3,962 matches
-
a scris. Dar nimeni nu-și imagina că era și o prevestire a tragediei, fiindcă la Roma mulți au fost deranjați. Mensis Julius O mulțime de servitori, paznici, intendenți alergară pe clivus Palatinus, străduindu-se să trezească la viață palatele abandonate, pentru a-l întâmpina. În prima etapă, îl escortară până la Domus Tiberiana, pe care el n-o văzuse niciodată, nici măcar de departe. Deschiseră marea poartă de bronz, iar lui i se păru că înăuntru nu era decât întuneric; zări două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de mine“. Însă gândurile ei, pe care zeii nu le ascultau, căzură precum frunzele uscate, în timp ce el se îndepărta. Camera zidită Într-o zi de iarnă, destinul interveni. Se întâmplă ca mai mulți oameni să se afle cu treburi în abandonata Domus Tiberiana când, într-un mic birou aflat lângă una dintre camerele private ale fostului împărat, tencuiala unui perete cedă brusc, descoperind un gol. Se ivi o cămăruță care fusese ascunsă, cine știe când, în spatele zidului, de niște mâini pricepute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tomberonul și se oprise. - Wilkins, ai spus că erau trei hoți în mașină? - Da. - Și de unde știi exact câți erau? - De la magazinul de bijuterii pe care l-au jefuit înainte. Se îndreptă cu pași repezi spre locul unde mașina zăcea abandonată, scoțându-și iute pistolul. Și apoi către Wilkins: - Uite-te la mașină. - Dumnezeule, exclamă acesta. Toate ușile erau deschise, ceea ce însemna că patru oameni fuseseră în mașină. Se ghemui și îndreptă arma către singurul loc unde cineva s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite și carcase de mașini abandonate. La prima vedere, se părea că Magicianul se așteptase să iasă pe un drum și nu încetinise când trecuse prin gardul viu. Urmele de cauciuc ce se puteau observa atât prin noroi, cât și prin mușchiul crescut în abundență din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un mic briceag ascuns tot în deschizătura din șold, în același loc cu cheia, și se tăiase la cap, într-un loc care sângera cu abundență fără a provoca însă vreo durere. Apoi rămăsese imobil ca o păpușă de cârpă abandonată. Ochii îi rămăseseră deschiși pentru că își turnase picături vâscoase în ochi, care creaseră aparența imobilității acestora și îl ajutaseră să nu clipească. La dracu’, uite ce am făcut! O, Doamne! Cineva să-l ajute! A, dar doamnă Welles, era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
niciodată peste obiceiul cu aruncatul- poate să fi ratat ținta și șosetele să fie împrăștiate dincolo de marginile coșului împletit, dar picioarele fuseseră dezgolite de fiecare dată, fără excepție. Apoi mi-am zărit pantofii. Zăceau la câțiva centimetri de marginea patului, abandonați întâmplător, cel drept pe o parte, iar celălalt cu o singură șosetă neagră îndesată în el. Încă refuz să cred că în seara de dinainte, absolut treaz, îmi abandonasem rutina de a mă dezbrăca lângă ușă și, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vreodată ceva mai ridicol? Și cine e idioata care tot spune nu de două luni încoace fiindcă nu vroia să-l părăsească și să-l lase singur pe iubițelul ei? Subsemnata. N-am vrut ca bietul Duncan să se simtă abandonat și lipsit de iubire în timp ce eu zburam cu avionul spre cine știe ce destinații fabuloase. Așa că da, de data asta am de gând să sun și să accept postul, apoi am de gând să mi-o trag cu toți bărbații singuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
marginii acoperite cu dale a piscinei goale, curios să vadă dacă va cădea În ea. Dacă domnul Maxted cădea apoape mereu În piscină, și asta era realitatea, de ce oare cădea În ea doar cînd era plină cu apă? 3 Aerodromul abandonat GÎndindu-se la un răspuns, Jim coborî de pe terasă. Străbătu În fugă pajiștea, trecînd pe lîngă femeile care curățau buruienile, conducîndu-și aerodromul pe deasupra capetelor lor. Femeile Îl ignorară, cuțitele lor retezînd iarba, dar Jim simțea Întotdeauna un vag fior de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe furiș. În multe privințe, aceste schelete erau mai vii decît țăranii cărora le aparținuseră În viață. Jim Își pipăi pomeții și maxilarul, Încercînd să-și imagineze propriul său schelet În soare, zăcînd aici, pe acest cîmp liniștit, aproape de aerodromul abandonat. Părăsind movila mortuară cu familia ei de oase, Jim traversă cîmpul pînă la un șir de plopi piperniciți. Trecu peste un pîrleaz de lemn spre capătul unui cîmp uscat de orez. Carcasa cu piele a unui bivol de apă zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rămășițele războiului, aranjate pentru ei de o echipă de demolări aflată În trecere. Lui Jim, cîmpul de luptă i se păruse mai curînd o grămadă periculoasă de gunoi - cutii de muniții și grenade de mînă erau răspîndite pe șosea, puști abandonate erau stivuite ca bețele de chibrit și piese de artilerie erau Încă prinse de carcasele cailor. Benzile de cartușe de mitralieră care zăceau În iarbă semănau cu pielea unor șerpi veninoși. Pretutindeni În jurul lor erau trupurile soldaților chinezi morți. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și travers, iar Jim putea vedea șirul de marinari stînd la prova, așteptînd să-și ocupe locurile În cuterul vaporului. Un tanc japonez Înainta de-a lungul Bundului, șenilele lui scoțînd scîntei pe liniile de tramvai. Ocoli brusc un tramvai abandonat și strivi o ricșă de un stîlp de telegraf. Desprinzîndu-se dintre rămășițe, o roată deformată se rostogoli pe drum. Se rostogolea alături de ofițerul japonez care comanda trupele de asalt, cu sabia ridicată, de parcă ar fi vrut să lovească roata din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spițe și, cu un țipăt răgușit, Îl aruncă pe Jim În praful străzii. 8 Ora picnicului Neputînd să se predea, Jim se Întoarse cu bicicleta stricată la apartamentul familiei Maxted, În Concesiunea Franceză. De atunci Înainte, locui singur În casele abandonate și În apartamentele din suburbiile vestice ale Așezării Internaționale. Majoritatea caselor aparținuseră cetățenilor britanici sau americani sau rezidenților olandezi, belgieni sau din Franța liberă, trimiși cu toții În lagăr de către japonezi În zilele de după atacul de la Pearl Harbor. Blocul de apartamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aceasta sună la ușă, Jim o văzu strîmbîndu-se În vizor, iar chipul ei Îmbătrînit transmitea un mesaj misterios. Femeia rămase apoi pe gînduri timp de zece minute În lift, Îmbrăcată impecabil și purtînd o mulțime de bijuterii În clădirea aceea abandonată. Jim era bucuros să fie lăsat În pace. După ce fusese aruncat de pe bicicletă de către soldatul japonez, abia reușise să ajungă Înapoi la familia Maxted și dormise În patul lui Patrick tot restul zilei. Se trezise a doua zi dimineață În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iar dîre roșii se scurgeau pe panourile ușilor de stejar, de parcă americanii și europenii și-ar fi vărsat sîngele pe ușile de la intrare. Forțele japoneze erau prea ocupate cu preluarea puterii În Shanghai ca să le mai pese de aceste case abandonate. Jim alese o intrare În formă de semilună, ascunsă de strada principală, unde se Înălța o casă cu acoperiș de tablă, În spatele unor ziduri Înalte. Un sul spălăcit atîrna Între lămpile de trăsură din alamă. Jim ascultă liniștea din interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ajungă la apogeul tiradei sale, cînd va trebui să ia o decizie. Bineînțeles, sergentul cercetă linia aglomerată a orizontului de clădiri cu apartamente și depozite, apoi arătă la Întîmplare spre o stradă cu piatră cubică, cu o linie de tramvai abandonată. Neimpresionat, șoferul drese glasul. Porni plictisit motorul și scuipă un ghem de flegmă, care ateriză la picioarele lui Jim. — Drept Înainte...! Îi strigă Jim. Woosung - e Într-acolo! Arătă spre strada cu șinele ruginite. Sergentul Uchida Îl plesni pe Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
au capturat hărți. — Bun - să nu confunzi niciodată harta cu teritoriul. O să ne duci la Woosung. N-am putea să ne Întoarcem la centrul de detenție, doctore Ransome? Întrebă unul dintre misionari. SÎntem foarte obosiți. Medicul se uită la orezăriile abandonate și la femeia bătrînă Întinsă la picioarele lui. — Ar fi cel mai bun lucru. Sărmana, nu mai poate suporta mult. Camionul porni din nou Înainte, hurducîndu-se, pe drumul pustiu. Jim se Întoarse la postul său de lîngă cabina șoferului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mintea i se luminează, nu pentru că părinții lui Îl respinseseră, ci tocmai pentru că se așteptase ca ei să procedeze astfel și nu-i mai păsa. 19 Poteca Cu oră Înainte de lăsarea serii, intrară Într-o regiune de cîmpuri de luptă abandonate, aflată la vreo 15 kilometri la sud de Shanghai. Lumina după-amiezei se ridica În aer, de parcă ar fi Înapoiat soarelui o mică parte din energia pe care o răspîndise peste cîmpurile nepăsătoare. Imaginația lui Jim părea să fi consolidat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de iuțeala ochilor soldatului Kimura, Jim stătea culcat În iarba mare de lîngă cursă. De data asta, era bucuros că nu prinsese În plasă nici o pasăre. Cei doi japonezi se opriseră lîngă gardul de sîrmă și se uitau la clădirile abandonate care se Întindeau În afara perimetrului lagărului Lunghua, spre nord-vest. LÎngă ei, În interiorul lagărului, se afla scheletul dărîmat al sălii de Întrunire, cu balconul curbat deschis spre cer. În locul acesta fusese un colegiu de pregătire a profesorilor, bombardat și invadat În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu prizonierii lor, uniformele lor zdrențuite fiind greu de deosebit de hainele kaki decolorate ale deținuților. Mobilul acestei activități Îl constituia un grup de treizeci de chinezi care poposise lîngă porți. Țărani și orășeni nevoiași, soldați din armatele marionetă și copii abandonați stăteau În drum, uitîndu-se fix la porțile de sîrmă ghimpată care se Întăreau Împotriva lor. Primii dintre acești oameni sărmani apăruseră În urmă cu trei luni. Noaptea, cei mai disperați se strecurau printre sîrme, doar pentru a fi prinși de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
soarelui de afară, dincolo de fereastra dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era acea aură născută din trupul pilotului american care ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele prăfuite ale trestiilor de zahăr sălbatice, Înălbi aripile avionului abandonat și oasele țăranilor din movila funerară. Jim visa la următorul raid aerian, la lumina aceea violentă, abia fiind În stare să răsufle din pricina foamei pe care doctorul Ransome o recunoscuse, dar nu reușise să o astîmpere niciodată. 25 Grădina cimitirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și brațele lui Jim Începu să strălucească În lumină. Soarele se lăsa spre dealurile Shanghai-ului, iar orezăriile inundate deveniră o tablă de șah lichidă de pătrate iluminate, o masă de război pe care erau așezate avioane prăbușite și tancuri abandonate. Luminați de apusul de soare, prizonierii stăteau pe taluzul liniei ferate care ducea la depozitele din Nantao, ca un grup de figuranți În lumina reflectoarelor studioului. În jurul lor, golfulețele și lagunele erau pline de apă galbenă ca șofranul iar conductele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
idee Încotro mergeau, de parcă supraviețuiseră tot războiul ca să moară În această Îngrămădeală de vechituri. În afara stadionului, lumina soarelui de august devenea și mai intensă, din cauza tăcerii depline care se Întindea deasupra orezăriilor și a canalelor. O strălucire albă acoperea pămîntul abandonat. Oare cîmpurile fuseseră arse de strălucirea bombei atomice descrise de către eurasiatic? Jim Își aminti de trupul arzînd al pilotului de pe Mustang și de lumina fără sunet care umpluse stadionul și care păruse că Îmbracă morții și viii În giulgiurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
drum deschis. Ascuns În spatele cazematei, o porni spre adăpostul aeroportului Lunghua. Perimetrul dinspre vest era la mai puțin de un kilometru depărtare, o Întindere de urzici și trestie de zahăr sălbatică, plină cu butoaie de combustibil și fuselaje de avioane abandonate. Printre cozile ruginite ale avioanelor, putea vedea pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul rămăsese În urma lui. Drumul era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de rîu, combustibilul cargourilor eșuate se strecura prin golfulețe și canale, acoperind orezăriile inundate cu o strălucire sinistră. Jim se odihni pe drumul ce Înconjura aeroportul, apoi trecu prin gardul de sîrmă și merse pînă la cel mai apropiat avion abandonat. Departe peste aeroport, sub turnul masiv de antiaeriană al pagodei Lunghua, erau hangarele și atelierele bombardate. CÎțiva mecanici japonezi se Învîrteau În jurul avioanelor distruse, dar negustorii chinezi de fier vechi trebuiau să vină, temîndu-se evident de această zonă a tăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vreo rachetă de mare performanță care ar avea nevoie de o pistă de decolare mai mare decît cea de la Lunghua? Jim aștepta ca el să le facă semnale paznicilor de la picioarele pagodei. Dar japonezul era preocupat doar să cerceteze avioanele abandonate. Se opri și clătină din cap, iar Jim Își aminti din nou de tinerețea pilotului. De la izbucnirea războiului și pînă În urmă cu puține luni, fusese probabil un elev de școală, recrutat direct din clasă la academia de zbor. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]