1,909 matches
-
interesa la fel de mult ca pe mine cinematograful și care, la fel ca mine, cunoșteau opera tatălui meu, mai ales recenta lui antologie de poezie contemporană, de care se foloseau În clasă. La prima oră de franceză, l-am auzit pe abatele Van Hoecke anunțînd clasei: „Vom Începe anul studiind un poem ales de tatăl noului nostru prieten François“. Era vorba de Frumoasa roșcovană de Guillaume Apollinaire, un poem pe care alți preoți, profesori de franceză, nu-l apreciau deloc. Tata primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-ar putea spune, de tot respectul, adăugă el și mai grav după cea de-a treia pauză. Și... și... e chiar o plăcere să văd din partea dumneavoastră.... — Nu cumva cu acest Pavlișcev s-a întâmplat o istorie... ciudată... cu abatele... cu abatele... am uitat cu care abate, dar toată lumea povestea ceva pe atunci, rosti „demnitarul“, parcă aducându-și aminte de ceva. — Cu abatele Gouraud, iezuitul, preciză Ivan Petrovici. Da, rogu-vă, așa-s oamenii noștri cei mai admirabili și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putea spune, de tot respectul, adăugă el și mai grav după cea de-a treia pauză. Și... și... e chiar o plăcere să văd din partea dumneavoastră.... — Nu cumva cu acest Pavlișcev s-a întâmplat o istorie... ciudată... cu abatele... cu abatele... am uitat cu care abate, dar toată lumea povestea ceva pe atunci, rosti „demnitarul“, parcă aducându-și aminte de ceva. — Cu abatele Gouraud, iezuitul, preciză Ivan Petrovici. Da, rogu-vă, așa-s oamenii noștri cei mai admirabili și mai demni! Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plăcere să văd din partea dumneavoastră.... — Nu cumva cu acest Pavlișcev s-a întâmplat o istorie... ciudată... cu abatele... cu abatele... am uitat cu care abate, dar toată lumea povestea ceva pe atunci, rosti „demnitarul“, parcă aducându-și aminte de ceva. — Cu abatele Gouraud, iezuitul, preciză Ivan Petrovici. Da, rogu-vă, așa-s oamenii noștri cei mai admirabili și mai demni! Căci era totuși om de viță veche, cu avere, șambelan și dacă ar... fi rămas în serviciu... Și uite că renunță subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de a reglementa toate problemele de interes comun, diferendele dintre state - inclusiv cele teritoriale - precum și problemele apărute între suveran și popor în cadrul fiecărui stat. Cel mai cunoscut proiect de instaurare a păcii generale este elaborat între 1713 și 1717 de către abatele Charles Irénée de Saint-Pierre, participant la pacea de la Utrecht (1712), care punea capăt războaielor lui Ludovic al XIV-lea. Intitulat Proiect pentru o pace perpetuă în Europa și Proiect pentru o pace perpetuă între suveranii creștini, el oscilează încă între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
prevăzute reglementări cu caracter comercial, bazate pe echilibrul dintre statele europene, iar contribuția lor la veniturile comune se făcea proporțional cu bogăția fiecăruia. Introducerea măsurilor preconizate urma a se realiza treptat, primul pas fiind convocarea unui Congres la Haga. Proiectul abatelui de Saint-Pierre s-a bucurat de aprecierea marelui filosof Leibniz, care a adăugat la aspectele politico-juridice și înființarea unei Academii europene care să-i reunească pe toți savanții continentului. Ea avea și misiunea de a coordona activitatea desfășurată pentru elaborarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
adăugat la aspectele politico-juridice și înființarea unei Academii europene care să-i reunească pe toți savanții continentului. Ea avea și misiunea de a coordona activitatea desfășurată pentru elaborarea unei limbi universale. De asemenea, Jean-Jacques Rousseau a studiat cu interes proiectul abatelui de Saint-Pierre, publicând în 1761 o sinteză din conținutul său, urmată de o lucrare (în 1782), include aprecierile sale personale privind pacea, intitulată Judecată asupra păcii perpetue. Proiectul lui Rousseau preia o mare parte din ideile dezvoltate de abatele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
proiectul abatelui de Saint-Pierre, publicând în 1761 o sinteză din conținutul său, urmată de o lucrare (în 1782), include aprecierile sale personale privind pacea, intitulată Judecată asupra păcii perpetue. Proiectul lui Rousseau preia o mare parte din ideile dezvoltate de abatele de Saint-Pierre, filosoful iluminist aducând însă și unele critici acestora. De pildă, apreciază că suveranii nu vor renunța niciodată la interesele lor particulare în favoarea binelui comun. Socotește că pacea poate fi asigurată nu prin intermediul unui Congres al suveranilor, ci prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
De unde vine Hugues de Payns? Din Champagne, de lângă Troyes. Iar În Champagne guvernează Hugues de Champagne, care după câțiva ani, În 1125, se duce după ei la Ierusalim. Apoi se Întoarce acasă și se pare că intră În contact cu abatele de Câteaux, pe care-l ajută să inițieze În mănăstirea lui lectura și traducerea anumitor texte ebraice. Gândiți-vă numai, rabinii din nordul Borgognei sunt invitați la Câteaux de către benedictinii albi, și de cine anume? De sfântul Bernard, ca să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eu și confrații mei altă treabă nu avem decât să trimitem drăcușori la nu știu cine! Noi practicăm dogma și ritualul Înaltei Magii, nu suntem babe făcătoare de farmece!” Domnule conte, fac apel la domnia voastră. Domnul Bramanti are, lucru cunoscut, raporturi cu abatele Boutroux, iar domnia voastră știți bine că de acest sacerdot se zice că și-a tatuat pe talpa picioarelor răstignirea ca să poată să calce pe Domnul nostru, mai bine zis al lui... Bon, eu Întâlnesc acum șapte zile acest pretens abate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
abatele Boutroux, iar domnia voastră știți bine că de acest sacerdot se zice că și-a tatuat pe talpa picioarelor răstignirea ca să poată să calce pe Domnul nostru, mai bine zis al lui... Bon, eu Întâlnesc acum șapte zile acest pretens abate la librăria Du Sangreal, cunoașteți, el Îmi surâde, lipicios cum e obiceiul său, și el Îmi zice să ne Întâlnim noi, una din aceste seri... Dar ce vrea să zică, una din aceste seri? Vrea să spună că două seri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
perete apar niște scrisuri cu roșu, niște măscări că nu pot să spun? Or, bine știți că nu mai mult de acum un an monsieur Gros Îl acuza pe acel abate-ăsta că face cataplasme cu materie fecală, scuzați-mă, și abatele l-a condamnat la moarte, și după două săptămâni bietul monsieur Gros murea În chip misterios. Că acest Boutroux mânuiește substanțe otrăvitoare a stabilit și jury d’onor convocat de martiniștii din Lyon...” „Bazându-se pe niște calomnii...” zicea Bramanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tetragramaton, Boutroux al dumitale cu o robă roșie cu crucea pusă răsturnat și madame Olcott, ghicitoarea sa personală, peuchère, ca să nu-i zic altfel, care-i apare tridentul pe frunte, și potirele goale care se umplu singure cu sânge, și abatele care scuipa În gura credincioșilor... E adevărat sau nu?” „Dragul meu”, râdea Bramanti, „dumneata l-ai citit prea mult pe Huysmans, zău așa! A fost un fapt cultural, o reevocare istorică, așa cum sunt serbările din școala asociației Wicca și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am Înțeles că locuința mea era bântuită, am tras pe parchet cercul de defansă, oui, și chiar dacă eu nu cred, dar drăculeții voștri cred În el, am luat scapularul de la Carmel și i-am făcut contrasemn, envoûtement retourné, uite-așa. Abatele dumneatale, l-au făcut să joace tontoroiul, na!” Vedeți, vedeți?”, gâfâia Bramanti, „vedeți că el e cel care face vrăji?” „Domnilor, gata, ajunge”, zise Agliè, Înțelegător, dar ferm. „Acum ascultați-mă pe mine. Știți cât de mult apreciez planul cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui W. Jaeger, Contra Eunomium, în Gregorii Nysseni Opera, 2 volume, vol. 1.1, p. 3-409; vol. 2.2, p. 3-311; edit. de Werner William Jaeger, Leiden:Brill, 1960, cu excepția locurilor unde P. G. indică volumele din Patrologia Graeca a abatelui Migne. Cât privește cartea În Canticum canticorum, referințele se adresează ediției lui H. Langerbeck, În Canticum Canticorum (Gregorii Nysseni Opera VI), Editor H. Langerbeck, Brill, Leiden, 1986. Pentru schemă ontologica a Sfanțului Grigorie, conform D. Balás, Metousia Theou, Romă, 1966
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
-lea. — Ba nu, așa e - zise Damiani. Ne însuflețeați pe toți, unde era mai greu, acolo vă vârați, n-aveați odihnă, vă sculați primul și ne trezeați pe toți: „Hai, băieți, să îngenunchem și să ne mai rugăm oleacă!” Și abatele se temea de Dumneavoastră. Episodul 209 O VOLUPTATE — Au fost vremuri frumoase - spuse papa visător. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar mie, spre deosebire de alții de seama mea, îmi plăceau mătăniile, penitența, tot ceea ce ținea de plecăciune, de slugire, de flagelare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
duminică", "International Notebook of Poetry", "Nova Revista", "Columna", "Acolada", "Argeș", "Hyperion", "Ziua literară", "Gradina" (Serbia), "Bucovina literară", "Plumb", "Feed back", "Conta", "Scriptor" etc. Redactor la revista "Poezia", între 2000-2006, unde a susținut rubrica Catalogul manuscriselor (Poșta redacției), semnând cu pseudonimul Abatele de Cumania; redactor șef-adjunct la Marmația literară, revista Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației (2008-2010); redactor la Cronica Veche (2014). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este tradus în limbile franceză, rusă, engleză, italiană, spaniolă, sârbă, slovenă, ucraineană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
bucătăriei pure: Pierre Moulonguet. Primul său manifest datează din 1915: un Manuel Raisonné - trei volume in octavo mare - din 1929. Înălțimea lor doctrinară e atât de cunoscută, Încât ne vom mulțumi Deo volente cu cel mai sec și descărnat rezumat. Abatele Brémond a intituit posibilitățile poeziei În exclusivitate poetice. Abstracte și concrete (ambele cuvinte sunt, fapt absolut evident, sinonime), ele luptă pentru pictura pictorică, ce nu se coboară nici până la anecdotă, nici până la servila fotografie a lumii exterioare. Pierre Moulonguet pledează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de a trece. Amintirea întâlnirilor noastre mă va petrece până la capăt. Mă primea ca pe un frate. Parcă-l văd, fără haină și guler. Un buton de cilic îi prindea la gât cămașa colorată. Când vorbea, chipul său prelung de abate, cu aparență suferindă, cu buza de sus subțire și prea scurtă pentru ca să-i poată acoperi incisivii, se ilumina și devenea frumos. În Moedling, unde el și-a trăit anii cei din urmă, în această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
anul apariției; impresum, după toate aparențele, rupt); Schițe și anecdote ale Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt-Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772-1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la Întemeierea Imperiului, a fost constrîns să-și disimuleze atacurile... Brusc mi-am amintit de o carte care mi-a lăsat o impresie de neșters, carte de care au cunoștință doar inițiații și care poartă titlul Dialog despre grîu, de abatele Galliani. Așa mi-a venit ideea unui dialog Între vii și morți, avînd ca temă politica contemporană. Într-o seară, plimbîndu-mă pe malul rîului, aproape de Podul regal, cugetu-mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu una dintre cele mai tulburătoare icoane din tradiția creștină. Apocalipsa lui Pavel Ca ultim exemplu, am ales un text mai exotic, o capodoperă a literaturii medievale occidentale. E vorba despre Navigatio Sancti Brendani Abbatis (Călătoria pe mare a Sfântului Abate Brendan)86, redactată în latinește în secolul al IX-lea de către un călugăr irlandez, trăitor însă în Lotharingia. Poemul relatează peripețiile faimosului călugăr din secolul al VI-lea pe mările Nordului în căutarea paradisului terestru. Până în secolul al XIII-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chiar pe spatele unei balene, întâlnind grifoni etc. etc. La un moment dat, după ce ocolește la limită gura iadului, vede o stâncă izolată, în plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață în pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat în fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață în pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat în fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda îi atrage atenția că, în comparație cu torturile pe care le îndură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai multă înrâurire decât bătălia câștigată. Rousseau a realizat mai mult, a întreprins mai mult decât Napoleon în ce privește moravurile franceze. Bătălia de la Austerlitz este un accident, un triumf al clipei - evenimentele au dovedit-o - în vreme ce <<Paul și Virginia>> (roman de Abatele Prevost - n.n.) de exemplu, câștigă bătălii pentru Franța în toată Europa și în fiece zi.” H. C. Andersen 176. „Cărțile sunt ființe firave pe care părinții lor nu le pot apăra.” Honoré de Balzac 177. „Cele mai multe dintre cărțile al căror
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]