7,862 matches
-
prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu sugera că aceasta era liniștea dinaintea furtunii. Privind în urma mea, luminile Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că eram la o milă de țărm. Se auzea de undeva
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
moment dat, orizontul, acolo unde cerul se îngemăna cu luciul apei ca îmbrățișarea tandră a doi îndrăgostiți, începu să se coloreze. Prima dată căpătă nuanțe de gri cu irizări roșietice de la razele soarelui ce reușea să se strecoare printre întunecimea adâncurilor tenebroase ale mării, spre norilor lipiți de orizont, ca sărutul unei codane îndrăgostite, de buzele vreunui fericit flăcău, apoi deveniră violete și apa mov deschis, spre vioriu. Din adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc ce creștea
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
roșietice de la razele soarelui ce reușea să se strecoare printre întunecimea adâncurilor tenebroase ale mării, spre norilor lipiți de orizont, ca sărutul unei codane îndrăgostite, de buzele vreunui fericit flăcău, apoi deveniră violete și apa mov deschis, spre vioriu. Din adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc ce creștea secundă cu secundă, ca voinicul din poveste, tot mai mare, tot mai portocaliu, tot mai aprins. Curând a ajuns cât roata carului și dintr-o dată și-a luat zborul
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
țărm aveam aproape doi kilometri. În jurul meu, bărcile cu motor începură să se îndrepte spre locurile lor de acostare. Nici un pescar venit trăgând la vâsle ca și mine, nu se mai afla în apropiere. La orizont se vedea cum din adâncuri se ridică un vârtej întunecat ce se tot învârtea și se înălța spre cer lățindu-se, ades întâlnit pe Marea Neagră în perioadă de furtună. Până mi-am strâns sculele și am recuperat parâma de la ancoră, parcă a trecut o veșnicie
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
mării. Talazurile erau largi și de peste doi metri înălțime. Când dispăream între ele spre abisurile înfiorătoare, când eram ca o jucărie în voia naturii, pe vârful lor. Mă treceau fiori, iar transpirația îngheța pe spatele meu, văzându-mă deja în adâncurile tenebroase ale mării hrană pentru pești. Când am fost ridicat din nou pe culmile valurilor, am văzut cum trece ultima barcă cu motor, la vreo sută de metri depărtare. Cu toată disperarea din glas și cu rama ridicată pe verticală
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
o Sirie a anilor ’80, cu episoade suprarealiste, inspirate parcă din fascinația pe care o exercită deșertul asupra omului, ca «o ciudată chemare, un fel de amețeală, așa cum te afli la un pas de golul prăpastiei, care te cheamă în adâncuri fără să vrei. Tot peisajul era neobișnuit. Sărac, galben, pustiu, încins de soare, tăcut. O sălbăticie prin lipsa de sălbăticie, fiindcă avea totuși ceva măreț, misterios, uriaș, în același timp de o indiferență principial㻓. „Într-o zi a anului 1986
EVENIMENT LA GALERIA SENSO de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363430_a_364759]
-
canatul ferestrei spre orizont. Apar premonitorii sărbătorile princiare, ca speranța ce nu se vede după spuse aruncate pe marea de cuvinte, ci după vârful de catarg al sufletului care se mișcă din depărtare spre malurile așteptărilor. Aniversările princiare răzbat din adâncul istoriei, ca lumina orange, izbucnind pe piersică toamna, în toată culoarea concentrată a florii din care s-a născut, primăvara. Aniversările princiare sunt mirabil transfigurate în ceremonial strălucitor, ca o desăvârșire a reversului iubirii de țară a Familiei Regale a
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
sa, își începu explorarea tainicei peșteri, aflată pentru prima dată într-o asemenea cercetare a unui inițiat, printr-un du-te-vino continuu, lovind ritmat în pereții micuței grote. Angela simți o durere în interiorul ei și cum ceva măreț i-a invadat adâncurile. Mișcarea continuă a bărbatului îi stârni o senzație de plinătate, de fiori pe care nu o mai simțise niciodată. Fără să vrea a început să-și întâmpine partenerul cu aceleași mișcări, unduindu-și coapsele. Plăcerea trăită o surprinse și o
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
veșnicie până la concediu și ești nevoit, în această perioadă să te faci că muncești, băutura și banii s-au terminat, precum și gagicile care umblă-nfofolite în palton și încălțate cu galoși, ar fi câteva motive, însă suficiente, să te prăbușească.(...). Din adâncurile întunecate ale fiecărui om, dintre scheletele a sute de sarmale, caltaboși, cârnați, kile de tobă, țuică, bere, vin și zeamă de varză, se ridică rânjind spectrul suicidului, iar ghiara sa rece strânge beregățile poporului muncitor. Normal, poporul, după ce stoarce ultima
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dulce nea ce ai venit, În amurgul lunii reci, Nicidecum nu am clipit, Cât te-am așteptat pe veci.. Glasul verde țipător, Ce răsună din adâncuri, Anotimpului covor, Ce mă pune iar pe gânduri.. Nebunul vânt făcea prăpăd, Ș-apoi frigul m-a cuprins. Doar o secunda ca s-o văd, Și m-a lăsat așa surprins... Multe gânduri tulburate, Aleargă, în libertate, Și-apare Ea
SUSPINÂND... DE DENIS SULINŢAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363567_a_364896]
-
2016 Toate Articolele Autorului Te-am căutat o viață întreagă, Si inca te-aștept să mai vii. Alizeele când bat peste lacuri, Scuturându-le iriși târzii. Himera a viselor mele, Sirenă cu trup sidefiu, Zâmbesc în somn marinării. Cand în adâncuri te știu. Frumusetea-ți nepămantescă; Și cântecul mângâietor; Atrage din veac muritorii, Si suflete candide mor. Te-aș admira, minunato, Ți-aș ridică piedestal, Și-am străbate oceane, Plutind pe creste de val. M-ai ascunde surorilor tale, Păstrandu-mă doar
FATA DIN VIS de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363578_a_364907]
-
cântecul mângâietor; Atrage din veac muritorii, Si suflete candide mor. Te-aș admira, minunato, Ți-aș ridică piedestal, Și-am străbate oceane, Plutind pe creste de val. M-ai ascunde surorilor tale, Păstrandu-mă doar pentru tine. Împreună am coborî în adâncuri Și ai rămâne cu mine! Te-am visat o viață întreagă, Sirenă a nopților mele. Splendida regina a mării, Sub ploaia de stele ... Referință Bibliografica: FAȚĂ DIN VIS / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI
FATA DIN VIS de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363578_a_364907]
-
am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de rame trase contra valului, am găsit o zonă mai darnică și peștele era mai mare. Caiele negre, cu un cap uriaș, ieșeau din adâncuri, una câte una. Speram să-mi fac planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar soarele era tot neputincios pe cerul plin de nori plumburii. La fel ca și mine, ceilalți pescari își schimbau poziția și se orientau
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
vecie, Să împlinească visul transmis cu legământ, Să lase ceva-n urmă că trec pe-acest pământ, Să-și curețe tulpina de atâtea vise frânte, Să se întoarcă acasă la lucrulile sfinte, Ce așteaptă în tăcerea durerii strămoșești, Strigată din adâncuri să nu le părăsești, Că ramul pe tulpină sunt prinse-n rădăcină, Țăranul fiind țara legat de-a lui țarină, Ce-l strigă acum din hăul istoriei durerii, Căci trece anul ăsta și-s zorii revederii, Și-i începutul vieții
ŢĂRANUL ESTE ŢARA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362311_a_363640]
-
Ediția nr. 1274 din 27 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Omul pus de procuratorul Ponțiu Pilat pe urmele lui Baraba era un nabateean din Rekem, acel oraș minunat al deșertului săpat în stâncile moi și trandafirii din regatul Nabateea, în adâncurile unui canion ireal de frumos în pereții căruia nabateenii dând dovadă de un spirit artistic neîntrecut, sculptaseră temple și edificii impresionante cu aspect elenistic care uluiseră pe toți călătorii care trecuseră prin acel unic loc. Temple, terme, clădiri publice, ori
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
putere să scap de adorarea ce inima mi-o cere, știind c-a ta iubire-i menită c-un sfârșit, căci lucrurile bune nu țin la infinit! Și totuși, o speranță nu vrea să îmi dea pace, simțindu-mă-n adâncuri că să iubesc îmi place, că-nsingurarea lungă m-a absorbit amară și printre toate-acestea, viața a-nceput să doară. De-aceea mi te scoate neâncetat în drum, uneori, față-n față, să nu te vad, n-am cum, căci zâmbetul
ISPITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362362_a_363691]
-
numai un îndemn bineinteționat. Au toate acestea ceva în comun cu politicul? Nu! Dar politicul ar trebui să aibă cu ele! Câte pătimiri umane și-ar mai stinge intensitatea dacă în fața celui în impas s-ar ivi un umăr, în adâncul inimii sale cuprinse de furtuna supărării și dezolării o vorbă calmă, încurajatoare, în privirea ochilor săi umbriți de urât un chip frumos, peste asperitățile vieții sale, mângâierea îmbrățișării unui om săritor să apere, să ajute să clădească binele din faptele
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
ca Miorița./ Când îmi aplec urechea de sânul pământului/aud lucrând Meșterul Manole/ce, încă, modelează țara/pe care o numim/Limba Română.// De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile rămân/pe oale de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
datorită faptului că unii păstrează aparențele să crezi că acei oameni sunt și fericiți, și cum ar putea să fie altfel dacă îi vezi sclipitori în societate, împliniți în dimensiunea materială a vieții. Însă unii din acești oameni poartă în adâncul ființei lor dureri adânci neștiute de cei din jurul lor și uneori nici chiar de cei apropiați lor. Un astfel de om era și Tănase Alexandru la cei șaizeci de ani ai săi avea totul o vilă frumoasă, o mașină scumpă
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
că unii din acea biserică cunoșteau istoria lui. De asemenea făcea mult bine oferind bani la biserică și pentru ajutorarea săracilor dar o făcea discret implicându-se indirect nu mai dorea multă zarvă în jurul său, cel mai mult dorea în adâncul ființei sale să se împace cu Dumnezeu însă îi stăruia în minte idea că Dumnezeu e supărat pe el din cauza păcatelor sale. Dar în același timp păstra în mod tainic în adâncul ființei lui gândul că Dumnezeu este bun și
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
zarvă în jurul său, cel mai mult dorea în adâncul ființei sale să se împace cu Dumnezeu însă îi stăruia în minte idea că Dumnezeu e supărat pe el din cauza păcatelor sale. Dar în același timp păstra în mod tainic în adâncul ființei lui gândul că Dumnezeu este bun și îl iubește, însă nu îndrăznea să facă acei pași spre împăcare cu Dumnezeu pe care el îi știa pentru că se socotea prea păcătos. Viața lui Alexandru se derula între imaginea pe care
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
nu îndrăznea să facă acei pași spre împăcare cu Dumnezeu pe care el îi știa pentru că se socotea prea păcătos. Viața lui Alexandru se derula între imaginea pe care el o oferea în societate de om realizat și suferința din adâncul ființei sale uneori gândea în felul următor: ,,Dacă eu aș fi rămas cu Sefora cât de mult bine aș fi putut să fac în societate însă acum doar agonizez și mai ofer câte puțin celor nevoiași. Am rupt cele două
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
guvernează universul există una care cere cu insistență ca omul să își ducă viața în tandem. Stând în balcon, cu fruntea sprijinită de geamul înghețat, privește strada intens luminată de ghirlandele multicolore atârnate vesel pe stâlpii de iluminat stradal. În adâncul ei e beznă. Ar putea deschide fereastra și să-și dea drumul, plutind ușor de la etajul nouă. Așa ar simți că există o fărâmă de viață în ea. Doamne! Ce prostii o mai bântuie în ultima noapte din an! - Dora
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
tine. Când trupul ți se va înmuia, ne vei fi de folos prin sfaturile tale. - Atunci arată-ți curajul și să tragem o raită până la iaz. Să nu ne abatem de la drum indiferent de ispite. Cei doi se afundară în adâncurile codrului, iar ceilalți oșteni rămaseră în așteptare. După o goană nebună ajunseră la marginea iazului și mare le fu uimirea, când zăriră în mlaștină leșurile cailor din care câțiva corbi se înfruptau croncănind la drumeții nepoftiți. Se înfiorară atât de
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
vraja de basm pe care o întâlniți aici. Este o capcană. Cei ce vor păși pe aceste meleaguri se vor rătăci. Vor pribegi până la pieire în ghearele necuratului... Preda nu sfârși cuvintele, că un urlet prelung tulbură liniștea pădurii până în adâncurile sale. Ca din senin se porni o vijelie, iar apele lacului se tulburară. Din adâncul lor se arată un balaur cu multe capete. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare, că stăpânii lor abia reușesc să-i strunească
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]