4,780 matches
-
interesat de bogăție și de dobândirea de bunuri materiale; c) omul estetic, preocupat de tendința spre frumos și formele de manifestare ale acestuia; d) omul politic, care se remarcă printr-o puternică tendință spre putere și dominarea altora; e) omul activist social, care este preocupat de a veni în ajutorul semenilor săi în caz de nevoie; f) omul religios, care urmărește să-l cunoască pe Dumnezeu, fiind interesat de problemele transcendenței, misticii și de misionariat. Pentru F. Znaniecki, tipurile sociale ale
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
terorizării. Această atmosferă de reprimare dezvoltă o stare de tensiune psihosocială. Familiile persoanelor torturate sunt și ele, la rândul lor, culpabilizate, agresate, hărțuite și umilite, marginalizate social. Persoanele care prezintă risc crescut pentru reprimarea prin tortură sunt următoarele: opozanții politici, activiștii pentru drepturile omului, liderii sindicali, de partid și ai studenților, minoritățile etnice, refugiații, jurnaliștii, persoanele arestate și supuse interogatoriilor. În rândul victimelor torturii se disting două categorii de indivizi: a) victimele primare, care sunt subiecții torturii propriu-zise, aplicată direct; b
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
situații de mediu ale lumii contemporane - multe dintre acestea fiind provocate chiar de latura „neagră” a chimiei care a murdărit natură, a poluat-o. Verdele este o culoare puternică. A fi verde a fost întotdeauna un strigăt de luptă al activiștilor de mediu și a fi verde a devenit un important instrument de marketing pentru unitățile economice. Pentru chimiști, a fi verde (ecologic) a devenit din ce in ce mai important prin aplicarea principiilor chimiei verzi tuturor aspectelor științelor chimice: cercetare fundamentală și aplicată, producție
Chimia verde si tehnologiile prietenoase de mediu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ignat Corina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1159]
-
le-a cunoscut, autorului nu i-a rămas decât să le prezinte ca personaje imaginare”. Cartea însumează discuții purtate de șapte bătrâni de profesii diferite (un medic, un avocat, un profesor, un zidar, un diplomat, un compozitor, dar și un activist de partid), care se întâlnesc fie în parc, fie în birturi ieftine sau acasă la unul din ei. Bătrânii abordează fel și fel de subiecte, de la necazurile de zi cu zi (cozile, bolile, sărăcia etc.) la fenomene parapsihologice și la
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
decide să se înscrie, în 1945, la Facultatea de Drept a Universității din București, dar e nevoit să renunțe când era student în anul al III-lea. Va reveni după un timp, luându-și licența târziu, în 1958. A fost activist de partid în anii 1945-1946, redactor la „Viața capitalei” (1951- 1955), la „Steagul roșu” (1955-1971) și secretar de redacție la „Autoturism” (1971-1974), activând ulterior în conducerea Automobil Clubului Român. Debutează cu o nuvelă în „Viața capitalei” (1952), iar în volum
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
parvenire, și romanul Melaniei, soția lui Matei, și al familiei sale, care traversează o dramă. Roman de moravuri, mai ales în prima parte, Vară vrăjmașă este și unul de atmosferă, o atmosferă grea, peste care apasă suspiciunea, mentalitatea dogmatică a activiștilor, așa-zisa „morală proletară”, tragediile „luptei de clasă”. De aici, și valoarea lui de document. Cel mai izbutit este însă Prețul singurătății, roman de un realism crud și totodată carte animată de o aspirație spre ideal și de un fior
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
spune lui Babis cel tânăr. Mai mult, demonicul este omniprezent în spațiul narativ fie pe raftul metafizicii, fie pe acela, mai modest, al politicii. Aici „căderea” este ilustrată prin destinele în oglindă ale lui Leo Negotei și Babis întâiul - unul, activist comunist lăsat la vatră odată cu încheierea ciclului „dogmatic” al deceniului al șaselea; celălalt, legionar trimis pe jos și desculț de la Suceava la Turnu Severin pentru a-și ispăși „vina” de a fi adăpostit o evreică. În ambele cazuri, însă, același
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
și sunt bărbați/[...] Dar unu-i Omul din Carpați”. Proza lui T. vădește aceeași oscilație între arhaicitate și actualitatea ideologizată. Astfel, romanul Dor Mărunt (1979), primul volum al unui proiect nefinalizat, intitulat Drumul Hoților, juxtapune o narațiune de epocă, cu activiști și oameni ai muncii care „construiesc socialismul”, și o complicată intrigă de secol XVII. Deși legătura dintre cele două planuri este destul de neclară, cartea interesează mai ales prin figura (și confesiunea) tragicomică a lui Marius Varga, un miles gloriosus care
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
va activa în presă, ca redactor la „Flacăra” și „Scânteia”, apoi intră la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1952-1953), din 1958 până în 1961 fiind redactor-șef adjunct al „Vieții românești”, ulterior redactor-șef la reviste pentru copii și activist la Consiliul Național al Organizației Pionierilor (1967-1972). A fost președinte al cenaclului „D. Th. Neculuță” din București (1949-1950). După ce îi vor fi apărut compuneri poetice în revistele pentru copii, debutează propriu-zis cu versuri în 1946, la „Orizont”. Mai colaborează la
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Dumitrescu - membri”, având atribuția „să cenzureze toate textele propuse spre reprezentare de orice teatru particular sau revistă”. În 1947 rubricile culturale sunt tot mai rare și inconsistente, iar în numărul 2/1948 reproducerea integrală a conferinței lui Nicolae Moraru, neobosit activist în domeniul propagandei, al îndrumării și controlului artei și culturii, intitulată Critica și sarcinile ei, este dovada de necontestat a dogmatismului epocii. „Sarcinile criticului de tip nou - nu ezită să prescrie acesta - trebuie să fie situarea ideologică a fenomenelor de
ULTIMA ORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
un interviu acordat lui I. Valerian, V. declara: „Nu există decât un gen literar: poemul. Numai el poate conține în stare pură esența poeziei. Toată așa-numita literatură psihologică sau de document nu interesează. Este lucru mort”. Ceea ce în Manifestul activist către tinerime („Contimporanul”, 1924) le apărea contemporanilor ca spirit de frondă și nihilism ostentativ, contribuind însă decisiv la impunerea și manifestarea lipsită de inhibiții a avangardismului în literatura română interbelică, se revelează a fi, în perspectiva unei practici auctoriale proteice
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
intuiește tonalitatea justă pentru a releva semnificațiile de adâncime într-o formulare pe cât de paradoxală, pe atât de sugestivă: poet de avangardă, V. este un scriitor clasic; poziționat în centrul mișcării literare, reprezintă extremele sale turbionare. În fapt, intransigența Manifestului activist către tinerime, ca și detașarea ironică a poemelor Un căscat în amurg sau Doleanțe nu sunt, în perspectiva mai amplă a modernismului ca individualism raționalist și revoltă antitradiționalistă, decât urmarea logică a aceleiași atitudini; dovadă, poziția circumspectă a scriitorului față de
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
să sporească ambiguitatea sentimentală și neliniștea personajului principal. Mai dinamic, O partidă de remi (1974) are în centru aventura unui profesor onest și entuziast, venit să predea într-o școală sătească. El intră în conflict cu directorul, un tip de activist „corect” din punct de vedere ideologic, dar, de fapt, corupt și fățarnic. De obicei, pentru a sugera complexitatea trăirilor sau pentru a introduce amintiri sau scene mai puțin legate de subiect, autorul inserează pagini din jurnalul protagonistului. Cel mai important
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
atunci încetează colaborarea sa la „Revista Fundațiilor Regale” (cronicile dramatice din 1945-1947 se vor tipări în volum în 1983). La scurt timp, în presa comunistă s-a declanșat o campanie violentă împotriva ei, în Conservator această campanie fiind susținută de activiștii organizației comuniste de tineret. Urmarea a fost îndepărtarea din învățământ (1948) pentru „atitudine permanent antidemocratică”. I s-a interzis să publice sau să conferențieze. În primăvara anului 1951 e arestată; după o detenție, fără proces, de un an și șapte
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
ei este numit poetul „pe linie” (cum se zicea în epocă) Marcel Breslașu. La „demascarea” ei (cuvânt la ordinea zilei) un rol important l-a avut, se pare (oricum, așa reiese din notele intime), tânărul, pe atunci, versificator, actor și activist politic Dan Deșliu. Sigur este că această mare intelectuală e lăsată pe drumuri, trăiește în mizerie, trece apoi prin experiența detenției și a deportării. Însemnările din această perioadă sunt zguduitoare. Când iese din pușcărie și intră în domiciliu obligatoriu (17
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
Fiecare om cu clepsidra lui. La un moment dat se declară „refugiat” și ajunge tocmai într-un sat din Uzbekistan, unde muncește ca văcar și cioban. În noiembrie 1945 cere să fie repatriat. Ulterior va fi bibliotecar la ARLUS (1945-1946), activist de partid (1946-1948), activist sindical (1948-1950), elev al Școlii de Literatură „M. Eminescu” (1950-1951), redactor-șef adjunct la „Tânărul scriitor” și la „Luceafărul”, redactor la „Viața românească”, secretar de redacție la „Gazeta literară” (1962-1966), director al Casei Uniunii Scriitorilor (din
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
lui. La un moment dat se declară „refugiat” și ajunge tocmai într-un sat din Uzbekistan, unde muncește ca văcar și cioban. În noiembrie 1945 cere să fie repatriat. Ulterior va fi bibliotecar la ARLUS (1945-1946), activist de partid (1946-1948), activist sindical (1948-1950), elev al Școlii de Literatură „M. Eminescu” (1950-1951), redactor-șef adjunct la „Tânărul scriitor” și la „Luceafărul”, redactor la „Viața românească”, secretar de redacție la „Gazeta literară” (1962-1966), director al Casei Uniunii Scriitorilor (din 1967). Debutează în 1947
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
Victor Torynopol, Mihail Cosma, între alții) sau prezenți în „Revista Fundațiilor Regale” (Marcel Gafton, C.T. Lituon ș.a). În bună măsură sub impulsul versurilor lui, în intervalul 1945-1947 a luat avânt poemul-reportaj, în general poezia de angajare civică, iar lirismul activist, lansat diluvian, al lui Ion Gheorghe sau Toma George Maiorescu, oricâte modele ar avea (Whitman, Verhaeren, Maiakovski ș.a.), se resimte în limbaj și de pe urma experienței lui V. Dar în chipul cel mai direct opera lui a acționat în sens stimulativ
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
mai mare. Este de așteptat ca liderii să se recruteze dintre persoanele cu pozițiile cele mai centrale din structura de rețea a comunității. Construirea unui model teoretic al participării în acțiunea colectivă care ține cont de distincția dintre lideri și activiști simpli nu este o sarcină ușoară, mai ales că literatura actuală ignoră, de obicei, specificitățile celor două categorii de actori. Secțiunea care urmează va încerca o trecere în revistă a literaturii despre participarea în acțiune colectivă. Teoretizarea participării. Cine se
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care sunt reductibile la stări psihologice sau la trăsături de personalitate ale individului. McCarthy, McAdam și Zald (1988) enumeră autoritarismul, dorința de consistență cognitivă și deprivarea relativă. A fost utilizat pentru explicarea mișcărilor studențești chiar și un conflict oedipian dintre activiștii bărbați și tații lor. Deși neplauzibilă, o astfel de interpretare freudiană ar putea fi atașată datelor românești din studiul Re-ETGACE, în care, contrar așteptărilor, au fost remarcabile amintirile negative despre părinți ale unora dintre subiecți (Re-ETGACE, 2004). Mai recent, conceptul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
oferită de domeniul de cercetare. Am optat pentru o investigație calitativă în care am controlat cât mai multe dintre variabilele implicate. Am realizat 28 de interviuri biografice cu subiecți distribuiți în mod aproximativ egal în cele trei categorii analitice - lideri, activiști și membri pasivi, selectați din aceleași contexte de mobilizare alese ca unități de eșantionare, adică scara de bloc. Cei zece lideri au fost identificați în persoanele șefilor de scară aleși - cu excepția unui fost lider care acționa ca înlocuitor deoarece colectivitatea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
membrilor clasei muncitoare. Regimul comunist a constituit organizații și instituții prin care membrii claselor nevoiașe au putut urca în ierarhia socială, iar șansele dobândirii unui status înalt au fost, în cel mai bun caz, egalizate. Resurse Principala diferență dintre lideri, activiști și membrii pasivi se referă la conținutul, lungimea și statusul biografiilor organizaționale. Majoritatea liderilor au fost membri ai Partidului Comunist Român și au deținut funcții de conducere în cadrul Uniunii Tineretului Comunist, în timp ce membrii activi au fost doar membri ai UTC
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
direcții de cauzare pot fi presupuse. Rezultatele aduc detalii utile pentru înțelegerea modului de acumulare a resurselor pentru acțiune colectivă în România contemporană. Pot fi invocate trei ipoteze pentru a interpreta această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale membrilor pasivi. O variantă plauzibilă este cea teoretizată de Brady, Verba și Schlozmann (1995) referitor la dobândirea competențelor civice prin organizații. În fiecare dintre organizațiile enumerate în narațiunile biografice, oamenii au avut nu numai ocazia să își formeze
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de membrii activi ai comunităților din organizațiile comuniste. Din această perspectivă, nu este o exagerare afirmația că organizațiile socialiste au produs capital uman pentru inițiativele comunitare postsocialiste. Un alt mecanism cauzal demn de luat în considerare presupune internalizarea rolurilor de „activist” și de „lider” în perioada activității organizaționale, roluri pe care oamenii le joacă în contextele lor locale atunci când se mobilizează pentru rezolvarea problemelor vecinătăților. Ambele mecanisme cauzale funcționează, cel mai probabil, simultan. Cei care au experiență de lideri, dețin competențele
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a recruta membri și viitori conducători. Bunul-simț și propria memorie îmi spun că promovarea în poziții de conducere și admiterea în organizații superioare - precum admiterea în UTC încă din clasa a VIII-a - erau condiționate de deținerea unor calități de activist și de conducător, coroborate desigur cu o serioasă cantitate de conformism față de discursul regimului. Merită, prin urmare, să luăm în considerare ipoteza că o carieră lungă în organizațiile comuniste a fost predestinată celor care dețineau o calitate ce poate fi
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]