2,758 matches
-
toți acești ani, În afara unor certuri superficiale, viața noastră n-a fost umbrită de nimic. Fiecare discuție se termina cu scuze reciproce. El spunea că-i pare rău, eu la fel, iar el mormăia: Azoy. Apoi mergeam Împreună să schimbăm așternuturile sau să pregătim cina. Cinci mii de oameni, se gândea Fima, numai cinci mii care să refuze să servească drept rezerviști În Teritorii - și ar fi suficient. Toată ocupația s-ar prăbuși. Dar tocmai acești cinci mii au devenit specialiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de la mine, ca să nu fii dezamăgit. N-are importanță. N-ar fi trebuit să spun asta. Scuză-mă. Hai să continuăm să vorbim În timp de ne plimbăm. Mai târziu, seara, plin de regret și de rușine că nu schimbase așternutul transpirat și jenat că În afară de o omletă, o roșie moale și lichiorul pe care i-l adusese tatăl său nu avea nimic să-i ofere, Fima Îi scoase cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era de-abia călduță, aproape rece, Își adună toată voința și se spălă, se săpuni și se clăti Îndelung. Dintre toți trei, cel mai ticălos era totuși avocatul Prag, se gândi. Apoi se Îmbrăcă cu lenjerie curată și strângând furios așternutul, prosoapele din baie, din bucătărie și cămășile, le aruncă pe toate Într-o pungă de plastic pe care o puse lângă ușă, ca să nu uite s-o ducă la spălătorie În dimineața următoare. În timp ce Înfăța patul cu așternuturi curate Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
strângând furios așternutul, prosoapele din baie, din bucătărie și cămășile, le aruncă pe toate Într-o pungă de plastic pe care o puse lângă ușă, ca să nu uite s-o ducă la spălătorie În dimineața următoare. În timp ce Înfăța patul cu așternuturi curate Încercă să fluiere printre dinții din față, dar nu reuși. Suntem toți În aceeași barcă, așa spusese colonistul frumușel, și, spre surprinderea sa, Fima Își dădu seama că Într-un fel avea dreptate. 11 Până la ultimul felinar După ce pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încerc să câștig timp, Își zise. Apoi adăugă: Dacă Înțelegi la ce mă refer. Puțin Înainte de miezul nopții se Îmbrăcă În pijamaua de flanelă pe care Annette o aruncase pe covor, se băgă În pat, se Întinse cu plăcere În așternutul curat și Începu să citească În ziarul Haaretz articolul lui Țvi Kropotkin. I se păru pedant și fără haz, ca și Țvika, dar speră că-l va ajuta să adoarmă. Când stinse lumina, Își aminti de strigătul ușor de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și furios, nu a așteptat nici măcar o săptămână: În sâmbăta de după Înmormântare s-a repezit la dulap și a strâns În niște cutii mari toate lucrurile ei - rochiile, pantofii, cărțile ei, măsuța ei de toaletă cu oglindă rusească rotundă și așternuturile brodate cu inițialele ei - și s-a grăbit să doneze totul imediat leprozeriei din Talbiyeh. A șters orice amintire a existenței ei, de parcă moartea sa ar fi fost o trădare. De parcă ar fi fugit cu un amant. A păstrat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de săptămâna viitoare. Trebuiau date jos tablourile de pe pereți. De asemenea harta țării, pe care trasase cândva cu creionul niște granițe rezonabile. Trebuia adusă toată mobila În mijlocul camerei și Învelită În folii de plastic. Cărțile trebuiau puse În lada pentru așternuturi de sub pat. Toate vasele trebuiau băgate Înăuntru, În dulapurile de bucătărie. De ce n-ar profita de ocazie să arunce afară munții de ziare și reviste vechi, grămezile de broșuri și articole? Trebuiau demontate rafturile, dar la asta Îl va Înhăma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-o ultima oară? Fima zise: Noi doi avem ceva de vorbit. Yael răspunse: Iar să vorbim. O urmă În bucătărie. Se opri o clipă În drum și aruncă o privire prin dormitor: spera irațional să se vadă dormind acolo, printre așternuturi, Încă de alaltăieri seară. Dar patul era făcut, acoperit cu o cuvertură din lână bleumarin, de fiecare parte avea veioze și noptiere identice, pe care odihnea câte o carte și, ca la hotel, câte un pahar cu apă, un blocnotes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Și Încă ceva, o chestiune urgentă, dar nu-și amintea sub nici o formă despre ce era vorba. Iar pe deasupra trebuia să se pregătească pentru zugrăvit. Să mute și să acopere mobila. Să pună cărțile În lada de sub pat. Să bage așternutul În șifonier. Să pună toate vasele În dulapurile din bucătărie. Să scoată de pe pereți tablourile și harta cu granițe acceptabile trasate cu creionul. Să-l roage pe domnul Pizanti să-i demonteze rafturile. Dar Înainte de toate, hotărî, trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acestor escapade complicate pe gheața încă gata să crape. Din cauza unei măsurători greșite, patul de deasupra, pe care urma să-l folosească mezinul, ajungea prea aproape de tavan. Asta mă făcea să-mi imaginez mai ușor că patul, acoperit cu un așternut alb, putea fi o „peșteră a zăpezii“ caldă și în care se putea urmări mai lesne urma dreaptă a literelor prin bolgiile periculoase, o urmă ce devenea inteligibilă doar foarte încet, prin ascultarea sunetelor. Și îmi plăcea, pe de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
poate compara cineva un pachet întreg, o familie, ani de experiențe împărtășite și amintiri comune, cu o împăturitoare de hârtie dezechilibrată cu care întâmplător ai avut câteva întâlniri nefericite și cu care ai petrecut un număr insignifiant de ore în așternut? Și o baie. Mă mângâia pe umăr. Spune-mi ceva, Jenny. Te rog! Nu mă simt bine, Ed. Pleacă. Fă-ți bagajul, ia-o și pe Rachel cu copiii ei cu tot și pleacă să nu te mai văd vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o femeie de cincizeci de ani, cu ochii umflați de somn, grasă și îndesată, se dete la o parte să ne facă loc. Avea un chip morocănos, de dobitoc. Desigur că tocmai se dăduse jos din patul de fier, cu așternutul răscolit și pernele făcute ghem, pe salteaua înfundată. Cearceaful era mototolit, cu pete în albul dubios la pânzei, ca petele gălbui de pe cămașa ei scurtă. Doamna Patanetschek își arăta gambele scurte și groase, cu venele răsucite de varice, în niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Câteva zile mai târziu, schilodul din mine îmi făcuse cunoscut că mai are de spus o vorbă. El îmi ciocănise inima pe la miezul nopții, trezindu-mă din somnul adânc. - Scrie! Poruncise după un răstimp de veghe, frățiorul alungându-mă din așternut. Fiindcă n-am găsit chibriturile, să-mi aprind lampa și nici măcar creionul, ca să scriu prin întuneric, fătălăul m-a belferit până dis de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i s-au mai rotunjit cu foarfeca pantofii decoltați, ca să poată fi încălțată, și ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și fragedă chiar în ierbarul alpinistului temerar, îndrăgostit de dânsa. Am greșit în nopțile de insomnie, iscodind-o ca un inchizitor, întins lângă dânsa, pe patul nostru: ... „Gloria, dormi?” începeam întărâtat: țineam să știu dacă vierul s-a tăvălit în așternutul nostru. Poate că-i întind mâna fără să-l cunosc. „Limpezește-mă, draga mea, și încearcă să mă faci să cred că sunt chinuit de o idee fixă”. „Răspunde!” urlam înnebunit de cumplita ei tăcere. Cuvintele îmi pocneau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Într-un teatru. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, Theodora sosește În vizită pe când dna James se odihnește și nu este nici o asistentă de serviciu, și profită pentru a-l vedea pe pacient. Acesta doarme, răstignit inconfortabil printre perne, pernuțe și așternuturi mototolite, cu capul căzut Într-o parte ca o marionetă abandonată, cu picioarele goale ițindu-i-se de sub pătură. Chipul nebărbierit Îi este supt și picioarele Îi sunt reci la atingere. Se Întreabă, În timp ce Îi aranjează cearșafurile și Îi acoperă picioarele, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Minnie. Minnie ridică din umeri. În liniștea Încăperii, amândoi aud sirenele de ceață mugind trist una la alta pe râu. Puțin descurajat de acest contratimp cu anunțul lui, Gosse iese tăcut din dormitor, iar Minnie mai rămâne, să aranjeze așternuturile. În timp ce ușa se Închide În urma lui Gosse, scriitorul deschide ochii și murmură: — Stinge lumina, Kidd, nu vreau să se vadă că roșesc. Ceva mai târziu În cursul zilei, James se arată mai plin de viață pe măsură ce mesajele de felicitări curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
imaginația scriitorului nu se putu opri să nu brodeze, Întrebându-se cum avea să reacționeze la inițierea ce o aștepta curând În misterele vieții sexuale. Îl luară căldurile și se rușină puțin Închipuindu-și-o Întinsă În patul nupțial, cu așternuturile trase până la bărbie, așteptând cu răsuflarea tăiată ca soțul să iasă din cabina de toaletă, sau poate ridicându-se din genunchi după ce Își făcuse rugăciunea și Îndreptându-se spre el În cămașa de noapte albă, ca un miel la tăiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se elibereze din trupul zdrobit. Articolele din ziare relatau că cei doi bărbați care dăduseră peste silueta boțită În aleea Întunecată, puțin după ora unu noaptea, crezuseră mai Întâi că au de-a face cu un balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își dăduseră seama că era o femeie și dăduseră alarma. O Împunseseră cu bastonul! Retrăind clipa in situ, fugi de pe Ramo Barbaro până pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ia în stăpânire somnul, instalându-se confortabil în el, ca un oaspete pe termen lung ce era. Oaspeți la masă Când jandarmul de front mă livrase la Marienbad și când, zgâlțâit de febră, am fost băgat într-un pat cu așternuturi curate, Führerul nu mai exista. Se spunea că ar fi căzut în lupta pentru capitala Reich-ului. Dispariția lui a fost ca un lucru care era de așteptat. Și nici mie nu părea să-mi lipsească, de vreme ce grandoarea lui atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îngrozit de neașteptata mobilitate de care dăduse dovadă Fang She, afectuosul Nemirovsky se năpustise În casa din strada Deán Funes, cu puțin Înainte de venirea diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut cu oameni de prostime și fier rău, nu tu vei fi tatăl fiului tău; iar de sâcâi palatele prietenilor la ore necuvenite, un surâs tainic va Înflori luminos pe chipul portarilor. Nemirovsky a simțit pe propria sa piele palma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Din cimitire ALBE, o lacrimă-mi ardea. Și-o muzică de doruri prin Ochii tăi de vânt Mă ademeni în taină cu un decor răpus, De zorii ninși prin patul de versuri suferind Când viețile de AER, mi-au făcut așternut, Să pot privi furtuna, ce se risipește, Tu înger blond îmi deschizi iarăși viața Cu o rază de iubire ce-n nori se adâncește Și-n brațe de tăcere, O voce îmi îngheață CEAȚA. Și-n valuri de tristețe aud
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
suflete plecate. Mă simt o fărâmă ucisă de oase și nu am decât tăcerile lumilor blânde în care am văzut spânzurat blestemul răului și scufundat într-o haotică fântână de urlet... Am văzut și ritualurile nebunilor cum își căutau prin așternutul de umbre acel pătul de aer unde veșnicia stă la sfat cu nopțile de cuvinte având martori doar sufletele reci... Poate-ntr-un vis, Doamnă, voi strecura iubirea de aer și voi stăpâni toate nopțile din trupul lacrimă a puterii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
apartamentul ei. Nici un răspuns. Un mic spațiu Între cadru și Încuietoare. Împinse. Ușa sări din balamale. O potecă de haine pe podeaua camerei de zi. Pozele Înrămate dispăruseră. Intră În dormitor, speriat: lăsase pistolul În mașină. Dulapuri și sertare goale. Așternuturi jumulite de pe pat. În baie. Pastă de dinți și tampoane Kotex Împrăștiate În cabina de duș. Rafturile de sticlă făcute zob În chiuvetă. Fugă clasică, cu preaviz de un sfert de oră. Înapoi la West Hollywood - rapid. Ușa lui Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU MUIEREA MEA?!!! Lucrurile se precipitară. Grăsanul ieși În goană, ținîndu-se de socoteală. Cindy plonjă sub așternuturi. Bud văzu o poșetă, o goli și Înhăță banii. Cindy nu se putu abține și țipă din nou. Bud se apropie de pat. — Dușmanii lui Duke. Dă-i pe goarnă și nu te arestez. Cindy Își iți capul afară. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]