3,543 matches
-
paloare, nările lipite, ochii adînciți În orbite, buzele decolorate, toate Îl făceau să se teamă de ce era mai rău. CÎnd ajunse În dreptul ușii, o prinse pentru a ajuta să fie ridicată la bordul elicopterului și o Întinse ușor pe targa așezată jos. Un medic militar Îl dădu atunci la o parte fără menajamente și Începu operația de reanimare. Timpul păru că se deșiră. Dură mult, mult prea mult. Avea sentimentul că plutește Într-un tunel lung, la capătul căruia Gildas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
venit să faci aici de unul singur? - Castele de nisip, nu se vede? zbieră el, furios din motive identice. Dar ești udă leoarcă. Ce-ai făcut? - Am fost noaptea la scăldat Împreună cu Gwen. Marie arătă spre mașina În care stătea așezată fiica Yvonnei. - Ce mai e și povestea asta cu telefonul? - M-a chemat În ajutor... Sau mai exact, pe tine te-a chemat În ajutor, dar cum mobilul tău era la mine, am preluat eu apelul. Dumnezeule, Doamne! Se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ronan se Întorsese poate pe furiș. Încruntă din sprîncene. Coborî Încet treptele și tocmai dădea colțul scării cînd o mînă deschise În liniște ușa camerei pe care el o părăsise. Intrusul se duse drept la noptieră, spre carafa pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă conținutul unei fiole care tulbură imperceptibil apa. În acest timp, bătrînul se Îndrepta spre biblioteca vag luminată. Deschise ușa și simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. Cădea ca Într-un hău. Armelle, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ivească de sub vopsea strălucirea caldă a aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și se aruncă asupra lingourilor, zgîriindu-le la rîndul lui frenetic. Fersen le făcu semn celor doi jandarmi care veniseră pe urmele lor să-l Încadreze. Ryan, așezat liniștit pe o banchetă destinată vizitatorilor, o luă Înaintea Întrebării lui Fersen. - CÎt am stat la pușcărie, treizeci de ani, nu m-am gîndit decît la un singur lucru: să știu cine a ucis-o pe soția mea. - I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În care, pe sub masă, a pus picior peste picior, am fost cât pe ce să leșin. Stătea lângă o blondă grasă care a plecat imediat după ce a sunat. M-am ridicat, am pus o mână pe caietul ei. A rămas așezată, nu părea grăbită deloc. Ieșiseră toți elevii, În clasă se făcuse liniște. Țineam caietul ei În mână. Izbuteam chiar să citesc câteva cuvinte: „Remember... infernul...” M-am așezat lângă ea, am pus caietul pe masă, dar n-am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zonă e de regulă rezervată amatorilor de gang bang și de pluralitate masculină. Și aici, germenul inițial Îl constituie un cuplu care practică un contact intim - adesea o felație. Curând, cei doi parteneri sunt Înconjurați de zece-douăzeci de bărbați singuri. Așezați, În picioare sau pe vine, aceștia se masturbează asistând la scenă. Uneori, lucrurile se opresc aici, cuplul revine la Îmbrățișarea inițială, iar spectatorii, Încetul cu Încetul, se Împrăștie. Alteori, cu un semn al mâinii, femeia arată că dorește să masturbeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
știm”. Astfel, Michel se amuză să-și calculeze consumul zilnic de calorii. În ultimele săptămâni nu măturase, nu călcase, nu Înotase, nu jucase tenis, nici dragoste nu făcuse; singurele trei acțiuni pe care le putea bifa erau următoarele: a sta așezat, a sta culcat, a dormi. Făcând toate calculele, nevoile lui se ridicau la 1.750 de kilocalorii pe zi. Din scrisoarea lui Bruno, reieșea că acesta Înotase mult și făcuse amor. Refăcu calculul cu aceste noi date: nevoile energetice urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
2+2, Chris și Manu, Les Chandelles. Prima lor seară la Chris și Manu avea să-i lase lui Bruno o amintire extrem de vie. Lângă ringul de dans erau mai multe săli, scăldate Într-o stranie lumină mov, cu paturi așezate unul lângă celălalt. Peste tot În jurul lor, perechile făceau sex, se mângâiau ori se lingeau. Cele mai multe femei erau goale; unele păstraseră o bluză sau un tricou, sau se mărginiseră să-și suflece rochia. În sala cea mai mare, erau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ai urmat și cursuri de cordon bleu ? — Am studiat cu Michel de la Roux de la Blanc. Fac o pauză sugestivă. Cred că numele său e o garanție în sine. — Categoric ! spune Trish, privind nesigură spre Eddie. Ne aflăm înapoi în seră, așezați. Trish a început să mă bombardeze cu o rafală de întrebări care par să provină dintr-un ghid gen „Cum să-ți angajezi menajera”. Iar eu răspund la fiecare întrebare cu maximă seninătate. Undeva în străfundurile creierului, aud o vocișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun. Eu locuiesc aici. — Și unde mergem ? îl întreb când pornim din nou. — La pub, zice. E OK ? — Perfect ! Când ne apropiem de The Bell văd afară o mică mulțime de oameni ; unii stau în picioare în fața ușii, alții stau așezați la mesele de lemn. — Ce fac ? zic nedumerită. — Așteaptă, spune. Proprietarul localului a întârziat. — A, zic. Mă uit în jur, dar toate mesele sunt deja ocupate. Ei, nu contează. Putem să stăm aici. Mă cocoț pe un butoi vechi - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
povestit ceva atât de dezlânat cum îi povestesc lui Nathaniel. Mă bâlbâi, bâigui, mă repet și reiau în buclă aceleași lucruri. Nathaniel mă ascultă în tăcere. E rezemat de un stâlp vechi de piatră din fața băncii singuratice pe care sunt așezată. Stă în profil, umbrit de soarele după-amiezei, și n-am nici cea mai mică idee ce gândește. În cele din urmă ajung la final și își ridică încet capul. Dacă speram să văd un surâs, nu-l obțin. În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Londra ! strigă paznicul. Tren în direcția Londra, peronul unu. Ăsta e trenul în care ar trebui să fiu. Dacă aș fi sănătoasă la cap. Dacă n-aș fi luat-o razna complet. Privirea îmi poposește leneșă asupra ferestrelor, asupra oamenilor așezați, care vorbesc, dorm, citesc, ascultă la iPod-uri... Și atunci, timpul încremenește în loc. Oare visez ? E Nathaniel. În trenul spre Londra. E la un metru de mine, stă jos și se uită fix înainte. Ce... De ce e... — Nathaniel ! încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simt că-mi zvîcnește capul. După atmosfera atît de intensă din timpul zborului, aeroportul pare extrem de puternic luminat și de liniștit. Solul mi se pare mai solid ca niciodată. Mă așez pe un scaun de plastic și rămîn o vreme așezată, Încercînd să-mi revin, Însă cînd, În cele din urmă, mă ridic, mă simt În continuare amețită. În timp ce pășesc, În jurul meu totul e neclar, ca un abur și nu-mi vine să cred că mă aflu aici. Trăiesc. Sinceră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
4. Acolo, În pădure, știau deja să-i spună femeie. Nu știu cum se făcea, dar Vindecătorul lor făcuse și el multe cuvinte, iar femeie era un cuvânt pe care Îl Împărtășise, de la sine putere, oamenilor săi. Poate că aveau viața mai așezată decât a noastră, sau poate că aveau mai multă nevoie de femei și simțiseră nevoia să le facă un cuvânt, cine știe. Cum-necum, femeia de lângă mine era hidoasă. Respirația Îi mirosea a hoit, avea prea mult păr pe față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întindea mai mult sub pământ - era alcătuit, deopotrivă, din găuri săpate adânc și din case din argilă, ridicate deasupra găurilor. Casele nu erau decât pe sfert de Înalte față de găurile de sub ele, de care le despărțeau bulumaci groși de lemn, așezați unul lângă altul - În acele găuri se retrăgeau Dogonii, mai ales ziua, când ardea soarele mai tare. Casele erau unite Între ele de niște ridicături de pământ ce adăposteau un fel de peșteri Înguste, săpate de mâna omului. Peșterile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fruntea listei de invitați ai lui Ravelstein la toate conferințele pe care le organiza. Era cel dintâi pe care‑l invita și cel dintâi care accepta. Citea câte o comunicare la fiecare dintre manifestările lui Ravelstein. Avea un aer meditativ, așezat, stabil și vorbea lent, fără grabă sau nervozitate. Cu barba lui albă, pătrată, - fără mustață - semăna cu un fermier din Michigan pe care‑l cunoscusem În urmă cu cincizeci de ani. Și Herbst studiase cu profesorul Davarr, dar cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
chirurgi au extras inima băiatului, care Înlocuia acum inima bolnavă din pieptul lui Herbst. Și Herbst Îmi povestea că această inimă nouă aducea În viața lui impulsuri și senzații care‑i erau străine. L‑am Întrebat ce vrea să spună. Așezat și circumspect, cu mâinile pe genunchi, cu paloarea dispărută o dată cu inima defectuoasă care urmărea să‑l omoare, cu părul alb cârlionțat În jurul feței rumene, mi‑a afirmat că se simte ca un Moș Crăciun dintr‑un mare magazin, care‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Schley, cardiologul. Înghițeam hapuri și beam pahare de apă cu gust de chinină. Capul mi‑era limpede, dar Îmi amorțeau tălpile picioarelor. - Un fel de curent neplăcut Îmi străbate picioarele, mă plângeam. - Poate că‑i din cauza felului În care stai așezat. Încearcă să lucrezi În picioare. Sau poate că exagerezi cu chinina, Își dădea Rosamund cu presupusul. - Doctorul Schley mi‑a spus că pot lua orice doză pentru aritmia mea - pentru fibrilații. Dumnezeule, toată lumea o face azi pe doctorul! Ne‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de tare Încât fața ți‑e scofâlcită de tot și barba Îți crește printre zbârcituri. E greu să te rad. Ai fost vreodată voinic? - Nu, dar constituția mea fizică s‑a modificat de multe ori. Întotdeauna am arătat mai bine așezat decât În picioare, i‑am răspuns și, În ciuda amărăciunii mele, am râs. Dar femeia nu era În stare să Înțeleagă remarcile mele. Și uite că nu era nici un camion. Trebuia să părăsesc camera - era urgent să o evacuez - și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
picături de ploaie, apoi tăcere deplină, întuneric deplin.) ACTUL II Câteva ore mai târziu. Lumânarea arde pe masă. Dezordine cumplită în încăpere. Un fel de peisaj după bătălie. PARASCHIV, la fel ca și la începutul primului act, în prim plan, așezat turcește, cântă din trompetă. Un timp muzica rămâne element dominant. Frică, speranță, un iz de noblețe, plictiseală, calm, un început de altă lume. MACABEUS doarme ca un porc pe rogojini. PARASCHIV se oprește din când în când și repetă jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
blocurilor din el au o perfectă orientare E-V. Iar aici este chiar capătul lumii, unde, în lumina gotică a amurgului, pasc patru sau cinci oi. La etajul nouă al ultimului bloc turn din oraș locuiește o familie de oameni așezați, tatăl, care trăiește din mici învârteli, mama, vânzătoare, și fiica, înclinată spre obezitate precoce, elevă supusă la Liceul de muzică nr. 1. Aici vine în fiecare seară de joi Izabela Ciortea, se strecoară cu greu în camera de 3 pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am găsit. Și e băiat de treabă, așezat, la meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la Poștă! Cu el mă petrec. Se mai înfoie o dată fluturându-și șorțul. Făcu apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de însurat, ce însurătoare, că Macronela când era să treacă la treabă își punea perina în cap și umbla pă stradă, neom să fii și tot aveai și tu nevoie de o mângâiere în puterea nopții, era bărbat de casă, așezat, îngândurat, tăcut, dar plin de foc, când mă prindea la-ncheietură dădeam dracului și servici, și jalea din mine că mă persecutase la Facultate, era aprig de ziceai că zăcuse nemângâiat prin cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
niciodată așa cu asistenții lui. Philip s-a schimbat cu adevărat de când a venit Ben, zise ea, pe un ton mai vesel. E primul regizor asistent pe care Philip l-a luat vreodată în serios. Ei, e un băiat tare așezat. Philip chiar îi ascultă părerile - știi, de obicei e foarte încăpățânat. Dar, în ultima vreme, spune că nu ia nici o decizie fără să-l consulte înainte pe Ben, lucru la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Cred că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]