se poate considera că a devenit evidentă la sfârșitul secolului al XIX-lea, când, după un secol de prietenie, americanii și rușii au devenit rivali în Manciuria. Rusia țaristă, incapabilă să intra în competiție cu SUA datorită slabei dezvoltări industriale, a ales să închidă accesului străinilor Asia de est, în vreme ce americanii cereau o competiție deschisă pentru noile piețe din zonă. După 1917, rivalitatea a ajuns la cote nemaiîntâlnite. Americanii
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
lui Stalin, când Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a adoptat teoria acestuia de "socialism într-o singură țară" și a respins ideea lui Troțki de "revoluție mondială". Înainte de război, Stalin nu a încercat să împingă granițele sovietice dincolo de limitele Imperiului Țarist. În acest sens, scopurile Uniunii Sovietice puteau să nu fie acelea ale agresiunii expansioniste, ci mai degrabă cele de consolidare și securizare ale veșnicelor amenințate granițe de vest. Stalin, presupunând că Japonia și Germania puteau amenința din nou Uniunea Sovietică
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
principale marxismul, determinismul economic, negând rolul personalităților în istorie. A abandonat viziunile naționaliste, rupând legătura cu tradițiile istoriografiei naționaliste rusești, având o perspectiva internaționalistă, acceptând rolul vikingilor în formarea statului rus, nu a criticat cucerirea mongolă și a prezentat Imperiul Țarist ca o închisoare a popoarelor. A fost criticat de Stalin În anii '30, direcția generală a istoriografiei sovietice s-a schimbat, punând accent pe lauda acțiunilor lui Lenin și Stalin, ale Partidului Bolșevic și ale Statului Sovietic. Determinismul economic și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fost răniți și uciși aproximativ 1.000 de bărbați, femei și copii. Masacrul, care a ajuns să fie cunoscut sub numele de Duminica însângerată, a fost o greșeală gravă săvârșită de Ohrana și avea să aibă consecințe grave pentru regimul țarist. El a ajuns să fie, de asemenea, un catalizator al Revoluției ruse din 1905. Puține schimbări politice au avut loc în Rusia în perioada următoare, iar Palatul de Iarnă a rămas în obscuritate. În 1913 dinastia Romanov și-a sărbătorit
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Franța, în special sub Monarhia de Iulie franceză, și, înscrierea tinerilor boieri la începutul anilor 1820 în diverse instituții educaționale pariziene (urmată de deschiderea în 1830 a școlii franceze din București). În 1834, în pofida condițiilor redactate în actele fondatoare, Imperiul Țarist și cel Otoman au căzut de acord să numească primii doi "hospodari" (și nu să organizeze alegeri, așa cum se stabilise în prealabil). În felul acesta cele două puteri sperau că viitorii domnitori vor implementa reformele într-un ritm moderat și
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
aplicare. Anul 1848 aduce o nouă consolidare a opoziției liberale în contextul efervescenței revoluționare din acel an din Europa (Primăvara popoarelor). Tentativa revoluționară din Moldova de la sfârșitul lui martie a fost ucisă din fașă și a dus la revenirea trupelor țariste. Însă revoluția din Țara Românească a avut succes: după Proclamația de la Islaz din 21 iunie, în care se schița un nou cadru legal și o reformă funciară care punea capăt tuturor corvezilor (zilelor de muncă obligatorii), conspiratorii au reușit să
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
până în 1765. Prin împărțirile Poloniei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când Uniunea Polono-Lituaniană este împărțită între Rusia, Prusia și Austria, Lituania dispare ca stat. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, peste 90% din teritoriul lituanian este ocupat de Imperiul Țarist. În timpul Primului Război Mondial, țara este ocupată de Germania, dar după război devine liberă. Odată cu sfârșitul Primului Război Mondial, Lituania și-a recâștigat independența prin semnarea Declarației de Independență la 16 februarie 1918. Începând cu 1940, Lituania a fost ocupată în primul rând de către
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
frământărilor revoluționare din Rusia anului 1905, un congres al reprezentanților Lituaniei, care a avut loc la Vilnius la 5 decembrie în acel an și s-a numit "Marea Adunare de la Vilnius", solicită autonomia provincială a regiunii. În același timp, regimul țarist, ca urmare a evenimentelor revoluționare, făcuse numeroase concesii în privința statelor baltice. Acestea puteau de acum utiliza limba maternă în școli și în administrație. În Lituania, alfabetul latin reia locul chirilic. Cu toate acestea, rușii nu puteau accepta autonomia Lituaniei, drept
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Estonia și Letonia, aflate sub administrație germană. Sub conducerea lui Bismarck, politica externă a Germaniei se aliniase cu cea a Rusiei. Ocuparea Lituaniei de către Germania la izbucnirea Primului Război Mondial deschide posibilitatea germanilor baltici să treacă de partea Germaniei, deci împotriva Rusiei țariste și a curentului naționalist lituanian. În timpul Primului Război Mondial, Lituania este încorporată la Ober-Ost. Pe măsură ce războiul progresa, devenea evidentă înfrângerea Germaniei și faptul că aceasta este nevoită să încheie pacea cu Rusia. Astfel, Germania este nevoită să permită dsfășurarea Conferinței de la Vilnius
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
anumite tendințe comune cu imperiile istorice: Pentru astfel de motive, Uniunea Sovietică este uneori considerată de anumiți istorici ca fiind unul dintre cele mai importante imperii ale istoriei, (tot atât de important ca Imperiul Britanic sau Imperiul Roman), moștenitoare a tradițiilor Imperiului Țarist, pe care l-a înlocuit. Sprijinitorii URSS-ului, în mod special intelectuali de stânga sau comuniști, respingeau asemenea alegații și afirmau că relațiile dintre Uniunea Sovietică și țările din "imperiul" său erau de fapt relații de cooperare voluntară. Deși nu
Imperiul Sovietic () [Corola-website/Science/304606_a_305935]
-
Cnezatul Moscovei. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, , teritoriu în cadrul statului rus, a început să se apropie de forma din zilele noastre. În 1798, a fost înființată Adunarea Spirituală a Musulmanilor Ruși, semn al recunoașterii de către guvernul țarist a drepturilor religioase a națiunilor musulmane bașchiră, tătară și altele. Un alt pas spre câștigarea identității teritoriale bașchire a fost constituirea în 1865 a guberniei Ufa. După victoria revoluție ruse din 1917, a fost constituită în 1919 Republica Sovietică Socialistă
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
terorism (atentate și asasinate politice). Modul în care Marx descrie ostașii rebeli ca nestatornici poate fi contracarat prin amintirea răzvrătiților armatei imperiale ruse, organizați în sovietele ostășești, care au fost unul dintre principalii factori care a contribuit la răsturnarea regimului țarist în timpul Revoluției ruse. Această revoluție este văzută actualmente ca eșec al proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii, din cauză că a continuat militarismul și a format o nouă clasă privilegiată, aceea a bolșevicilor și a birocrației de partid. Armata sovietică nu a
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. În primii ani ai ocupației țariste de după 1812, peste 95% din populația regiunii era românească, iar limba română a fost acceptată ca limbă oficială în instituțiile basarabene, alături de limba rusă. Treptat, limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanță. Conform autorităților
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
română: "Basarabia" (1906), "Viața Basarabiei" (1907), "Moldovanul" (1907), "Luminătorul" (1908), "Cuvînt moldovenesc" (1913), "Glasul Basarabiei" (1913). Din 1913, Sfântul Sinod a permis „bisericilor din Basarabia să folosească limba română”. "Limbă moldovenească" a fost o inveție a acestor timpuri, scopul statului țarist fiind acela al creării unei limbi care să se deosebească cel puțin prin nume de limba română. Cu toate acestea, Ștefan Margeală, care publica în 1827 un dicționar biligv, afirma în prefață că lucrarea sa dorește „să ofere celor 800
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]