2,940 matches
-
teme persecutorii. Liderii care se simt persecutați și neîncrezători pot reacționa cu ostilitate, ca răspuns defensiv în fața intențiilor răuvoitoare și atacurilor subordonaților. Ei își justifică ostilitatea categorisind subordonații ca fiind calomnioși și incompetenți sau deliberat provocativi. Acești lideri recurg la accentuarea supervizării, formalizarea regulilor, înnăsprirea pedepselor sau fiind destul de agresivi cu angajații care par că le respectă opinia, asigurându-se că angajații primesc minimum de răsplată emoțională sau materială. Într-o cultură de tip „luptă-luptă”, membrii încep să capete aceleași preocupări
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
această activitate. Având în vedere aceste elemente se poate considera totuși începutul acestei activități promoționale în perioada menționată, dar și despre dezvoltarea ei nu putem vorbi decât după apariția tiparului și chiar ceva mai târziu, după ce dinamismul economic-social a determinat accentuarea separării și independenței producției și consumului astfel că a devenit din ce în ce mai necesar să se coreleze cele două activități. În acest mod consumatorii sunt mai bine informați despre oferta existentă, putând să aleagă în cunoștință de cauză produsele necesare satisfacerii nevoilor
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
țările românești medievale, în care se scriau actele în limba slavonă. Eliminarea primei vocale a din termenul valah s-a făcut prin atracție vocalică eliminând o emisie în timp a cuvântului, dispărând prima vocale a, care este compensată de impunerea accentuării celei de a doua vocale a, ceea ce asigură o anume ritmicitate și valoare fonetică simetrică, fiind în acord și cu aparatul fonator al slavilor. Vom găsi de aceea în documentele vremii din arhiva românească, ori la Muntele Athos, în actele
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștea toți că s- au scăpat de mult bine și de multă apărătură”. Forma arhaică a conjuncției iară face ca acest ă final să introducă o pauză în emiterea cuvântului, determinând accentuarea vocalei a, ceea ce are efect stilistic atragerea atenției cititorului ori a ascultătorului. Efectul este susținut și de forma arhaică a prepoziției ‚’pre’’, păstrată și azi în unele rugăciuni, dovada faptului că încă această formă este simțită mai plină, cu sevă
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
în aceleași regiuni. De pildă apelativele Casandra, Raveca, Gheorghe (George), Ion, Petru, și multe altele când sunt în context imperativ se pronunță: Casa!, Rave!, Ghio!(Geo!), (mă!) Ioa!. Scurtarea numelui însă în acest caz este susținută în toate situațiile de accentuarea ultimei vocale. Aceste forme nu se folosesc niciodată dacă persoana nu este de față. Situația este întâlnită numai când e vorba de persoana a II-a singular, adică persoana cu care se vorbește. Este exclusă orice posibilitate de a apela
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
la fel, adică întrun ritm și cu figuri anumite. Mai există și varianta num’ așe’, lumee, hăi! În acest caz întâlnirea celor două vocale a, (numa’ așe) face ca primul a să-l asimileze pe cel de-al doilea, impunând accentuarea puternică pe vocala e din cuvântul așe, preluat de vocativul lumee și sonorizarea puternică prin prelungirea celui de-al doilea a; strigătura se aude numaaaașee! Lipsa vocalei finale, ca și repetiția, s-a impus în timp, păstrând un sens arhaic
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
are la bază adverbul acolo, ca o variantă populară, s-a impus pentru că forma colea, față de acolo, indică o distanță mult mai exact determinată în spațiu, față de generalizatorul acolo. Mai semnalăm faptul că eliminara vocalei inițiale a, (a)colea, impune accentuarea lui a final, dar elimină și prima silabă, cuvântul devenind evident mai scurt ca durată de emisie sonoră. Ne mai oprim la și la formele populare, ale pronumelor sau adjectivelor demonstrative ca în sintagma văile ăste (pentru astea - acestea, ca
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
și Între ceea ce se schimbă (imaginea de sine și apartenențele) și ceea ce este permanent (sentimentul ă inclusiv la nivel fizic ă de a constitui unul și același individ În timp și spațiu), Între schimbare (impulsionată de creativitatea Eului) și continuitate (accentuarea trăsăturilor prin duplicarea lor instituită). Pentru Krewer, care pornește de la Honness (Honness, 1990), Sinele este „inima psihică ș...ț, locul unde ș...ț se construiește Omul, luând ca referință organizarea socială și socioculturală, care fac posibile interacțiunea și cooperarea” (Krewer
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mass-media este cea a individualismului și a controlului exercitat asupra mediului și asupra propriilor aptitudini. La fel, Într-o situație de hetero-atribuire (observarea și Încercarea de a descifra comportamentul unui subiect, altul decât noi Înșine), distorsiunea de internalitate duce la accentuarea originii personale a Întâmplărilor nefericite sau a eșecurilor și la sublinierea impactului circumstanțelor exterioare În cazul unui eveniment fericit. Dar chiar și În cazul evaluării performanțelor altui individ, sau poate mai ales În acest caz, este dominantă distorsiunea de atribuire
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
notabilă dintre ele privește drepturile politice (dreptul de vot, eligibilitatea și accesul la funcții publice). O concepție specifică asupra națiunii? Dominique Schnapper stabilește o legătură Între dreptul la cetățenia unei țări și viziunea asupra națiunii care predomină În acea țară: accentuarea dreptului solului ar corespunde, ca În cazul Franței, voinței de a asocia populațiile de origine străină la proiectul civic și deci la modelul de tip contractual al legăturii sociale; focalizarea pe dreptul sângelui, și Germania ne furnizează un exemplu În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
conduce, din aproape În aproape, la o radicală repunere În discuție a separării dintre discipline. Efectul său imediat este o tot mai acută luare În considerare a diversității practicilor locale În fața epuizării abordărilor strict globalizante. În sensul acesta, tensiunea dintre accentuarea mondializării economiilor, pe de o parte, și Întoarcerea la identitățile locale și teritoriale, pe de alta, joacă un rol esențial În descompunerea-recompunerea modului de a gândi socialul. Este ca și cum globalizarea ar crea un „vertij planetar” ce ar Împinge populațiile, excluse
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe diverse planuri, și un sector secundar, compus din beneficiarii unor contracte precare, slab remunerați și cu o protecție socială și sindicală mai redusă, precum și influența factorilor culturali și socio-istorici asupra inegalității veniturilor pentru același tip de post contribuie la accentuarea fenomenelor evocate anterior (Ferréol și Deubel, 1990, pp. 67-73). Grupurile mai mult sau mai puțin discriminate sunt dintre cele mai diverse: handicapați, femei care au ajuns În poziții de putere intermediare, titulari ai unor calificări foarte Înalte (posesori ai titlului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să se omogenizeze din punct de vedere genetic. Acest aspect marchează și caracterele exterioare, chiar dacă importanța lor este minimă. Triburile amerindiene, În special din Amazonia, constituie bune exemple de grupuri În care relativa omogenizare a patrimoniului genetic a condus la accentuarea anumitor caracteristici, inclusiv fizice. Grupurile complet izolate sunt relativ puțin numeroase, un exemplu cunoscut fiind cel al insulei Pitcairn (Polinezia), locuită de circa o sută de persoane care se trag din răsculații de pe Bounty și din câteva femei tahitiene, comunitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
societății, ea este În același timp un principiu care are o istorie. În Diviziunea muncii sociale, autorul Înscrie solidaritatea Într-o schemă evoluționistă care ne facem să trecem de la o solidaritate mecanică, prin similitudine, la o solidaritate organică, prin diferențiere. Accentuarea diviziunii muncii are ca rezultat faptul că societatea este din ce În ce mai dependentă de o formă de integrare În care individul este legat prin participarea sa diferențiată de niște sarcini specifice. Societatea modernă, ca și cea tradițională, se bazează și ea pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
evident, recurgerea, adesea În mod artificial, la identități colective esențializate pune În mare pericol identitatea individuală, așa cum subliniase și Georges Devereux (Devereux, 1972, pp. 163-165): „Este nefuncțional, ba chiar catastrofic să reduci pe cineva la o unidimensionalitate ș...ț. O accentuare exagerată a uneia dintre numeroasele identități de clasă pe care le posedăm, cum este identitatea etnică, vizează pur și simplu să evite prăbușirea unui Eu fisurat și a unei conștientizări nesigure a propriei identități ca persoană. Tendința curentă de a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
administrat de propagandă (Moscovici, 1976). Noțiunea este așadar legată de atitudini, de norme sau de reprezentări valorizate social, asociate unor practici instituționale și unor grupuri specifice. Stereotipurile sunt de asemenea rezultatul unor procese de categorisire socială, care conduc la o accentuare a diferențelor percepute În raport cu alte grupuri („ei”) și la o egalizare a atribuirilor (sau o subestimare a eterogenității) În ceea ce privește comunitatea de apartenență („noi”). Diferențierea accentuată de sine (identitate personală, provenită dintr-o afiliere valorizată, egalitaristă, a unui „noi”), confruntată cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
păstreze echilibrul Între drepturile părților (art. prelim. § 1); În plus, autoritatea judiciară ă pe Întreaga durată a dezbaterilor ă veghează În mod special la informarea victimelor și la garantarea drepturilor lor (art. prelim. § 2). Aceste măsuri au fost Însoțite de accentuarea reparațiilor, prevăzută de legea din 15 iunie 2000. Acest lucru se observă nu doar În cadrul proceselor, ci chiar și În afara acestora: este vorba de protejarea demnității și imaginii celor care au suferit sau au fost agresați (Lazerges, 2002). În mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
argoului este efemeritatea. De aceea, pentru argou creativitatea este o necesitate. La nivel fonetic, creativitatea se relevă prin particularități fonetice ale pronunției populare a unor cuvinte (a se benocla, panaramă pentru "panoramă", bagabond etc.). La nivel morfosintactic, poate fi identificată accentuarea tendințelor populare ale limbii române, cum ar fi: construcția glumeață a pluralului în -e al unor substantive neutre (benoacle pentru "ochi", "ochelari"), construcția verbală cu pronumele neaccentuat în acuzativ o cu valoare neutră (a o mierli, a o pune "a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o serie de operații sintactice care au ca efect evidențierea unei părți din enunț. În retorică, emfaza este o figură de stil care acordă unui termen o importanță pe care acesta nu o are în forma normală a enunțului, prin accentuarea sau exagerarea exprimării ideii. În tradiția retorică, vorbind despre figurile de stil, Pierre Fontanier distinge o primă categorie de figuri de stil prin emfază, care grupează un număr de procedee: suspensia, perifraza, hiperbola, enumerarea, corecția. Caracterul comun al acestor procedee
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
topicii poate duce la realizarea emfazei, accentul mutîndu-se de pe un membru al frazei pe altul. Structuri precum Filmul acesta l-am văzut demult. și Am văzut demult, filmul acesta!, au efecte de sens diferite. Prin repetiția unui termen, emfaza permite accentuarea afectivă, termenul repetat se îmbogățește semantic, iar emfaza se apropie de antanaclază sau de diaforă: Afară ninge, ninge și apriga furtună...". (V. Alecsandri), " O! farmec, dulce farmec al vieții călătoare" (V. Alecsandri). Atunci cînd repetarea termenului se face într-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1993. RN HIPERBOLĂ. Figură retorică, hiperbola se întemeiază pe capacitatea emițătorului de a exagera voluntar semnificația unui mesaj, cu scopul de a spori impactul asupra receptorului sau pentru a-i reține acestuia atenția într-o manieră expresivă. Exagerarea poate viza accentuarea unor evaluări pozitive (este un înger de fată, un munte de bărbat), dar poate construi și reversul negativ (vorbește întruna, viața mea e un infern etc.). Hiperbola, ca și opusul acesteia, litota, caracterizează atît comunicarea orală, cît și comunicarea scrisă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deoarece, de obicei, nu numai alegerea cuvintelor și îmbinarea lor sînt semnificative, ci și expresia vocală cu care sînt asociate. De altfel, se pare că fiecare comunitate influențează cu modulații previzibile și cunoscute de fiecare dintre membrii ei. Dacă intonația, accentuarea și pauzele, de exemplu, participă la realizarea enunțului, în mod normal, ele trebuie să intre în atenția analizei, pentru a stabili cînd corespund practicilor conversaționale și cînd reprezintă fenomene particulare. De fapt, indicii suprasegmentali, precum înălțimea, intensitatea și durata emisiunii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și cînd reprezintă fenomene particulare. De fapt, indicii suprasegmentali, precum înălțimea, intensitatea și durata emisiunii sonore, precum și pauza, trebuie luate întotdeauna în considerare, fiindcă fiecare au valori semnificative în construcția sensului. Elementele paraverbale trebuie raportate la elementele coverbale, care reprezintă accentuări ale lor: un ton ridicat, de exemplu, poate fi însoțit de o ridicare a brațelor, aceasta producînd o amplificare gestuală a expresiei intonative. Ca atare, într-o astfel de situație, expresia intonativă și cea gestuală se asociază în comunicarea lingvistică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
spun, percepția asupra utilizării spațiale de către ceilalți contribuind la construcția intersubiectivității. V. față, gestualitate, politețe, relație interpersonală. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE - BARBERA 2004; VARO-LINARES 2004. DH PROZODIE. În antichitatea greacă și latină, prozodia indica variațiile de accentuare, temporale și de înălțime din pronunție, care se foloseau în metrica și în melodia poeziei. Întrucît fenomenele prozodice aparțin vorbirii, iar nu de limbă, interesul pentru ele a fost redus un timp, însă, în ultima jumătate de secol, atitudinea s-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nivel macrosocial trebuie să amintim efectul pe care gradul de dezvoltare socio-economică îl are asupra încrederii în biserică. Inglehart (1997) arată că oamenii care trăiesc în societăți sărace pun mare accent pe autoritate, în timp ce prosperitatea și securitatea economică duc la accentuarea autonomiei individuale si la scăderea respectului fătă de autoritate. Autorul vorbește despre un complex autoritar care apare în situații de schimbare rapidă ce duce la insecuritate existențială. În contextul unei societăți cu riscuri sociale crescute oamenii au tendința să se
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]