4,216 matches
-
în noroi.. Sus ! Baionetele la arme !.Curaj și mult noroc! Nici un pas înapoi! Mă ridic.Arma e singurul tovarăș prin vuietul ce îmi taie urechile, ochii mintea.Explodează aerul în bombe, bucăți de srapnel ce se aud intrănd în carne, țipete.Agonie.Pieptul care ar vrea mări de aer și mâinile încleștate pe patul puștii.În fața mea zeci de gropi în care s-au ascuns ruși.Cădem peste ei și înfigem baionetele.Valul de ură nu s-a diminuat și nici
INGERI CAPTIVI P5 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343654_a_344983]
-
negre lovesc Drumurile neuitate O mână nevăzută șterge lacrimi, Frânturi de ecouri se întrerup Peste chipul... plutitor. Furtuni ale dorului lovesc Firea palidă a zilei. Pe trepte s-așează, Între mine și cer-șuvoi de cuvinte. Cu aripi stranii zbor Peste țipătul munților, Prin păduri albe, virgine, Dincolo de patria zăpezilor. Un cavaler ceresc trimite, Prin cercuri de lumină, mesaje ... Nestinse petale albe, luminând Tăcute - frânturi de neuitare. Valuri de aduceri-aminte Se revarsă cu sărutul aspru Al zilei încă neîncepute, Peste norii dorului
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
tainice și stranii chemări. Adevărul înalță, curăță, Vindecă rănile din noapte. Lan de vorbe, mlădițe de vis Urcă-n fecioare ale dorului. Iubirea ține cuvintele de mână, Le îmbracă și le zidește, Un templu din tainică lumină. COMOARA DIN INIMĂ Țipăt de șoapte albe, În inimi ecouri, se topesc La flacăra dragostei. Prin arderi de cuvinte, Cresc muguri de lumină. Iubirea, aluatul divin, Renăscând eternul dor al lumii. Nesfârșite valuri de suferințe, Așezate între mine și tine, Deschid cărări de timp
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Dimprejur se auzeau suspinele îngerilor. Frunzele cădeau și se așterneau pe alei, semn că toamna își intra în drepturi depline. Și câțiva copii jucându-se, așezați direct pe caldarâm sub supravegherea ochilor de Argus ale mămicilor. Nu le auzeam glasurile, țipetele, chiotele, plânsul, care, în altă circumstanță, m-ar fi deranjat. Dialogul nostru, inopinat, ne sustrăgea de parcă am fi fost singuri pe lume. O atmosferă ireală, trăiam o ciudată dedublare. Nu eram eu cea care dialoga firesc cu bărbatul necunoscut, dornic
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343734_a_345063]
-
cineva după ea.Pesemne un bărbat.S-au uitat de jur înprejur apoi și-au aruncat hainele și pune-te pe treabă!.Amely mă ținea de mînă strîns și poate am fi stat așa multă vreme dacă nu se auzeau țipete și oameni strigînd. -Colonelu’, îl mușcară niște albine și e leșinat în grădină! Apă repede! Repede că moare colonelul! -Duceți copii de aici și chemați salvarea! Repede! Repede că moare! Am apucat să-l vedem adus pe brațe de vecini
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
cineva după ea.Pesemne un bărbat.S-au uitat de jur înprejur apoi și-au aruncat hainele și pune-te pe treabă!.Amely mă ținea de mînă strîns și poate am fi stat așa multă vreme dacă nu se auzeau țipete și oameni strigînd.-Colonelu’, îl mușcară niște albine și e leșinat în grădină! Apă repede! Repede că moare colonelul!-Duceți copii de aici și chemați salvarea! Repede! Repede că moare!Am apucat să-l vedem adus pe brațe de vecini
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
cer/ sarea cuvintelor s-a uscat și ca o meduză eșuează pe mal atinsă de singurătăți de albatros aș opri talazul valurilor cu adâncurile dragostei care tace dar ultimul pescăruș strigă spre Soare și nu pot să nu-i îngrop țipătul între palme să îmi mai crească aripile sufletului în culorile mării cuvintele se desprind de țărm își mută silabele între alge înoată ca la ultimul potop între noi aerul devine risipitor iar eu zbor spre acel port unde doar albatroșii
STEAUA CUVINTELOR de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377324_a_378653]
-
de la intrarea în casă. -Cum te numești? continuă el. -Retimus Martinus, mărite! -Ce cauți aici? Ceata mea va intra îndată aici. Pleacă imediat! spuse centurionul. Legionarul se întoarse și plecă către camarazii lui. Dintr-un anumit loc se auziră câteva țipete scurte iar centurionul plecă într-acolo. Intră într-o casă mică unde doi sodați culcaseră la podea un iudeu care stătea cu fața în jos cu mâinile la ceafă. O femeie cu doi copii mici în brațe stătea mai încolo
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
dintr-o dată arătând direcția inversă. Legionarii se priviră nedumeriți, la fel și cei doi decurioni, care priveau către centurionul care arăta direcția opusă de mers. Trupa porni într-acolo însă după nici cincizeci de pași unul din legionari scoase un țipăt arătând cu mâna spre cer unde pe fondul albastru urca o trombă gălbuie care se dilata rapid aruncând în jur infinite fire de nisip aduse de vântul venit din deșertul Iudeii. Legionarii centurionului Iunianus pătrunseră pe stradela pietruită și se
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Părinte scump...Îți scriu acuma pe-o rază sângerândă: Aici sunt vremurile tulburi de țipăt și osândă... Poporul iar s-a ridicat căutând cumva dreptate Și plânge cerul, Tatăl meu, jelind dureri și moarte... E frig și parcă e tot noapte în suflete de-o vreme... Și toamna s-a-mbrăcat în doliu...și țara însăși geme
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU de MARIA LUCA în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377530_a_378859]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CUVÂNT Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cuvânt * Te-am căutat în zbuciumul de mare, În țipătul furtunii,-n tremur de pământ, În susurul ce plânge în izvoare, În taina ce-i purtată de-un cuvânt. * Te-am căutat în razele de soare, Sub umbra munților încărunțiți, Pe după nori, în zarzării în floare, În codrii de cuvânt
CUVÂNT de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377615_a_378944]
-
Parcă-n suflet viscolește. Te-aș picta ca pe-o străină Ce mă bântuie de-o vreme Și-n privirea-i de rugină Văd sentințe, anateme. În absurdul fără capăt Eu cerșesc lumina zilei Și-o aud ca pe un țipăt Tot scurtând din firul milei. Te-aș picta frumoasă toamnă, Cum ai merita pictată, Dar tristețea mă condamnă Să te las nevernisată. Referință Bibliografică: Tabloul toamnei / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016
TABLOUL TOAMNEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377609_a_378938]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNTUNECARE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Peste oraș înserarea se prăvălește odată cu țipătul stolurilor de ciori - strident precum alarma antiaeriană sau bufnetul capacului de tomberon grăbit să își ascundă conținutul- scurtcircuitând sistemul locomotor al robotului de serviciu căruia doar mâna-i mai zvâcnește în reflexul de a răsfoi butonând la întâmplare paginile cotidienei
ÎNTUNECARE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377666_a_378995]
-
în: Ediția nr. 1810 din 15 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mi-ai spus că dori! în așternuturi reci de primăvară, când soarele îmi răsfira ninsori, pe holograme decupate-n ceară. Nu, nu mi-ai spus că dori! în țipătul de frunze ce ne-ngroapă, când ger flămând acoperă uitări, pe dorul meu încercănat sub pleoapă. Nu, nu, nu mi-ai spus că dori! pe buzele-mi-ncleștate de absint, când te gustam din fum de lumânări, tu nu mi-ai spus
NU MI-AI SPUS CĂ DORI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378631_a_379960]
-
traversat în miez de noapte cu sora mea la piept grădinile vecinilor și s-a ascuns în pădure, unde s-a întâlnit într-un târziu cu tata. Au urmat nopți nedormite de foame și frig, dar și de frica că țipetele copilului flămând ar putea fi auzite... Tata povestea cum a trecut înot prin apa rece ca gheața a râului Oder, cum era să treci prin ploaia de gloanțe și explozii și să ajungi până la Berlin, purtând la piept o cărticică
DESĂVÂRŞIREA ESTE VISUL MEU CEL MARE ! de RAIA ROGAC în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378835_a_380164]
-
Unele aleargă spre trecut, altele își moșmondesc traiul pe stradă, rătăcind pur și simplu. Odată, am văzut una suspendată între două fulgere; ploua și ea atârna zgribulită, așteptând tunetul. Dar tot ce se auzea, era plânsul monoton al ploii și țipătul luminii. Într-o dimineață am întâlnit o clipă cu adevărat răbdătoare. A fost politicoasă cu soarele așteptându-l, dându-i binețe, apoi l-a condus spre un petec de zăpadă pe care l-au încălzit împreună și au îndepărtat o
ALBUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379002_a_380331]
-
provizii pentru o altă zi în care orice eroare se va corecta cu un singur clik nimic nu mai doare oamenii stau la coadă pentru nimic se zvonește că se dă de pomană o gânganie mi se așază pe nas țipătul ar suna a disperare dar tac ceva mai încolo o mamă alăptează un copil printre lacrimi parcă vorbește cu Dumnezeu captiv între noapte și zi silabesesc sunt viu dar știu că și fericirea doare... Referință Bibliografică: Coșmarul din gând / Teodor
COŞMARUL DIN GÂND de TEODOR DUME în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379011_a_380340]
-
care îmi agăț frica. Nu știu ce mă doare mai mult, plecarea ta sau străinul rămas, blocat în neputința de a-l afla. În zbaterea acuzării mele, plutește dragostea ta pentru mine. Nu vreau lacrima mea să cadă în ochii tăi întoarcere, țipăt doar de mine tradus. Să nu mă uiți! Cum să te uit, tată? Cum să nu te uit, străine? Deschide ochii și privește-mă, care din noi a murit mai mult? Scrâșnetul lopeții sapă în timpul definitiv în care trăiești de
E ATÂT DE TÂRZIU TATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379061_a_380390]
-
aducea miros de de levănțică și aglice și lanurile de grâu se legănau în bătaia lui ușoară făcând valuri roșii și negre din macii sălbatici ieșiți ca niște poiene sângerii pe coama dealului; de undeva din pădure se auzi un țipăt de pasăre iar pe cer, un vultur, descria o curbă măreață, aproape de soare. -E timpul nuntirii! - zise fata cu un glas, de data aceasta mai cald, mai dulce, mai lipicios, ce primăvară frumoasă, Doamneeee!- se minună ea în fața naturii deschise
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
împăienjeniți de lacrimi, primul sărut pe capul acela gelatinos și fierbinte, sprijinit de cotul asistentei. Reanimare. Singură. Durere. Insomnie. Disconfort. Durere. - Zece și zece, doamnă! - Îmmm? - Scorul Apgar. Deci perfect din punct de vedere al standardelor de pe Terra. Și apoi... Țipete, somn ziua, veghe noaptea, târșâit pe podele, refuzat să se ridice în două picioare, refuzat să vorbească, refuzat să mănânce, refuzat să ... orice firesc omenesc. Târziu, am înțeles că nu e în regulă ceva cu fiul meu. Urcatul acela pe
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
prăvălit când zboară, Gât frânt de pietrele de moară Și, cea mai groaznică, trezirea... Tu știi cum sfarmă neiubirea? Ca valul scoicile, sideful Țesând cu alge pe ghergheful Adâncului, nemărginirea... Tu știi cum plânge neiubirea? Ca trilul stins de ciocârlie, Țipăt de vultur în tărie, Tăceri însângerând privirea ... *** Referință Bibliografică: Din doruri, dorul doar rămâne ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1726, Anul V, 22 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]
-
Eu cred că aici, la începutul secolului XX, a existat o cetate halucinantă Bacovia, a cărei materie, numai el dintre noi toți, cetățean anonim și fără somn, a auzit-o plângând. Eu simt în versurile sale teribila biografie a unui țipăt de intoleranță, smuls din adâncimea lumii și adresat, ca un mesaj, nouă și viitorimii. Poate că străzile orașului au fost chiar nervii poetului. Poate că Bacăul a fost bacovian și nu invers. Fiecare vocabulă și consoană a numelui său aparțin
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
să înoate fără nici o țintă, numai și numai de dragul de a descoperi noi și noi întâmplări din Oceanul Fără Sfârșit. Într-una dintre plimbările sale, ajunsă în apropierea unui vulcan pe care îl credea demult stins, îi atrase atenția un țipăt ascuțit care părea să vină chiar din interiorul craterului. Înotă cu repeziciune peste marginea abruptă, tocmai la timp să vadă un căluț de mare roșcovan prins în tentaculele unei caracatițe imense. - Oprește-te, strigă Anemona, dă-i drumul căluțului! Caracatița
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Vântul Mișcă Fereastra. Doar vântul”. (Dor) În acest univers liric și conceptual, timpul se scurge pe dimensiunea așteptării, eventual a îndoielii, a ezitării, a împăcării, mai rar, poate, a panicii (este, așadar, interiorizat, este pe de-a-ntregul subiectiv, ca și „țipătul” - „Aud/ Țipătul,/ Numai/ Eu/ Îl aud” - Deplinătate): „Sub Soarele Încă Nerăsărit, Mă privesc În Nenăscutele Umbre”. (În așteptare) Iar spațiul, subiectiv și el, este esențializat, fie pe orizontalitatea drumului spre tăcerea eternă și spre negură: „Un pas. Încă Un pas
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
Fereastra. Doar vântul”. (Dor) În acest univers liric și conceptual, timpul se scurge pe dimensiunea așteptării, eventual a îndoielii, a ezitării, a împăcării, mai rar, poate, a panicii (este, așadar, interiorizat, este pe de-a-ntregul subiectiv, ca și „țipătul” - „Aud/ Țipătul,/ Numai/ Eu/ Îl aud” - Deplinătate): „Sub Soarele Încă Nerăsărit, Mă privesc În Nenăscutele Umbre”. (În așteptare) Iar spațiul, subiectiv și el, este esențializat, fie pe orizontalitatea drumului spre tăcerea eternă și spre negură: „Un pas. Încă Un pas Și ceața
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]