11,260 matches
-
ce-așteaptă, Ca să urce spre cer câte-o treaptă, Anotimp ce-și așteaptă-nflorirea, Pârguind în tăcere sfințirea, Sunt sămânța ce-așteaptă sub brazdă Germinarea într-u-Acel ce e Gazdă, Încolțind, sfânta genă purtând, Mă-nnoiesc, mă înalț fremătând, Sunt un abur, aroma de Pâine, Secunda ce trece-ntr-un mâine, Rubiniul ce teascul prepară, Frământând cei-năuntru și-afară, Mă ascund într-un ieri circumcis, Meditând la tărâmul promis, Dar ce-i azi, mă învață mai mult De Cuvântul Scripturii s-
DUMNEZEU ESTE CU NOI! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368163_a_369492]
-
De la zidirea lumii, prin rânduieli nescrise, Se-ascut cuțite dure pe umeri de copii Și în sentințe strâmbe sunt multe vieți proscrise Iar morți de suflet umblă prin lumea celor vii. Se poartă aroganța, această vechitură Ce lasă-n urmă aburi de putred și otravă, În inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și
PĂPUŞARII LUMII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368256_a_369585]
-
cureaua lată, ce bărbat eram odată”. Soția sa, deloc impresionată de conotațiile profund dramatice ale poemului a profitat în mod scandalos de starea sa de confuzie și l-a folosit îndelung, în toate felurile. Dimineață a ieșit din comă în aburii unei cafele așezată pe noptieră. A zâmbit cleios dar a apucat să bea numai două înghițituri, fiindcă diabolica sa consoartă a trecut din nou la torturile din noaptea trecută, torturi în care părea foarte expertă. Pe la prânz când liciorea o
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
continuu și inconștient, umplând Universul și nu avea nevoie să deschidă ochii, căci, în zbor, însoțea totdeauna ecoul strigătului abisal:Bernardina! Și, totuși, pasărea mea sublimă căzuse în noaptea pământului, în vadurile lui întunecate, transformând punctul acela mișcător într-un abur al unei fantasme albe ce se pierdea în lumina filtrată a lunii..Noapte de noapte, brațele fluidice ale acestui vis urât al tinereții mă urau și-mi răvășeau somnul cu fierăstraie-n el, iar diminețile friguroase îmi înghețau lacrimile furișate
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
acolo Unde ți-am zis Primul Te iubesc! Răstoarnă acolo Toate sosirile și plecările Purificate pe rugul viselor uitate într-un alt timp. ÎNDRĂZNEALĂ Senin, călăul își ștergea Barda de sânge. Mai retezase un cuvânt Ce se crezuse rege. Un abur întunecat O arătare ca o pasăre de pradă Se ridica de pe leșul cald Alungând cuvintele Ce se adunau din spațiu Să petreacă la căpătâiul mortului Care, nebun, îndrăznise. PĂMÂNTUL NIMĂNUI Pe pământul nimănui, Rezemat de nicăieri Sub un cer pe
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
lumină- n intuneric unde sfinții, Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi, Fără de-auz se mișcă tremurând în bezna minții, Vocale- n vocile deschiselor lor guri, Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă, Trezită din genunea de aburi fumurii, Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă, Aș învia cu disperare, înfiind copii, Mi-aș înfia părinții, mi- aș înfia iubirea, Despotcovind în gându- mi toți caii potcoviți, Potcoavele le- aș sparge, ca ea, nefericirea, Să
ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362775_a_364104]
-
își face îmblânzitoare de inimi. În afară totu-i în tot tipărind verbele în munții gândului. Aripi deslipește de pe umerii goi crezând că așa o să zboare îngerul său păzitor. Cu trupul dintru-nceput refăcut de sufletul primit prin fereastra de abur cu ochii de sticlă, el n-are nicio vină, doar cuvinte-mi spune și multe le uit până le scriu. Referință Bibliografică: Dintru-nceput / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1182, Anul IV, 27 martie 2014. Drepturi
DINTRU-NCEPUT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370183_a_371512]
-
mai apropiată. - Nu mergem la un restaurant? - Nu-i cazul pentru o cafea și nici ținuta adecvată pentru o asemenea unitate nu o am. Sper că nu doriți să mergem într-o bodegă plină cu fum și oameni încălziți de aburii alcoolului! - Nici chiar așa domnișoară, chiar dacă ne-am întâlnit la piață. - Atunci să mergem la cofetărie. - De acord. După dumneavoastră. Ajunși în cofetărie unde un ventilator zgomotos menținea o atmosferă răcoroasă acceptabilă, au comandat câte un parfait și câte o
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370159_a_371488]
-
să plângă. Cu ochii împânziți de lacrimi, i se păru că zărește o arătare ridicându-se din apele limpezi. -- De ce plângi, micuțo? Șoapta duioasă, îi susură la ureche ca o părere. Își șterse cu mâneca lacrimile și privi cu nedumerire aburul ridicat deasupra izvorului, sub forma unei femei neasemuit de frumoase. Auzise povești despre Spiritul Izvorului, dar nu-l văzuse niciodată până atunci. Îi povesti despre dorința ei, despre frații și despre tatăl ei, ca și când ar fi vorbit cu buna ei
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
înfiorătoare! Am votat în “Consiliul de Administrație“. Este făcut totul cu acte legale, așa cum se face în ziua de astăzi. Și la ofertă mi s-a adăugat și dispozitivul de fum! Iar Diavola apăsă cu putere pe butonul care emană aburi, încât figura sa întunecată dispăru într-o ceață deasă. - Doamnă, dar de așa ceva aveau nevoie elevii? întrebă iritat inspectorul. Opriți imediat totul! Ce ați făcut aici? Colegiul renumit, unul dintre cele de elită ale Capitalei, l-ați transformat în “Dracula-Parc
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
de tren de mașină poate și de avion fiindcă au geamuri unele vise se sparg în cioburi de-ai dărui vers năzuinței ce desparte femeii căsătorite dar nefericite și o Karenina ce se zbate între sine de tren locomotive cu aburi acoperă trecutul mă-ntâlnisem în vis cu Nichita și Bacovia la un pahar poate de pe Le Băteau ivre ateriza la masă și pelerinul Rimbaud să ne recite Leș étrennes des orphelins iar poeții spuneau că nu ne ajunge vinul la
BAHICĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353384_a_354713]
-
Mă răscolea nerăbdarea venirii vacanțelor cînd mă întorceam acasă, așa cum m-a răscolit toată viața dorul de satul meu. M-a apăsat nemilos depărtarea pentru mult și chinuitor timp, după ce am plecat în Italia, unde mi-a lipsit tot timpul aburul din pământul rânced al primăverior de la Solovăstru, parfumul de rai al ierbii cosite, răpăitul ploii de la Solovăstru, pietrele, râul, fructele, nămeții albi, părinții, casele, oamenii, soarele de acasă...! De câd cântați? Nu știu cînd și dacă a existat o parte
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
că-și strigă stăpânul. Și fascinat de tăcerea parfumata ce plutea printre cireși,inspir adânc și mă plimb printre cireșii din care se scurge un parfum tandru de fericire naturală ce se împletește cu parfumul pământului reavăn și adoarme în aburii senzualități primordiale.... Și când plimbarea mea se sfârșește lângă bordeiul surpat,arunc țigarea și ascult ecoul prezentului ce-a fost și parcă-l văd pe Postelnicu,așezat pe prispa,fumându-și pipa iar pe Elisaveta,soția lui,așezată alături,ocupată
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PLOAIA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă rar... Pe trotuar, Din asfaltul de cleștar Aburi ies ( fără sens...), Doar se vor întoarce iar... Doi țigani, veterani, Se ascund... Grăbiți?...Tiptil!... Răcoriți?... Amețiți De rachiu, sub coviltir. Un bătrân chel și spân Mânios se uită-n sus, (- Plouă des, fără sens, Am făcut aseară duș...). Tac
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352840_a_354169]
-
Viața fiind una și scurtă ca timp, Să iubească ziua de mâine și tot ce-i în jur. Ca un ateu își neagă și neamul, părinții... Și tot universul, și tot ce e frumos creat, Și toate-s nimic în aburii minții Din avarie numai pentru sieși, Că are boala lui; de-a fi mai deocheat. Omul pe om cu vorba îl distruge, Când armele sunt puse sub cheie. Sunt prea mulți cei ce nu pot plânge După un criminal dinainte
DOAMNE, CÂTE ȚI-AU FOST DATE... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352953_a_354282]
-
VINOVAT Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 432 din 07 martie 2012 Toate Articolele Autorului Bate a frig și a vecie peste timpul vinovat; peste viața câinoșie, vânt și ploi acuma bat- haos veșted, anarhie. Zbor de pasăre înceată, aburii crispează ape; ceas nomad de zi frustrată, la greața soartei să se-adape- peste tot lume șocată. Scapă orele deduse și erezii cu miezul tare, ducă-se și ducă-se, rămân demn în dezolare- un fior în disperare. Bate a frig
TIMP VINOVAT de GEORGE PENA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354339_a_355668]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ROMAN TRE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1360 din 21 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Roman tre Am pus eu inima pe tavă, Bot de vițel, limba jilavă, Sângele abur se făcea, Puteam iubi? Nu se putea. Ce-mi pasă? Dar la vernisaj Au venit vii și morți, grupaj. Ei s-au pupat politicoși, Curcani, curcane și cocoși. Un om nu este doar un gnom, Cum adenomul nu e pom
ROMAN TRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354409_a_355738]
-
ușor ori prea greu. Gândești dihotomic, dihanie. Rateul ca formă de viață. Să nu te-ntorci cu spatele la mine, tu, Poesie, rime reci,sublime. Nu părăsesc nici crez, nici jurăminți, tu nu mă minți. În tot ce mă-nconjoară e un abur îmbătător și totodată sacru, de brațul nevăzut mă sprijin, iubita mea, gheișă de prestigiu. Să te înșel? Doar timp destul să-mi dai, sunt iadul,nici tu nu ești rai. Din nuntă-n nuntă am ajuns la mal, de-aici
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
ușor ori prea greu. Gândești dihotomic, dihanie. Rateul ca formă de viață. Să nu te-ntorci cu spatele la mine, tu, Poesie, rime reci,sublime. Nu părăsesc nici crez, nici jurăminți, tu nu mă minți. În tot ce mă-nconjoară e un abur îmbătător și totodată sacru, de brațul nevăzut mă sprijin, iubita mea, gheișă de prestigiu. Să te înșel? Doar timp destul să-mi dai, sunt iadul,nici tu nu ești rai. Din nuntă-n nuntă am ajuns la mal, de-aici
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
licoroase, cu licoare de dor, drag și viață. Muzica armeană, dacă nu e a inimii, nu e din buchetul farmecelor. Cuceritoare cum sunt însă, cântecele interpretei Anca Agemolu au zbor de pasăre cu plisc de liră! Sunt cântece sensibile ca aburii ce-au mers cu norii drum lung, ca să plângă în șiroaiele ploii! Cine mai cânta așa, atunci? Cântau toate principesele muzicii ușoare românești ce-au înnobilat cu vocea lor compoziții muzicale pe care, tăcând, îngerul le ascultă și visează! În
ANCA AGEMOLU UITAREA, CA DELICT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354007_a_355336]
-
unui nou început. Într-un alt dincolo, tristețile se băteau una cu alta, împărțind banii lumești. O față a unei lumi înflorată, zdrețuită, sprijinea cu colțurile sale uzate o masă înghesuită într-o încăpere mică, de oameni mici făcută. Un abur se zbeguia încet spre o fereastră mică și decojită. Vopseaua bătută de prea lumină, părăsise demult lemnul vechi și bătrân. Ochii ei goi privesc fereastra ca un obiect care nu există. Un oftat și ceaiul măngăie, tremurând, buze uitate între
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
8 cu 24. Adică după 8 ore de muncă aveam 24 ore libere, fără repausuri duminicale său sărbători. Soția, Marga, inginer chimist, lucra numai în orele normale conducând laboratorul de supraveghere al apei folosită ca materie primă în generatoarele de aburi. După terminarea concediului de maternitate, pe atunci de două luni, Marga a reînceput serviciul. Alăptatul nu a fost influențat deoarece erau numai doi pași din laborator la blocurile de locuințe ale coloniei de urgențe din curtea uzinei unde locuiam. Un
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
evenimentul anului x. Mă ridic și eu din fosa orchestrei de swing, Dintre notele risipte că anii cei tineri. Departe, si mai departe Pe sugativa cu tus violet Se lăbărțează memoriile altui regizor. Din gâtul sticlei cu vinul bătrân Ies aburii fluierând că uitatele trenuri. La garderobă facem schimb de paltoane, Figuranți și într-un cap de afiș Și o trăsura plină cu flori de omăt Își rostogolește rotile peste scenă murdară. Este noaptea în care Boierii petrec sub marmură din
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Dincolo de freamătul cuvântului, în inima pădurii de stejar, printre crăpăturile timpului, am încercat să-mi găsesc rădăcinile... Era o dimineață obișnuită de martie și soarele stătea gata să se înalțe pe cer. Vedeam cum aburi de tăcere se ridicau peste vârful colinelor, curgând nesfârșit. Nu aveau aripi și totuși zburau. Venisem aici să înțeleg puterea adâncului și dintr-o dată m-am simțit cuprinsă de bucuria zborului; era ca și cum aș fi învățat levitația. M-am lăsat
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
totuși zburau. Venisem aici să înțeleg puterea adâncului și dintr-o dată m-am simțit cuprinsă de bucuria zborului; era ca și cum aș fi învățat levitația. M-am lăsat în genunchi, lângă tulpina unui stejar bătrân, de teamă să nu urmez calea aburilor. Mușchiul verde îi acoperea rădăcinile groase de la suprafață și o parte din tulpină. Mi-am așezat palmele peste scoarța lui noduroasă și cu mâinile tremurânde l-am mângâiat. Îl simțeam cum mă privește și cum mă primește lângă el. Am
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]