1,728 matches
-
ca spirit, și în anii războiului, și chiar și în primii ani de după război, când încă supraviețuiseră unele forme de viață intelectuală liberă, până când, la sfârșitul lui 1947, au fost și ele sugrumate, odată cu abolirea forțată a monarhiei. Eram deci ațintiți către valorile spirituale ale lumii antebelice, incitați pe de o parte de faptul că multe dintre ele erau încă prohibite, ispitindu-ne prin aceasta o dată mai mult, iar pe de alta pentru că mulți dintre cei care le creaseră încă existau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bisericii, iar în cea mai timpurie, realizată dintr-un unghi mai mic de observare a drumului, un număr de trecători - 18 - în costume de epocă cu vestă și pălării de paie cu panglică neagră la calotă, aproape toți cu privirile ațintite în obiectivul aparatului [...]. Mărind finețea observației și căutând să identificăm, apoi să comparăm textul inscripțiilor din ambele ilustrate, vom constata că Ilie Gheorghe, patronul Bodegii de la răscrucea străzii a cedat-o lui N. Epureanu, noul proprietar care și-a înscris
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
doar de meciuri amicale. Rep.: Cum vedeți viitoarea ediție de campionat ? G.A.: Va fi un campionat mult mai disputat decât cele anterioare. Până acum, noi am fost priviți ca o revelație, dar în acest moment toată lumea e cu ochii ațintiți asupra noastră, atât suporterii, cât și adversarii. Echipele adverse își vor lua mai multe măsuri de precauție și ne vor trata cu atenție, așa cum facem și noi cu echipele de deasupra noastră. Rep.: Sunteți mulțumit de campania de transferări din
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de credeai că are zece părechi de plămâni și o sută de picioare. Dar momentul cel mai mișcător era când deodată rămânea el trăsnit ca de fulger cu ochii holbați, ațintiți în pământ, cu-n picior în aer, cum îl apuca vremea, cu coada dreaptă, întinsă, a cărei vârf se mișca ritmic după bătăile inimii lui. Atunci un curent magnetic se stabilea între câne și mine și emoțiunea ce-l cuprindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dacă dorurile nu te mai ard, dacă îți lipsesc ochii cei lacomi ai tinereței, care împrumută lucrurilor strălucirea aceea covârșitoare realităței. Îmi închipui un om care ar fi în mijlocul unui paradis și care ar merge necontenit cu ochii în jos ațintiți pe carare, de frică să nu se împedice de vreun bulgăr, de vreo cioată. Cu ce s-ar alege el din minunele paradisului? Ei bine, între cumințenia vrâstei coapte și între naivitatea tinereței, eu unul, dacă mi-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților spre vârfuri, totuși stăteam nemișcați acolo, duși pe gânduri, cu inima strânsă și cu ochii închipuirei ațintiți asupra trecutului. Nu se mai vedea acum decât o dungă subțire roșietică la apus, semn că împaratul zilei plecase din meleagurile noastre, iar în partea opusă luna în crai nou se ivise ca o secure pe ceri, amintitoare securei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fel de filolog probabil, mai cărturar decât ceilalți. Aceștia trebuie să fie mauri. Sie müssen Mauren sein208, zise el cu multă seriozitate. La această descoperire, toate nasurile cele roșii și vinete se îndreptară spre noi, toți ochii cei spălăciți ne ațintiră cu o nespusă curiozitate, iar noi a trebuit să ne punem pumnii în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tot cu gândul uitărei, dar, ca să fie mai sigură de izbândă, s-a dus întovărășită de un bun amic al meu. CUM AM ÎNCEPUT A SCRIE I Stau dinaintea biuroului meu, gânditor cu capul răzămat pe mâni și cu ochii ațintiți la fereastră. Pe acest biurou am făcut în cursul vieței mele multă răsipă de cerneală, am încredințat hârtiei multe gânduri intime, multe mărturisiri din ale trecutului, care, luându-și zborul pe aripele tiparului , mi-au purtat numele când spre laudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o iubi nu-i decât un pas, iar pasul acela e cât se poate de ușor de făcut la 16 ani, când îți închipui că toate păsările ce zbor se mănâncă. O vedeam, deci, deseori în balconul ei cu ochii ațintiți pe-o carte, cetind cine știe ce romanuri, alteori îi zăream silueta prin perdelele străvezii ale odăiei. De la o vreme chipul ei mă urmărea cu îndărăpnicie. O vedeam în jocurile mele copilărești, în cărțile mele de studiu, în visurile mele de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
drumul în spatele liceului. Ca niște folmotoace de hârtie azvârlite la coș. Ca niște dinți de lapte aruncați peste casă. Lui Palade i se părea că liceul se mișcă. Și râdea zgomotos, turbulent. Se mișcă liceul, băăăăă! Se învârtea cu ochii ațintiți în sus, valsa pe beton până amețea. În curte era și o țâșnitoare. Mai mereu defectă. Iarna stătea înghețată. În ziua pe care o reconstruim acum, țâșnitoarea mergea. Eu, Cârnatu, Bârnosu stăteam călare pe țâșnitoare. Și Bârnosu - sau altcineva - punea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Neamț îmi aducea la cunoștință, plecarea colegei noastre Jike în lumea tihnită a viselor. Vestea m a răvășit complet, preț de câteva momente nu mi-am putut găsi cuvintele, iar sufletul părea vlăguit, obosit. Rămăsesem cu telefonul în mână, privirea ațintită pe perete, cumva în căutarea celor mai frumoase amintiri. Aș fi vrut să plâng, să mă pot elibera, să-mi pot descătușa emoțiile și toate vibrațiile negative. N-am putut face nimic din toate acestea și m-am gândit că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
iar eu aveam în minte doar câteva jaloane pe care să-mi construiesc „mica dizertație”. Ușa s-a deschis și de fiecare dată când își făcea apariția, intra parcă și speranța. Și-a profilat silueta aproape de geam, privirea-i era ațintită pe o hartă a declivității reliefului, prezența sobră, în rest doar tăcere. Fetele mă scrutau cu privirea, doar doar mă voi ridica în picioare. Preț de câteva momente am așteptat un impuls favorabil, deoarece nu doream ca intervenția mea să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
șir prin parcurile invadate de verdeață din preajma Dunării, vorbeau câte-n lună și-n stele fără să obosească, uneori stăteau pur și simplu, în tăcere, unul lângă altul, pe o bancă sau pe vreo piatră pe malul fluviului, cu ochii ațintiți în apa care curgea egal, liniștit, stăteau așadar fără să scoată o vorbă, zeci de minute, și nu numai că nu se plictiseau, cum s-ar fi plictisit oricine nu ar fi fost îndrăgostit, dar parcă erau în al nouălea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și pe mine la morți. Aceștia erau întinși pe năsălie acasă la ei, în odaia cea mai arătoasă. Lumea venea să-i vadă pentru ultima oară, înainte să fie duși la cimitir. Sicriele erau deschise, picioarele - cu tălpile pantofilor înălțate -, ațintite spre ușă. Când intrai în cameră, făceai o dată înconjurul sicriului, pornind dinspre picioarele mortului, și te uitai la el. Broaștele și greierii erau lucrători aflați în slujba morților. Noaptea le împărtășeau celor în viață tot felul de lucruri străvezii menite
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zi de lucru la grădiniță, directoarea m-a condus la grupa mea. Intrând în clasă, a zis aproape criptic: „Imnul“. Automat, copiii au format un semicerc, și-au lipit mâinile de coapse drepți ca lumânarea, au lungit gâturile, și-au ațintit ochii în sus. De la mesuțe săriseră copii, dar în semicerc încremeniseră, cântând, niște soldați. Care mai mult zbierau și lătrau decât cântau. Importanță nu părea să aibă decât intensitatea sonoră și ținuta corporală. Imnul era foarte lung, în ultimii ani
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Îndurerat, voi spune doar atât: Copilăria noastră a fost un vis urât, Supravegheată zilnic de bunul Dumnezeu Dar care din păcate era plecat mereu. Cu urlete sinistre și-njurături de mamă Am dat copilăriei cea mai cumplită vamă Cu ochii ațintiți spre cerul infinit L-am așteptat mereu, dar n-a venit. Avea alte probleme Marele Creator Și rătăcea prin Cosmos călare pe un nor Așa că pân'la urmă ne-a părăsit de tot De fiii lui tereștri durându-l fix
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
anume? Să vedem dacă soba trage; dacă are tiraj. Bine, Mircea. Să încercăm. Mircea, care era un băiat deosebit de priceput și iute, a aprins focul îndată. Eram copleșiți de emoție, de parcă am fi participat la un eveniment epocal. Ochii erau ațintiți spre cercurile plitei pentru a urmări traseul fumului: va intra în casă, peste noi, ori își va urma calea obișnuită prin horn spre înaltul cerului? Așteptarea nu a durat mult. Plita era formată din trei ochiuri: unul mare, practicat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu chiu cu vai, de-abia reușise să ne facă o mămăliguță amețită, pirpirie, leșinată, care anevoie se zărea pe fundul ceaunului. Când a răsturnat tuciul pe suportul de lemn căruia i se spune "fund", am rămas holbați cu ochii ațintiți la mămăliguța aburindă, așa, ca la priveghi, fără să clipești, fără să te miști, fără să vorbești, pătruns doar de momentul tragic al despărțirii de cel care va pleca pe ultimul drum. Era ultima mămăliguță! Era ultimul "regal culinar" pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atent ca de obicei numai ochi și urechi la explicațiile domnului profesor, vizând "realitatea ca sursă de cunoaștere", notându-și conștiincios în caiet schemele și ideile expuse la tablă. M-am uitat cu coada ochiului la el; privirea lui era ațintită spre domnul profesor. Mirosul tulburător al produsului de patiserie țărănească era prezent, continuând să plutească lângă mine, în apropierea mea, împrejurul meu. Așa că nările au inspirat adânc și cu nesaț aromele degajate de aburii acestui produs gastronomic a cărui taină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au părut nesfârșite, am reușit să desprind cu cele două degete, opozabilul și indexul, o fărâmă din prețiosul material cald și lipicios. Doamne, am reușit! Urma retragerea mâinii. Cu grijă, cu mare grijă, cu corpul înțepenit de teamă, cu ochii ațintiți spre tablă, cu privirea inexpresivă, tâmpă, îndobitocită, nu vedeam și nu auzeam nimic din tot ce se întâmpla în jurul meu. Întreaga mea preocupare o constituia readucerea mâinii din zona de risc pe un teren neutru. Cu mișcări abia perceptibile am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asupra acelui perimetru privilegiat. Acesta consta într-o poză-afiș (de tip centerfold, aveam să-mi dau seama ulterior) ce înfățișa un bărbat în pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios în ochii mei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și tehnico-nu-știu-cum, în spiritul formării omului nou. Scriam de ne înțepeneau degetele, când, pe la spatele dirigului, Bobby a început să se maimuțărească. Nu știu cum reușea, dar făcea la marele fix pe omu’ nou: se ridicase în picioare și stătea cu ochii ațintiți spre viitoru’ luminos, dădea din gură pe mutește, dar căsca botu’ cât o șură, ca broscuța din banc, iar din mâini dădea ca Ceaușilă. Am început să nechezăm, pe Mădă a pufnit-o râsul în hohote și dirigu’ s-a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe aleile frumosului parc. Băieții din clasele mai mari au încins o partidă de fotbal pe terenul de sport pardosit cu zgură, asistați și încurajați de un număr mare de susținători. Novicii din clasele a IX-a stau cu ochii ațintiți pe poarta de intrare în curtea școlii ca să surprindă la timp venirea părinților sau a altor vizitatori. Dorul de casă și de cei dragi le este încă fierbinte. Potrivit cerinței de a fi cât mai mult timp în mijlocul elevilor, ca
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
glasul, cu vorbele și cu gesturile sale. Prin astfel de mijloace învățătorul reușește să pătrundă în mințile sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și teamă pe lotofagi care, mestecîndu-și plantele de lotus, nu pricep de ce se Îngrozesc brusc și pleacă grăbiți cei mai mulți dintre corăbierii coborîți pe țărmul lor; pe buzele Înverzite de sucul de lotus atîrnă un zîmbet blînd și absent, iar ochii ațintiți spre larg sînt arizi și sticloși, străini de orice suferință și bucurie pentru că nu mai știu să compare și au uitat ce urmează... Aproape toate prezicerile oracolelor grecești s-au Împlinit, paradoxal, datorită Încercărilor celor În cauză de a le
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]