1,966 matches
-
că acuzele sunt corecte, subliniază aspectul de subiectivitate al durerii, aspect de regulă și tradițional neglijat în serviciile noastre medicale. 3. Când se plâng pacienții? întrebarea are variante de răspuns la alegere. Respondenții recunosc în cea mai mare măsură că acuzele pacienților sunt importante. Astfel ei aleg: „pacienții se plâng atunci când consideră că durerea e semn de boală”(8), „se plâng atunci când durerile sunt foarte intense”(11), „se plâng atunci când apar dureri noi”(11). Apar însă și 14 alegeri care subliniază
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
conturate de răspunsurile anterioare. 5. Cât timp alocați discuției cu pacientul în legătură cu durerea de care se plânge? Răspunsurile nu sunt sugerate de chestionar și sunt lăsate la libera formulare a respondentului. Acestea sunt: „până mă lămuresc de caracteristicile și particularitățile acuzelor”(24); „15 minute”(5); „5 minute”(1); „până mă lămuresc de cauză”(10), „cât dorește să-mi vorbească pacientul”(2), iar un chestionar omite să dea un răspuns la această întrebare. Cele două răspunsuri majoritare demonstrează un înalt grad de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
1); „până mă lămuresc de cauză”(10), „cât dorește să-mi vorbească pacientul”(2), iar un chestionar omite să dea un răspuns la această întrebare. Cele două răspunsuri majoritare demonstrează un înalt grad de profesionalism în relația cu pacientul, față de acuzele de durere ale acestuia. în realitate este foarte dificil, poate imposibil, să cuantifici timpul acordat pentru a asculta acuzele de durere ale pacientului. 6. Cui preferă pacientul să se plângă? Răspunsurile vin astfel: medicului (19), familiei (12), oricui îl ascultă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dea un răspuns la această întrebare. Cele două răspunsuri majoritare demonstrează un înalt grad de profesionalism în relația cu pacientul, față de acuzele de durere ale acestuia. în realitate este foarte dificil, poate imposibil, să cuantifici timpul acordat pentru a asculta acuzele de durere ale pacientului. 6. Cui preferă pacientul să se plângă? Răspunsurile vin astfel: medicului (19), familiei (12), oricui îl ascultă (11), asistenței medicale (8), prietenilor (6), cunoștințelor (2). Pare interesant faptul că nu asistentelor medicale li se adresează în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
8), prietenilor (6), cunoștințelor (2). Pare interesant faptul că nu asistentelor medicale li se adresează în primul rând pacienții cu plângerile lor, ci mai ales medicilor. Acest lucru relevă importanța pe care personalul medical din cele două categorii o acordă acuzelor de durere ale pacienților și în același timp indică tipul de relații care se creează în procesul de îngrijire între pacient și personalul medical. 7. în ce momente, în perioada când pacientul e internat la spital, apar mai frecvent acuzele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
acuzelor de durere ale pacienților și în același timp indică tipul de relații care se creează în procesul de îngrijire între pacient și personalul medical. 7. în ce momente, în perioada când pacientul e internat la spital, apar mai frecvent acuzele de durere? Răspunsurile se grupează astfel: „depinde de cauză și factorii ce declanșează durerea”(26), „dimineața, la vizită”(20), „noaptea”(9), „după masa”(4), „tot timpul”(1). Cele 26 de răspunsuri par a sublinia din nou o atitudine profesională corectă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
noaptea”(9), „după masa”(4), „tot timpul”(1). Cele 26 de răspunsuri par a sublinia din nou o atitudine profesională corectă față de pacient și durere, deși nu alcătuiesc o opțiune generală. Un singur răspuns, din nou, pare oarecum agasat de acuzele de durere ale pacienților. 8. Credeți că se acordă suficientă importanță plângerilor de durere ale pacienților în unitatea unde lucrați? întrebarea este redundantă și menită să sublinieze congruența răspunsurilor. Respondenții aleg răspunsurile, după cum urmează: da (29), nu (3); apare, din
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un mediu țintind explicit și implicit starea de sănătate a bolnavilor? Respectă spitalul din România „dreptul la sănătate”al cetățenilor cărora le oferă servicii de îngrijire în spațiile destinate îngrijirilor? 10. Dacă pacientul ar fi un apropiat ați privi diferit acuzele de durere? întrebarea este interesantă din perspectiva disponibilității implicării empatice a personalului medical cu pacienții, a sentimentului ce ar trebui să îl transmită bolnavului că sunt aliații lor în lupta împotriva bolii. Răspunsurile vin astfel: nu (16); da (13); nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
răspuns. Putem presupune că cele 13 chestionare care recunosc tratamentul diferențial care ar fi aplicat persoanelor cu care personalul medical se află în relații emoționale anterioare aparțin unor persoane conștiente de mecanismele defensive pe care le dezvoltă în raport cu pacienții și acuzele lor. Sunt profesioniști care ar putea profita din plin de implementarea unor rutine de sprijin împotriva epuizării profesionale. Doar că aceste rutine, bune practici, se lasă încă așteptate în serviciile noastre de sănătate. 11. Cunoașteți noua lege privind prescripția opiaceelor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cum te doare!”. 15. Considerați durerea un simptom important? Este o întrebare redundantă urmărind congruența răspunsurilor. Respondenții își aleg răspunsurile astfel: da (26); depinde de intensitate (9); depinde de pacient (3). Ultimele două tipuri de răspunsuri arată reticența personalului față de acuzele de durere ale pacienților. Răspunsurile sunt congruente cu cele de la întrebarea anterioară. 16. Considerați că în România se acordă suficientă atenție durerii exprimate de pacienți în serviciile de sănătate? Răspunsurile apar global oarecum indecise căci în aceeași măsură (13) consideră
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și care îi respecta demnitatea, valoare fundamentală în Drepturile Omului (Chilton, 2006). Prevenirea durerii este în acord cu definiția stării de sănătate așa cum apare ea în constituția OMS. Neurobiologia vine cu un argument în plus pentru tratarea cu atenție a acuzelor dureroase, chiar dacă nu au suport lezional organic. în acest sens, Panksepp (2003) susține faptul că acele căi neuronale care elaborează durerea fizică sunt comune și durerii psihologice de tipul regretelor și a singurătății severe. Așadar „sentimentul sprijinului social și al
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ar putea fi redimensionată atitudinea față de durere în serviciile noastre medicale? Probabil că încadrarea în toate spitalele a unor psihologi ar putea fi o soluție cu dublu efect. Acesta, cu o specializare în domeniu, ar putea fi un receptor al acuzelor pacienților și, pe de altă parte, ar putea sprijini crearea unor rutine de reflecție a personalului medical cu privire la actul medical pe care îl dezvoltă în raport cu pacienții sau cu alte cuvinte cu privire la violența pe care o manifestă mai mult sau mai
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sau cu alte cuvinte cu privire la violența pe care o manifestă mai mult sau mai puțin conștient în actul de îngrijire a sănătății. Psihologul poate facilita abordarea holistică a pacientului. El își poate aduce contribuția la stabilirea diagnosticului prin descifrarea ponderii acuzelor datorate contextului. Psihologul poate oferi psihoterapii și intervenții psihice care să genereze o stare de confort psihic, accelerând astfel procesul de vindecare. El poate crea un spațiu al cuvântului între pacient și îngrijirile de care beneficiază, dându-i șansa de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
esența celui dispărut există într-o altă dimensiune, marea lui absență din această lume, care începe prin moarte, generează o suferință acerbă, devastatoare, potențată din păcate și de toate cicatricile pierderilor din trecut. în plus, întregul tablou este populat cu acuze somatice și psihologice, dintre cele mai chinuitoare. Eminențele domeniului susțin necesitatea doliului, respectiv manifestarea necenzurată a durerii, ca o condiție funciară de redresare interioară și de evitare a versiunii sale patologice. Analizând problematica doliului, Pincus (1976, apud Fontaine, 2008) depistează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
autiste, cu scopul de a rezolva conflictul, a obține o răsplată, când în realitate lucrurile rămân neschimbate; 3. ipohondrii: transformarea reproșurilor față de ceilalți (datorate unor pierderi, singurătății sau unor impulsuri agresive inacceptabile) în autoreproșuri mai întâi și apoi în diverse acuze de dureri, boli somatice și neurastenii. Durerile de spate, crizele de spasmofilie sunt adesea astfel de manifestări; 4. comportament pasiv-agresiv: agresivitate contra celuilalt exprimată indirect și ineficient prin pasivitate sau printr-o ostilitate mascată în bunăvoință; 263REZILIENȚA 5. izbucniri nepotrivite
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
foarte eficient, atât în interiorul ei, dar mai cu seamă în relația cu exteriorul; acesta trebuie să fie capabil să îi transmită mesajul, să exprime poziția sa privitoare la toate "problemele contemporane", să poată să o apere și să răspundă numeroaselor acuze care i se aduc. Populația catolică de pe toate continentele și din toate statele lumii (cu regimuri politice diferite, cu statutul de majoritate sau minoritate confesională) era informată cu privire la acțiunile și la poziția Bisericii în societate. Credincioșii erau educați în spiritul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
lor. Aceste instituții au avut ca principal scop transmiterea către comunitățile catolice de pe tot globul dar și lumii întregi a mesajului Bisericii, care viza toate aspectele și evenimentele ce se petreceau și existau în societatea contemporană. Tot ele răspundeau unor acuze îndreptate împotriva Bisericii și nu în ultimul rând, culegeau informații din toate colțurile lumii, care erau apoi adunate și centralizate la Vatican bastionul Bisericii Catolice permițându-i acesteia să cunoască realitățile momentului și să acționeze în funcție de interesele pe care le
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să expună activitatea organizațiilor catolice, să-i puncteze exemplele înălțătoare din toate părțile lumii catolice, pentru a arăta puterea de muncă a Sfintei Biserici, binefacerile ei și influența ei culturală și moralizatoare de pretutindeni, spulberând astfel prejudicii, neadevăruri, insinuări răutăcioase, acuze nemeritate sau chiar învinuri sau calomnii copiate stereotip în unele manuale didactice și într-o anumită presă"410. Buletinul parohial s-a încadrat în tipologia clasică a presei parohiale (destinată membrilor unei parohii); cuprindea în primul rând informații despre evenimentele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
va avea totdeauna adversari care să lupte fie împotriva învățăturilor propuse de dânsa, fie împotriva legilor și instituțiilor ei și nu rareori chiar împotriva slujitorilor ei... Spre a lămuri atât pe catolicii noștri, cât și pe aceia care aduc asemenea acuze asupra adevărurilor atât de mărețe ale sfintei noastre Biserici, ne-am hotărât a scoate Sentinela catolică"635. A mai existat o publicație similară care a aparținut Bisericii Ortodoxe și anume Sentinela ortodoxă, ce a avut ca scop "îndrumarea religioasă și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
gazetei a fost publicat un articol intitulat " Marele secret", în care editorul A. Gabor a explicat cititorilor cum s-a cumpărat tipografia "Presa Bună" și cu ce bani s-au construit clădirile editurii "Presa Bună", pentru a risipi zvonurile și acuzele apărute, cât și pentru a elucida misterul "de unde atâția bani?"641. Tot într-un articol apărut în Sentinela s-a prezentat cititorilor situația presei catolice din Alsacia, expunându-se astfel intenția de a ajunge la un moment dat la performanțele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a pus nivelul considerat scăzut al presei pe seama catolicilor de rit latin din arhidieceza de București și a schimbărilor produse după 1918. El considera că uniților nu li se acorda importanța cuvenită în dezvoltarea presei. Practic, lipsa de unitate și acuzele reciproce între reprezentanții comunității catolice din România privitoare la dezvoltarea presei au trecut granițele interne, ieșind în evidență și la Congresul mondial al presei catolice. Au fost surprinse totuși și avantajele create de noul context politico social de după Marea Unire
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Delimitarea de Fracțiunea liberă și independentă și anatomia „bărnuțianismului“ fondator sunt cărămizile pe care se ridică un discurs profetic, în răspăr cu un curent antisemit ce își avea, chiar și în cadrul Junimii, voci ilustre, de la Mihai Eminescu la Vasile Conta. Acuzele de cosmopolitism vor fi dublate, în cazurile lui Maiorescu și Carp, de eternul stigmat al filosemitismului. Ceea ce oponenții nu le pot ierta este această plasare a criticismului sub semnul ideii de umanitate și toleranță. În locul unei religii naționaliste ce preferă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
bazele orânduirii exploatatoare a capitalismului, să adoarmă conștiința de luptă a poporului”). într-unul din cele mai grosiere și mai pline de ură articole („T. Maiorescu - exponent ideologic al regimului burghezo-moșieresc”), C.I. Gulian, proaspăt membru corespondent al Academiei, îi aducea acuze nemeritate criticului „Junimii”, un personaj istoric total diferit de „omul nou” pe care îl preamărea în discursuri încă din 1945. Acesta a fost inclus în primul volum (pp. 71-92) din sinteza Din istoria filosofiei în România, apărută în 1955 la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
epocă. Dar autorul se interesează mai întâi de Polonia și abia apoi de unul dintre cele mai nefericite momente ale istoriei sale, comunismul. Este o opțiune care confirmă, involuntar, concepțiile uzuale încă, național-etatiste, asupra istoriei moderne. în plus, autorul preia acuzele aduse inițial comunismului doar din perspectivă națională. în bătăliile simbolice care au populat revoltele și represiunile epocii, emblemele naționale cum ar fi imnul, steagul, „clasicii” polonezi, monumentele istorice, manualele, funeraliile sau pelerinajele au avut mereu un rol central, captând aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în anii ’70, acțiune întărită pe la mijlocul anilor ’80 și aprofundată după decembrie 1989. Printre altele, autorul studiului afirmă: „Portretizarea lui Antonescu drept «salvator al evreilor» face parte din campania politică a naționaliștilor împotriva Ungariei și a ungurilor” (p. 80), prin acuzele unilaterale aduce regimului hortyst. în încheiere, Braham revine cu o analiză foarte lucidă, subliniind că reabilitarea mareșalului reflectă concepția ideologilor naționaliști - „o Românie Mare omogenă din punct de vedere etnic, simultan național-creștină, antiliberală, antidemocratică și antimonarhică” (p. 84). A doua
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]