6,958 matches
-
nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orînduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținînd arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvîntul libertate“ - și pronunță acest cuvînt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, cînd noi vom stăpîni lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfîrșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie Dragomirov (dovadă tardivă ce-i drept) care venea În sprijinul propriilor Îndoieli privitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
întreținerea morii erau făcute de clăcași. În amintirea oamenilor a stăruit multă vreme existența unei „mori de nisip”. De fapt, după cum ne lămurește Constantin Tomescu, era o moară acționată de forța cailor care, ca să nu alunece, mergeau pe o arie așternută cu nisip. Această moară este relativ târzie, funcționa pe la 1900, din moment ce au apucat-o cei care aveau în 1975, 65-70 de ani.52 Moara cu cai era în fața lui Cojocaru, peste pârâu, pe imaș, având ca proprietar pe unul Ion
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe alții și să ascult colocatari ce-or trece Cu pasul apăsat ca dorobanții. La bloc de-acuma, mă conduce drumul, Unde nu poți natura s-o transformi. Voi sta-n odăi, ce n-au de cât parfumul Ieșit din așternutu-n care dormi! 1962 Vasile Totolea (1926-1995) Aș putea spune că de când țin minte m-am trezit în locuința noastră de la coala din Slobozia - Filipeni, cu Vasile Totolea care venea des la fostul lui învățător, Virgil Cernat, ca să schimbe o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să fi avut melița lui don Gustavo ca să-l fi pus la punct pe Încrezutul ăla. De ziua mea, tata s-a dus la cuptorul din colț și a cumpărat cea mai bună prăjitură pe care a găsit-o. A așternut masa În tăcere, punînd argintăria și vesela cea bună. A aprins lumînări și a pregătit o cină cu feluri de mîncare pe care le presupunea a fi favoritele mele. N-am schimbat un singur cuvînt toată după-amiaza. CÎnd s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
metalurgiștilor. S-au Împlinit deja doi ani. Vecinii cred că e În America, Într-o călătorie. Nici tata nu știe, și nici nu mi-ar plăcea să afle. — Fiți liniștită. De la mine nu va afla nimic, am zis eu. Se așternu o tăcere Încordată și am presupus că ea vedea În mine o iscoadă a lui Isaac. Probabil că vă vine tare greu să aveți grijă de casă de una singură, am zis eu prostește, ca să umplu acel gol. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am cunoscut mai îndeaproape decât majoritatea oamenilor. L-am întâlnit prima dată înainte de a fi pictor și l-am văzut destul de des în cursul anilor grei pe care i-a petrecut la Paris. Dar nu presupun că mi-aș fi așternut pe hârtie amintirile dacă soarta schimbătoare a războiului nu m-ar fi dus până în Tahiti. După cum știe toată lumea, acolo și-a petrecut el ultimii ani ai vieții, Și acolo am dat peste oameni care i-au fost apropiați. Mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atât de zgomotos, încât clienții aflați prin preajma noastră au întors capul și unii dintre ei au început să râdă la rândul lor. Nu văd ce e amuzant în asta. — Biata Amy! a rânjit el, și pe fața lui s-a așternut un dispreț amarnic. Doamne, ce minte de gâscă pot să aibă femeile! Dragostea! Întotdeauna dragostea. Ele cred că un bărbat le părăsește numai pentru că vrea alte femei. Adică dumneata îți închipui că aș fi atât de tâmpit încât să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pradă emoțiilor, dar acum era tulburat la culme. Nu puteai să vorbești nimic logic cu el. Mi se părea întru totul probabil ca Blanche să nu mai găsească multă vreme suportabilă viața cu Strickland, dar proverbul după care cum îți așterni așa vei dormi este unul dintre cele mai false. Viața arată că oamenii fac neîncetat lucruri care în mod inevitabil duc la dezastru și totuși prin cine știe ce concurs de împrejurări izbutesc să scape de efectul nebuniei sau nechibzuinței lor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lucrurile materiale un sens spiritual atât de straniu, încât nu putea decât să-l sugereze prin niște simboluri șchioape. Parcă ar fi deslușit în haosul universal un tipar nou și parcă ar fi încercat stângaci, cu inima chinuită, să-l aștearnă pe pânză. Vedeam un spirit torturat de nevoia de a elibera expresia. M-am întors către el și i-am spus: — Mă întreb dacă nu cumva ți-ai ratat mijlocul de exprimare. — Ce naiba vrei să zici? — Am impresia că încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urmărit de o viziune. Strickland era un om odios, și totuși cred că a fost un om mare. XLIV Lumea acordă o oarecare importanță părerilor despre artă ale pictorilor și acesta ar fi locul firesc în care ar trebui să aștern pe hârtie ceea ce știu din opiniile lui Strickland despre marii artiști ai trecutului. Mă tem însă că am prea puține lucruri care să merite într-adevăr să fie notate. Strickland nu era amator de dialog și nu avea nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
foarte drăgălaș al triumfului spiritului asupra materiei, așa că digresiunea mea are cel puțin avantajul unei morale. XLVII Am încercat să stabilesc o oarecare legătură între diferitele lucruri pe care mi le-a spus căpitanul Nichols despre Strickland, și acum le aștern pe hârtie în ordinea care mi se pare cea mai potrivită. S-au cunoscut în ultima parte a iernii de după cea din urmă întâlnire a mea cu Strickland la Paris. Cum își va fi petrecut Strickland lunile dintre aceste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și-l implorase pe vizitiu să se ducă imediat la doctor. Însă când sosi chemarea, doctorul era plecat și află vestea abia seara. Era imposibil să mai pornească la o oră atât de târzie așa că abia a doua zi se așternu la drum, îndată după revărsatul zorilor. Sosi la Taravao și pentru ultima dată luă în piept cei șapte kilometri de mers pe jos până la casa Atei. Cărarea era năpădită de buruieni și se vedea bine că de ani și ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu te pot ajuta cu nimic. L-am cunoscut pe omul acesta numai la han, unde l-am zărit doar de câteva ori, În timpul meselor. Cercetarea mea mă poartă deseori afară, În căutare de informații. Sau În cămăruța mea, unde aștern pe hârtie ceea ce aflu, adăugă el, făcând un semn spre pergamente. Dante veni mai aproape, curios. - Care este natura cercetării dumitale? - Încerc să duc la bun sfârșit partea a treia a unei scrieri, Res gestae Svevorum. Istoria acestor mari Împărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el. Inclusiv uciderea lui Guido Bigarelli? Nimic n-ar putea-o Împiedica, Marcello? Nici o răzgândire, nici un scrupul? Conform Învățăturii dumitale, răul ne ține legați de el În lanțuri, fără putință de scăpare. Monerre fu cel care curmă tăcerea ce se așternuse. - Poate că și crima face parte din această ordine. Ea se inserează În mod logic Într-un proiect. - Iar dacă crima face parte dintr-un proiect superior și infinit, atunci la ce bun efortul dumitale de a-i da de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui, cu notele sale. Acele caractere, acea grafie subțire... O idee Își croi deodată drum În mintea lui. Se aruncă asupra manuscrisului lui Decem continens, confruntând cele două scrieri. Chiar și În lumina slabă a lumânării, trăsăturile penei care Îi așternuse simbolurile destinului erau identice cu cele lăsate de mâna care adnotase textul, singura care ar fi putut cu adevărat să se Încumete a completa cele Zece cărți. Aceea a autorului său, cel mai mare astrolog din toate timpurile. Un frison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din finalul ultimei strofe e rupt în două cu arta unui bișnițar, Rică, fante de Obor, vorba MRP-ului, jocul e desăvârșit, un șmenar adevărat se naște în fața lor... Te-ai întors târziu acasă/ Primul lucru ce-ai făcut?/ Ai așternut cearșaf și pernă/ În patu-n care am zăcut./ Cu țărâna stau în gură/ Și cu viermii mă tot cert/ Că nu poci ieși din groapă/ Să te bat și să te iert... La sfârșitul cu să te bat și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea. Nimic nu contează, își spune fata, casa?, cele câteva mii de metri de pământ din jurul casei lui?, la o adică, le poți pierde și în viață, și în moarte, când, la sfârșit, îți ajung doi metri, Și Munții Himalaya așterne-i peste mine, vorba cântecului pe care-l știe numai Maestrul, doar el îl știe. Ea este friguroasă, tremură în începutul lui mai 2005, cu o lună în urmă fusese Paștele, ea nu-l văzuse pe Maestru atunci, în aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ochi, Îi compunea fetei scrisori pline de extaz. ...Oh, ce greu Îmi e să-ți scriu ce simt cu adevărat când mă gândesc necontenit la tine! Însemni acum pentru mine un vis pe care nu mă mai pricep să-l aștern pe hârtie. Am primit ultima ta scrisoare și a fost minunată! Am citit-o de vreo șase ori, mai ales ultima parte, dar Îmi doresc uneori să fii mai sinceră și să-mi spui ce crezi cu adevărat despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și cocheta cu socialismul. Pacifismul Îl ispitea; citea cu fidelitate Mesele și pe Lev Tolstoi. — Dar religia? l-a Întrebat Amory. — Nu știu. Multe lucruri Îmi sunt Încă nelămurite. Abia de curând am descoperit că am creier și m-am așternut pe citit. — Pe citit ce? — Totul. Trebuie să aleg, firește, dar În general mă opresc la lucruri care mă provoacă să gândesc. Acum citesc cele patru evanghelii și Tipurile experienței religioase. — Ce crezi că te-a pus În mișcare? — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Bronx. Wilson a mai băut un cocteil; Amory a dat de dușcă mai multe pahare. Au hotărât să stea undeva jos. La ora zece pe Wilson l-a Înlocuit Carling, din promoția 1915. Amory, al cărui cap se Învârtea splendid, așternând peste părțile vătămate ale spiritului său strat după strat de satisfacție moale, dizerta volubil despre război. — Îi o ’isipă mentală, insista el cu Înțelepciune de bufniță. Doi a’i din viața mea petrecuți În vacuum ’telectual. Idealism pierdut, tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aceea cu Amory, iar dacă va citi aceste rânduri, va spune: - Nici Amory nu va mai avea o poveste de iubire cum a avut cu mine. Nu va ofta mai dureros decât va ofta el. Eleanor a Încercat o dată să aștearnă totul pe hârtie: „Ștersele lucruri pe care le știm Le dăm uitării pe toate... Le-ndepărtăm din drum... Dorințele o dată cu zăpada le topim Ca și visele-nfiripate Abia acum... Subitele zori pe care le vedem, De toți văzute, nu le-mpărțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi fost fericită. Mișu se gândea la Mariana, care undeva departe, la capătul tramvaiului, cu o pernă sub bluză, privea fulgii de zăpadă de pe salteluța de exerciții și se gîndea la rochia albă cu paiete. O nouă iarnă se așternea peste București. O iarnă în care cei singuri vor fi și mai singuri, iar cei fericiți vor fi și mai fericiți. Și Mișu, fericit, îi oferi o ultimă după-amiază de dragoste lui Popa. * La biserică totul fusese în regulă. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nea Ovidiu! - Da, spune, nea Ovidiu, se enervă Mișu. Spune, să-ți vedem nerecunoștința. Spune, să auzim și noi minciuna. A ta! Mariana, ai și tu puțină răbdare! Mariana fugi în spate plângând. Doar hohotele ei mai răzbăteau în liniștea așternută peste sală, peste Vitan, peste București și peste un mic grup de telespectatori americani, colegii lui Will Smith, care vedeau totul printr-o cameră mică, montată în medalionul lui texan. - Deci cu halterele a fost că... păi a venit Sorinel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să scriu amintirile astea? Nu am un răspuns sau, mai exact, ca să nu vă mint prea tare, nu am unul care să mă convingă măcar pe mine. Pur și simplu am început să scriu și, pentru că imaginile păreau că se așterneau cu ușurință pe hârtie, iam dat înainte și m-am trezit cu sumedenie de vorbe adunate în atât de multe pagini, că nu m-am mai putut opri. Poate că soarta a vrut să-și râdă de mine punându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]