220,173 matches
-
femeilor din blocurile copilăriei mele, și cozile la carne, și frigul, și, iarăși, întunericul. Amintiri frumoase, altele, umilitoare însă. Există un număr din Secolul 20 (din 1997) dedicat Bucureștiului. Există cartea Povestea caselor, o antologie de proprietari și proprietăți. Există acum acest spectacol, dur, solicitant, al moralității și responsabilității. "Trebuie să vă fac mai întîi o mărturisire care o să vă înspăimînte: urăsc Bucureștii!... Astăzi. Dar să vă liniștesc îndată referindu-mă la un concept al psihanaliștilor: e vorba de dragoste-ură, sau
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
Roxana Racaru Binecunoscuta revistă Manuscriptum publică, după cum ne-a obișnuit, în principal fragmente de opere memorialistice și epistolare ale unor scriitori cunoscuți sau redați acum interesului public. Fiind fragmente (oricît de unitare sau de rotund alese în jurul unei teme), nu atît valoarea lor literară în sine atrage atenția, ci atmosfera sau personalitățile portretizate acolo. Descoperim o doamnă cu mult talent, pianistă și scriitoare, Constanța Marino-Moscu
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
Național"relata că "românii descoperă tacâmurile și reabilitează oasele". La ProTV este emisiunea de sâmbătă "Bucătăria lui Radu"care prezintă cu savoare preparate neaoșe, românești, chiar de la ciobani. Înfuleca vânjos cu Cristi Tabără mâncăruri apetisante de-ți lăsa "gura apă", acum are mereu alți parteneri de masă. O recentă rețetă a fost "mușchi împletit"ca părul unei codane. Pe lângă bucătăria autohtonă, ProTV-ul și-a mai alocat o emisiune din țările Uniunii Europene, care se numește chiar "Europa pur și simplu
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
de un miros neplăcut. Nu exista, firește, televiziune. Doar vechile radiouri Telefunken ori Philips, cu lămpi, cum li se spunea, care aveau puține frecvențe, nu și ultrascurtele actuale, ceea ce le predestina la o hîrîială continuă. Oamenii citeau mai mult decît acum. Orice casă poseda o sumară bibliotecă. Obiceiul de a împrumuta cărți era curent. Asta mai ales în anii '50, cînd cărțile noi, pe care le-am fi putut procura de la librărie, erau rare și nădejdea ne-o puneam în cele
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
În plus, dl Borbély socotește că atunci cînd foiletoniștii erau la putere (expresia îmi aparține) "nu putea exista decît un singur palier normal de apreciere a literaturii: cel estetic". Se subînțelege că generația dlui Borbély are norocul de a poseda acum mai multe paliere, nemaifiind silită să "concentreze toate valorile" într-o singură mînă. Este uimitor cum un om inteligent și cultivat ca dl Borbély se poate crampona de o idee pe care o minimă discriminare intelectuală ar arunca-o la
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
le-ar sta în putință să îndeplinească, vei vrea să apleci urechea la unul care nu promite nimic, dar care, pur și simplu, dă? Ceea ce promit cu toții are ca scop, la urma urmei, să te facă mai fericit decât ești acum.Ceea ce nu ți se spune este că va trebui să-ți plătești singur fericirea și că, în continuare, cu cât vei fi mai fericit, cu atât mai scump te va costa, din toate punctele de vedere. Cum nu pretind, ca
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
singur fericirea și că, în continuare, cu cât vei fi mai fericit, cu atât mai scump te va costa, din toate punctele de vedere. Cum nu pretind, ca ei, să fac minuni, prefer, cât mă privește, să te previn de pe acum, în această privință. Și nu va fi singura deosebire dintre ei și mine. Știi, cel puțin, din ce cauză ceea ce ți se făgăduiește nu poate fi îndeplinit? Am să ți-o spun sau, dacă o știi, ți-o voi repeta
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
oricărei alte reforme. Șomajul s-ar reduce considerabil și ar dispărea, poate, complet, chiar din primul an. Administrația s-ar afla ușurată într-un mare număr de puncte deosebit de sensibile, capacitatea și eficacitatea serviciilor publice ar cunoaște o dezvoltare până acum cu neputință de realizat din pricina nemăsuratei creșteri a populației și a bunăstării sale, care înăbușeau toate eforturile. Pe de altă parte aceasta ar produce o abundență, care n-ar fi întru nimic dirijată sau conjuncturală ci, odată ce oferta ar depăși
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
merg împotriva intențiilor programului, și pe de altă parte, m-ar lipsi de votul tău și de simpatia fără de care proiectul meu nu va putea să se realizeze niciodată. Să considerăm lucrurile ceva mai la rece. Țara noastră pierde de pe acum un milion de morți pe an, și totuși, împrejurarea n-are aerul să te preocupe peste măsură. Firește, dacă programul meu va fi pus în aplicare, cifra aceasta s-ar dubla automat, sincer însă, faci, oare, o distincție foarte netă
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
personal, între un milion și două milioane, pe an? Cred chiar că, înainte să ți-o fi adus la cunoștință, nu te-ai fi gândit, niciodată la numărul concetățenilor tăi care pier în fiecare an. Cifrele sunt cifre, nu sunt elocvente acum, și, la urma urmei, nu ne privesc. Cu totul altceva te preocupă în realitate. Ceea ce te interesează este posibilitatea de a fi cuprins în primul milion. Ei bine, nu vei fi cuprins în el: asta e sigur, sau pe aproape
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
ca să zic așa, a ordinatorului. În orice caz, din trei, eu sunt cel mai generos. În așteptare, imaginează-ți ce viață vei duce, căci va fi desigur o viață trăită în așteptarea a ceva. Mai cu seamă asta îți lipsește acum. N-ai nimic la orizont, afară de foaia de impozite și de avizul băncii. De acum înainte, vei avea în toți anii o scadență vitală: îți vei trăi fiecare zi, una după alta, cum nu le-ai trăit niciodată, cum nu
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
În așteptare, imaginează-ți ce viață vei duce, căci va fi desigur o viață trăită în așteptarea a ceva. Mai cu seamă asta îți lipsește acum. N-ai nimic la orizont, afară de foaia de impozite și de avizul băncii. De acum înainte, vei avea în toți anii o scadență vitală: îți vei trăi fiecare zi, una după alta, cum nu le-ai trăit niciodată, cum nu credeai posibil să le trăiești. Vei cunoaște care este adevăratul gust al vieții. Vei cunoaște
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
orice ai face, nu sari departe. Iar ăsta, mai mult, parcă-ar fi blestemat. Ce să zicem? El cu ale lui, noi cu ale noastre. Bine că mi-ai luat drumul din picioare! - a Încercat tatăl Elenei să se scuze. - Acum, că tot sunt aici, ce zici? Mai vine careva sau ne apucăm de treabă? - a Îndemnat tataie. - Nu, ăștia suntem!...Poate tata, dar cine știe... - Vine! Trebuie să vină! - s-a amestecat Elena În vorbă. Mi-a spus mie... - Să
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
sunt aici, ce zici? Mai vine careva sau ne apucăm de treabă? - a Îndemnat tataie. - Nu, ăștia suntem!...Poate tata, dar cine știe... - Vine! Trebuie să vină! - s-a amestecat Elena În vorbă. Mi-a spus mie... - Să fi luat, acum, Înainte, una mică! Mai prindem putere, ce ziceți? - i-a Întrebat Gheorghe, stânjenit. - Una coaptă, că se trăzvește! - l-a aprobat Ghici cu ochii la ibricul aburind. Pe deasupra, ne mai și Încălzim! Elena le-a turnat țuică În ceștile din
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
cu o sfoară de un picior, apoi l-a Împins să iasă. Porcul s-a speriat și a luat-o la goană. - Țin-te, mă! Prinde-l, bă! Mă, oameni buni! O făcurăm! Să vezi și să nu crezi! Ca acum doi ani, la tine! Bă, Costică, fir-ar să fie! Și-a amintit el și s-a făcut, dintr-o dată, vânăt la față. - Huoo... ho... ho! Afurisitul! Ușurel cu tata! Lasă-l, mă, pe seama mea!, s-a repezit Costică după
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
pus degetele În urechi și am fugit spre poartă. - Bă, Ștefane, adu, mă, cuțitul ăla! Ia uită-te la el! Unde te duci, mă? Au, au, au! Păi, băăă, dacă și ăia la Plevna o luau la sănătoasa tot așa..., acum eram pașalâc turcesc! - Lasă, mă, copilul! Ușurel, tată, ușurel! Vezi că e pe-aci! - m-a apărat bunicul când și-a dat seama că Îmi luasem inima În dinți și voiam să mă Întorc, dar nu găseam cuțitul. Porcul se
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
vrut să Întreb, Însă m-am abținut. Nu cred că cineva din cei prezenți ar fi putut să-mi răspundă ca la carte, iar de păreri, de vorbe de-aiurea, nu aveam chef. - Auzi, de ce trebuie oamenii să taie porcii, acum, de Crăciun? - am Întrebat-o, totuși, pe Elena. - Cum, de ce? Pentru că vin sărbătorile și pentru că... trebuie să mâncăm șorici. Îți place? Îți place, că știu eu!... Și pentru că vin colindătorii... Hai, mergem și noi? Uite, așa... ne mai latră câinii
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
ăi mulți, ne-am obișnuit cu mirosul. Doar din când În când mai strâmbăm din nas, și asta când suntem vârâți definitiv cu el În rahat. Degeaba, că și strâmbatul ăsta e tot pentru ei. Le facem jocul! Ca și acum! Vom trăi și vom vedea.! Să nu-mi mai ziceți mie „moș Gogu”, dacă nu o să am dreptate! Mă, nepoate, nu suntem În stare să tăiem În carne vie, până la capăt. N-avem voință! Iuți la mânie, mai ales pe-
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
la mine. Nu știa ce să facă. - Lasă, că Îți dau eu! N-ai auzit? Să-i Împărțim ca frații! Și-o să-i Împărțim noi, nu?!... Am rămas nemișcat. Uneori, gesturile ei de fâță, În marele acvariu, sau vrăbiuță care, acum, ți-ar fi ciugulit din palmă, și tot acum, zbâc! - mă Înduioșau. O simțeam, de fiecare dată, Încă un copil și, de cele mai multe ori, mă bucuram. Alteori, un freamăt interior, de om matur, mă Întrista. Simțeam, fără să vreau, mai
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Îți dau eu! N-ai auzit? Să-i Împărțim ca frații! Și-o să-i Împărțim noi, nu?!... Am rămas nemișcat. Uneori, gesturile ei de fâță, În marele acvariu, sau vrăbiuță care, acum, ți-ar fi ciugulit din palmă, și tot acum, zbâc! - mă Înduioșau. O simțeam, de fiecare dată, Încă un copil și, de cele mai multe ori, mă bucuram. Alteori, un freamăt interior, de om matur, mă Întrista. Simțeam, fără să vreau, mai tot timpul, o greutate pe umeri și-n inimă
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Bă, moș Gogule, eu o dau dracu de treabă! Ne-ai băgat pe toți În ceață! Eu una Întreb și dumneata alta zici... Spune, bă, drept, mai poți sau ba?! - Ptiu! Bată-te să te bată! Dar păcătos mai ești! - Acum, să nu crezi că n-am priceput, sunt eu nărod, dar nu și prost! Însă vezi dumneata, fiecare vede lumea de pe locul său! Eu, de la anii mei, copiii, de la vârsta lor! Și, de-acolo, fiecare cu dreptatea lui! Dar, lasă
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
cu dreptatea lui! Dar, lasă asta, văd că nu ne Înțelegem. Cu politica aia, cu ce se-aude, ce zici? Moș Gogu a privit o clipă, parcă dincolo de noi. A făcut ochii roată și a oftat. - Gata! Cu cei de-acum s-a sfârșit! Ceaușescu, cât a fost el de Ceaușescu, s-a urcat În elicopter și... Mă, nene, nu știu ce să zic... parcă, totuși, nu-mi vine să cred că a fugit! - Tataie, e revoluție! Poporul face revoluție! - i-a zis
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Gheorghe. - Poporul, de când e lumea, a făcut ce i s-a spus! - a continuat Moș Gogu. Poate să audă, tată! Mie, oricum, nu mai au ce-mi face! Și nici vouă! Gata! - Uite, eu nu cred! - s-a opus Ghici. Acum, depinde cine-i spune, și ce-i spune... Că nu face așa, orbește, chiar tot! - Ba face! Ce, nu am făcut!? 50 de ani am tot făcut! Și apoi, În noaptea trecută, voi n-ați văzut? Au tot vorbit, au
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
vedea! - Are dreptate! - a aprobat bunicul meu. Și Nicolae are dreptate! E informat! A ascultat și, uite, că i-a prins bine! Nu degeaba trage el clopotul! Să se deștepte lumea! - O fi ascultat el pe unii, alții, Însă, până acum vreo două-trei luni În urmă, nimeni nu ar fi crezut. Doar, poate, tata! Dumnezeu să-l ierte! „Bă, Gogule, - mia zis cu o vară Înainte de a muri, prin '77: - „să-ți arăt pe unde am avut noi curelele”, - adică pământul
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
groapă nu se mai Întoarce! - Uite, că de data asta... A zis și, În iarnă, de Sfântul Ion, a Închis ochii! - Na, ca să vezi! Moș Gogule, poimâine e Crăciunul! Ce-ți veni? Că nu ai lua-o din loc tocmai acum! Nouă de Înmormântare ne arde? Ia o țuică fiartă și hai să ne vedem de ale noastre! Dă-i În măsa! Că n-o fi doar după ei!
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]