2,175 matches
-
proiectului, pe care eu deja l-am închipuit ca fiind infinit posibil și întreg realizat în adevărata sa splendoare supremă... dar tu ai misiunea de a-l duce la îndeplinire... tu reprezinți creația care va ajunge să egalizeze începutul cu absolutul... Atunci, lumina devine un fel de eu, eu devin un fel de arbore, arborele devine un fel de lumină... atunci, poate că și sorii ar fi de fapt spirite care au o misiune?... ca niște fructe ce cresc și strălucesc
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cea mai mare valoare. Iubirea este ceea ce ne menține conectați la viață, aura sa invizibilă ne aduce strălucirea necesară și curajul de a înfrunta orice misiune am avea în lupta noastră cu negativul. Avem iubire, avem orice... este certitudinea perfecțiunii absolutului care se manifestă dincolo de imperfecțiuni... aceasta este lumina infinitului care se trezește odată cu noi... pentru că lumea este divizată de aparența materiei, avem nevoie de adevărul iubirii spirituale care depășește orice iluzie concretă pentru a ne menține identificați în mod esențial
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
imperfecțiuni... aceasta este lumina infinitului care se trezește odată cu noi... pentru că lumea este divizată de aparența materiei, avem nevoie de adevărul iubirii spirituale care depășește orice iluzie concretă pentru a ne menține identificați în mod esențial cu arborele universal... cu absolutul luminii. Este mai mult decât un simplu destin... Destinul Ce decidem? Cum decidem? Și cine decide în locul nostru? Avem posibilitatea să schimbăm ceva? De ce există vise premonitorii? Și în ce măsură ne construim viitorul, dacă acesta e deja oarecum previzibil uneori? Există
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
arborele deja o întrevede. E bine să ne asumăm o contribuție la propriul destin... Astfel, vom fi puternici și buni... vom fi asemenea arborelui infinit. Acesta ar fi adevăratul nostru destin: să ne facem un destin din a evolua spre absolut... avem libertatea de a ajunge acolo. Libertatea Este libertatea o atitudine? Un adevăr? O necesitate a vieții? O definiție a existenței? A infinitului?... Cum arată? Ce înseamnă? De ce este așa de importantă și de-a lungul istoriei oamenii au luptat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
autoritatea, iubirea și nu teama, înțelegerea și nu închistarea, empatia și nu depărtarea. Atunci va fi lumea mai bună și oamenii mai înțelegători, abia atunci va exista un sistem spiritual care să poată îndruma oamenii numai spre pozitiv și înțelepciune... Absolutul are răbdare: lumea evoluează, secol după secol... va veni și acea zi când va exista mai multă înțelegere, când se va mai fi filtrat răutatea și primitivismul lumii... atunci când ramurile arborelui vor învăța să împărtășească fluxul universal al vieții. Este
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
lumina sa... Astfel, aparențele se vor estompa în esențe și înțelegerea va apărea implicit, amplificând strălucirea arborelui universal... E important să credem și să avem încredere în ceva mai mult, pentru că doar astfel ne îndreptăm spre esențialul indefinibil al devenirii absolutului... Esențialul indefinibil Așa cum arborele este infinit, așa cum orice familie are mamă, tată, copii și strămoși, la fel și familia spirituală a prezenței divine ar trebui să implice multiplicarea, o latură feminină, o latură masculină și o ascendență și descendență la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
infinit...dacă am raporta divinul la divizarea și diversitatea acestei lumi amestecate... dacă am vedea arborele ca ramificat și nu rotund întreg indivizibil... însă a spune că spiritul are gen sau formă sau definiție înseamnă a anula perfecțiunea care implică absolutul. O familie este un întreg unitar. O forță, un adevăr. Este mai important să fim masculini sau feminini în viața noastră? Să fim curajoși sau să fim binevoitori? Să fim afectuoși sau să fim puternici? Să fim armonioși sau să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fim binevoitori? Să fim afectuoși sau să fim puternici? Să fim armonioși sau să fim rapizi? Este important să fim ceva din acestea?... Cum alegem ce este prioritar? Sau ce suntem noi înșine? Să ne amintim că suntem călători spre absolut... Este important să fim pozitivi. Energia se manifestă în această lume în diverse feluri și este în continuă transformare. Avem înaintea noastră un drum lung. Ce învățăm să fim? Masculin sau feminin? Care ar fi răspunsul în această lume amestecată
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ar ajunge parte din arborele universal, unde nu există nici timp, nici separare spațială, ci doar A FI, infinit și perfect?... Expansiunea vieții implică mereu accesul la progres indefinibil. Este bine să fim pozitivi și să apreciem viața acum, pentru că absolutul și perfecțiunea nu au definiții exacte în viitor. Ceea ce este absolut nu se poate împărți în subdiviziuni fără a nu mai fi întreg. Arborele este universal pentru că este pur și simplu... esențial, indefinibil... Asta trebuie să învățăm... Învățăceii Cine sunt
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
suntem chiar noi... A învăța înseamnă a crește. Viața este o nelimitată posibilitate de a înțelege mereu mai mult. Ramurile arborelui universal cresc înspre infinit și acumulează lumină care aleargă precum esența vieții și a iubirii în direcția identificării cu absolutul... Învățăm mereu, atât timp cât ne aflăm în această lume, indiferent de numărul de ani care oricum este la fel de relativ ca orice aparență iluzorie... Important este să nu considerăm niciodată că nu mai avem nimic de învățat, pentru că, fiind copii ai arborelui
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ale miracolelor existenței... a admite că avem mereu ceva mai mult de învățat în viață și a ne bucura de orice lucru nou pe care-l aflăm despre acest univers miraculos, aceasta este chiar garanția perfecțiunii noastre posibile în cunoașterea absolutului.. și identificarea cu arborele universal. Minunile lumii ajung de fapt să fie chiar și învățăceii aceștia care suntem noi și care învățăm ce înseamnă a fi, cu fiecare zi și fiecare răsărit de soare... Acesta e mesajul de a învăța
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a percepe fluviul ce se întinde în mod absolut dincolo de temporalitatea existenței noastre, la care avem acces întrezărind sclipirea infinitului în episoadele vieții și a călătoriei noastre prin această lume, în vârtejul diversității de exprimări și expansiuni, în drumul spre absolutul pe care doar îl ghicim și-l recunoaștem, începutul de la care am pornit și spre care ne îndreptăm, a fi lumină înseamnă libertatea extraordinară a vieții... intensitatea luminii pe care o avem și care suntem dincolo de aparențe depinde numai de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa, o spirală, o încercare de a începe ceva deja veșnic... o sclipire de pe o ramură, o mișcare imperceptibilă a fluxului său infinit, ieșind dinspre absolut și îndreptându-se înspre perfecțiunea absolutului... Orice formă, orice emoție, orice impresie de relativă certitudine, orice imagine sau diversitate a întregului univers, orice trăire și trecere a timpului sau extindere a spațiului, orice descoperire sau noutate... acum devenise un adevăr dincolo de orice, de parcă existența însăși se
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să nu se piardă: phar-haoui se urcă pe Ma-ne-djet, rotește marea timonă și îndreaptă corabia spre lumină. Dar ea nu are vâsle și nici vele. Cei șaizeci de vâslași de pe Me-se-ket o împing: ei sunt voința omului aflat în căutarea Absolutului. — Eu cred că va trebui să fie o structură puternică, interveni Euthymius. Bârne groase, care se deplasează în față la oscilații. Privește - spuse, continuând să deseneze -, pe laturi vom face un portic și o balustradă frumoasă. Iar aici, jos, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pot să justific În nici un fel sinuciderea celor care n-au trăit suficient ca să poată decide brusc Între da și nu, dar pot accepta gestul disperat al unor eroi ai cunoașterii ca eșec, ca soluție-limită prin care se confruntă cu absolutul. În fine, refuz să cred că un analfabet se sinucide În mod conștient; este adevărat că el se poate afla la un moment dat Într-o anume diminuare a voinței și a simțurilor vitale și atunci poate aluneca involuntar Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de vedere. Primul se desfășoară previzibil, În strictă succesiune cronologică a Însemnării. E plin de clișee, de naivități, literaturizează. Eroina trăiește din senzații. Al doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu probele succesive ale devenirii spirituale. Fragmentarismul notației convine metodei autenticiste, evidențiază concentrarea de sens pe spații mici și poezia imanentă a ideilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și mai Înalt: un loc În univers. Înfipt Între umeri, capul solid nu s-a clintit. Ochii nu mă mai vedeau de-acum. Am Înțeles că vizita luase sfârșit. Am ieșit cum am putut. The rest is silence. În căutarea Absolutului Oricât ne-ar durea, trebuie să admitem că Río de la Plata privește spre Europa și Își disprețuiește sau Își ignoră autenticele valori autohtone. Cazul Nierenstein Souza nu lasă loc nici unei Îndoieli În acest sens. Fernández Saldaña Îi omite numele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ai plecat fără să te doară sufletele noastre înfrigurate de absența chipului tău transformat în ruină... Suntem între două vise ca doi fulgi de zăpadă sensibili și în realitate aceeași dorință de a suspina în plânsul sfânt al destinului. LUMINA ABSOLUTULUI Domnule, aș fi dorit să-ți depăn nopțile una câte una, să ți înverzesc trupul, să-ți caut zorii sufletului și să-ți sărut tâmplele obosite ale dragostei pentru a sacrifica somnul tăcerilor ce vine din vremelniciile nașterii. Nimeni nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă recunoască deoarece am o aureolă de veac și-n părul meu e prinsă coroana de stele, astfel dezbrăcată de timp, desculță prin împărăția iubirilor, fără armele victimelor dețin acea privire pustiitoare a dorului. Aproape de marginea sufletului voi închina lumina absolutului și-ți voi lăsa suficient timp ca să-mi umpli haosul cu singurătatea noastră. Când vei vedea acea mirifică sete a distanțelor vei aduna toate orașele de nouri și-mi vei pecetlui trupul cu numele universului în care locuiești fără să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
idee ca o nebună învăluind misterele vrăjite din ploile verilor. O, tu, iubitule, din brațele tale aș zăvorî uimitoare cuvinte și ți le-aș așeza în inima ta ca o iertare a dragostei în care nu voi fi Eu vinovăția ABSOLUTULUI... O, tu, iubitule, nopțile-mi vorbesc despre venirea ta, nu te grăbi să-mi zdrobești iubirea, ai grijă să mă păstrezi lângă tine ca o picătură de noapte ucisă sub ochii tăi albaștri și blânzi, stăpâni în împărății însingurate, ai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
relația, de la Începutul lui și-al acestor introduceri, cu Izvorul Nou, cu monumentele, atunci se liniștește, se alienează, tace, numără petale, scrie postfețe. Memorii din cenacluri. Am scris despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ursulețului koala. Căci să dublezi fals pînă-n suflet de femeie kilometri de bandă de-o falsitate situată dincolo de orizontul cunoașterii, iată steaua strălucitoare a psihiatriei pentru mase. Singurul lucru rămas neîmpins pînă la refuz, spre deosebire de toate celelalte pedale ale derizoriului absolut, este titlul: Cafea cu parfum de femeie, ceva mai mult ca perfect, din cauza delirantei trimiteri la o ceașcă cu cafea, În care tocmai a picat ceva intim, un tampax, de femeie. Sau o muscă, Musca fiind numele unui film care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minute, În care montajul este infernal de previzibil, ritmul lent, acțiunea slinoasă și tema așezată rău de tot la stînga te obligă să caști gîndindu-te cu resemnare la Încă un mare regizor Înghițit de fabrica de absolut a Hollywoodului, un absolut ce n-are nimic de-a face cu fabrica lui Capek, fiind el un absolut mut, așadar, dacă adormi pe fotoliu cu gura ușor căscată din motivele expuse, pierzi un film foarte bun, poate ultimul, al lui Sidney Lumet. Sintetizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
NKVD-ul, KGB-ul, Stalin, gulagurile, lumea Întreagă nu aveau În ultimă analiză aproape nici o importanță. Se putea duce dracului totul, uneori se și ducea, universul n-avea decît să se facă țăndări, praf, atomi, Richter căuta sunetul ideal. Puritatea. Absolutul. Căutare fără cea mai mică legătură cu dragostea, frumosul uzual sau ororile mari și mici, fleacuri. Alt univers. Pactul cu Dumnezeu. UN BOSNIAC LA CURTEA REGELUI SPIELBERG Albumul lui Goran Bregovic, Arizona Dream (voce, Iggy Pop), are zece părți (piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
suflul ascuns al naturii îngenuncheate. Când sărut frunza, simt fiorul efemerului străbătându-mi simțurile. Nu-mi întreb sufletul de ce radiază durere, ci mă cufund în intensitatea ei, ca într-un psalm care răscolește misterul timpului trecut. Gândul mă poartă, prin absolutul universului regăsit în fiecare bătaie a inimii. Mă doare timpul nemilos, zilele ce se perindă tăcute, sleite de puteri, ca niște păsări rănite de glonț... Mă adun cu greu printre rânduri, dornică să redau zilei stropul promis de bucurie. Dar
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]