10,749 matches
-
și-au primit partea; doar mie / nu mi s-a spus cine sunt.“ Dacă ar fi fost și un critic literar pe acolo, poate că i s-ar fi spus! Dumitru Ignat practică un cult al propriului său eu. Se admiră, se compătimește, își proclamă soarta de ales, făcând, totuși, paradă de modestie: „Din obișnuință proastă și veche, / fac lucrurile pe jumătate / ori le las nepereche. / .../ Și eu rămân în memoria lor / (de mă vor) / un pe-jumătate-nțeles. / Un eres.“ La un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
minor. (În treacăt fie spus, Mitică Ion uită la un moment dat de asigurarea pe care ne-o dă, că nu se lasă „tentat cu-o minijupă“ și, în alt poem, Sunt cam poet, declară cu totul altceva: „M au admirat femeile nătânge / Și doar de ele m am lăsat corupt.“ Nu ne rămâne decât să credem că aceste femei nu purtau minijupă...) Străduindu-se mereu să aibă o voce tunătoare, de tribun, autorul scrie uneori în stilul lui Adrian Păunescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poartă atât de brutal? Răspunsul este unul singur: vrea să ne cucerească! Ion Maria - așa se numește omul civilizat și decent care ne decapitează cu poezia lui - își închipuie că numai în felul acesta se poate face remarcat și eventual admirat de noi. Cartea sa Patmos (Ramuri, Craiova, 2002) este plină de declarații șocante: „m-aș împușca cu o lacrimă / în tâmplă“; „sunt doar / un bolovan cu care / universul aruncă / după câini“; „mulți au înfipt în mine / cuțite“; „totul este pregătit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
eleganță căutată: „În dimineața zilei care a urmat normalitatea părea instalată. Sorbeam cafeaua dintr-o ceașcă albastră. Eva se așezase pe canapeaua amplasată cu mult gust în imensa încăpere, dar n-aș fi putut să afirm cu siguranță dacă îmi admira nasturii de la cămașa pe care o îmbrăcasem în dimineața aceea sau se gândea într-o cu totul altă parte.“ Închizi cartea regretând timpul pierdut cu citirea ei. Singura consolare este să mai vezi o dată imaginea femeii de pe copertă. Și să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
minte, cu o nonșalanță de copil răsfățat care se bazează pe faptul că orice strâmbătură a lui este privită cu simpatie de părinți. Dar el nu mai este (de mult) un copil, iar cititorii nu sunt părinții săi ca să îl admire aprioric, chiar și când emite inepții. Iată genul de glume cu care crede Marian Ruscu că se face simpatic: „nu mă mai tem de venirea iernii / am pus la păstrat un kil de precauție, / două de prudență, / o litră, doar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
CAPITAL, / Neștiind că PRIVITORUL / Îi ginea-ndelung piciorul.“ „Cotoc făcea SEX-TOTAL / Dintr-un «instinct animal», / Necunoscând că Palade / Citea ziaru’ ÎNTRE ACTE.“ „Cică-n REVISTA DE SUD / S-a descoperit un nud. / Și l au invitat pe Nelu / Să-i admire GHIOCELUL“ etc. Vulgaritatea este cu atât mai vizibilă cu cât autorului îi lipsește umorul. El face glume, dar sunt glume dintre acelea la care nu râde nimeni. După ce termini de citit cartea îți vine, mai degrabă, să plângi. Eminescu In
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
manifestări țin de „cultul personalității“. Totuși, să nu exagerăm. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, Florentin Smarandache este inofensiv. Locuiește departe de noi, în Statele Unite și își imaginează că este un mare scriitor, că a inventat un curent literar, „paradoxismul“, că toată lumea îl admiră. Sunt iluzii care nu ne aduc vreun prejudiciu. Iar dacă cel care se supraestimează astfel ar deveni vreodată agresiv, tot n-am fi în pericol, pentru că între el și noi se află Oceanul Atlantic. Demn de remarcat este faptul că aproape
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
considerat un scriitor pentru copii. Doar un matur cu o anumită pregătire intelectuală poate înțelege jocul de aluzii, referirile la cultura populară și mai ales distanța critică a scriitorului față de cuvintele și expresiile dialectale folosite de el în mod curent. Admirăm la Ion Creangă arta povestirii, ca pe un spectacol în sine. Dacă repovestim (fie și în limbajul dramaturgiei) ceva povestit de el stricăm totul. Bogdan Ulmu, un autor inteligent și cu umor, face (de mai mulți ani) greșeala de a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
puțin ostentativ, după ce oftează, intervine: Se întîmplă uneori să ai dezamăgiri, dar stă în firea oamenilor să uite și, mai ales, să ierte. Vom vedea. Vezi ce multe fructe am? Mere, pere, caise, piersici, prune, nu pare grădina Edenului? Asta admir și eu. Dar te văd foarte rar acum. Treabă multă, obligații fel de fel. Dar n-ai echipă? Ba am o echipă și încă ce echipă, dar ce, te freacă grija? Ce sari așa la gîtul meu? Am întrebat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
făcut un pact cu Satana. Cum-necum, n-am răcit deloc și am petrecut o seară sofisticată, unică. Iranienii sînt gazde desăvîrșite și dacă te uiți mai atent la un obiect, se grăbesc să ți-l ofere. Eu, neștiind obiceiul, am admirat o narghilea și un grangur mi-a și oferit-o. Dați-i și tutun, se grăbesc alții. Tutunul nu-i tutun, ci petale de flori, frunze aromate și alte buruieni pe care nu le cunosc. Deși iranienii nu beau alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cunosc, intervine Toma. Este un om de o calitate excepțională. Ajută dezinteresat pe oricine. Odată eram cu mașina în pană. Zloată, frig, ce mai, vreme de cîine. Atunci acest distins om, cu suflet de aur... Lumea se miră și apoi admiră. După un timp lumea votează și Juncu... triumfează (ca să rimeze!) și Toma iar turbează (tot ca să rimeze). Eu l-am făcut om pe porcul de Juncu... Reverie și campanie Priveam orașul Iași cu un aer absent și-mi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cenușa din grătar. Bine, dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca gaj. Ține-te bine! Avionașul bîzîie nervos și face o rotocoală în jurul obiectivului. Toată lumea se uită în sus, admiră, se miră și țipă ca la stadion. Avionul pleacă pe nu știu unde și deodată apare ca un monstru care se repede spre grătar. Și vine și vine și duduie ca și cum s-ar afla în prăbușire. Lumea țipă, aleargă disperată și înnebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Prin "lume bună", Claudia înțelegea lumea celor cu bani, a celor cu telefoane scumpe, mașini de lux și mari amatori de subcultură, de tip manele. Nici Claudia nu poseda vreo brumă de cultură, dar a cunoscut oameni culți și-i admira fără să-i înțeleagă. În realitate, oamenii culți cunoscuți de Claudia erau niște amatori de călătorii exotice și tot ce povesteau era legat de "ce au mîncat". Niciodată nu povesteau despre "ce au văzut". Rareori mai arătau și ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră. Arta se întâmplă acolo unde se întregește mesajul. Tristețea ușilor închise este mai relativă decât ziua de mâine. Deasupra pământului, pe soclu, se trăiește sau se moare la fel. Atât de simplu este să privești viața pe trei dimensiuni paralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
imaginea celor trecute și prezente ar fi vrut s-o afle de la Guicciardini". Va mai fi Machiavelli martor la scurta dominație a lui Piero de Medici (1492-l494), la intrarea francezilor în Florența, conduși de Carol VIII (1494). Ascultă, fără să admire (cum făcuseră așa-numiții "piagnoni"), predicile înflăcărate ale lui Fra Girolamo Savonarola, urmărește dominația acestui "profet dezarmat", cum îl va numi el, care sfîrșește ars pe rug de nobilimea și papalitatea incomodate de atacurile neobosite ale fanaticului călugăr. Tînărul Niccolò
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
numiții "piagnoni"), predicile înflăcărate ale lui Fra Girolamo Savonarola, urmărește dominația acestui "profet dezarmat", cum îl va numi el, care sfîrșește ars pe rug de nobilimea și papalitatea incomodate de atacurile neobosite ale fanaticului călugăr. Tînărul Niccolò nu l-a admirat, nu l-a urmat pe Savonarola, dar nici nu s-a pronunțat răspicat contra lui. Cel mult, i-a suspectat de ipocrizie, ca orice om lucid, frazele înflăcărate și "elocința sumbră". Și Machiavelli avea în vedere rolul religiei în ordinea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că cei mai străluciți sînt Moise, Cirus, Romulus, Teseu și alții asemănători. Și cu toate că n-ar trebui să vorbim despre Moise, întrucît el a fost doar înfăptuitorul celor ce i-au fost poruncite de Dumnezeu, el totuși merită să fie admirat, dacă nu pentru altceva, cel puțin pentru că asupra lui s-a coborît harul care-l făcea demn de a vorbi cu Dumnezeu. Să ne gîndim însă la Cirus și la ceilalți care au cucerit sau care au întemeiat regate și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nenumărate, l-au făcut să fie întotdeauna pentru soldații lui demn de respect și de teamă. Dacă n-ar fi avut acea primă însușire, celelalte nu i-ar fi fost de ajuns pentru ca să obțină rezultatul acesta. Scriitorii cu puțină judecată admiră pe de o parte acțiunile lui, iar pe de altă parte, condamnă cauza principală care le-a făcut posibile. Și pentru a dovedi că celelalte însușiri n-ar fi fost suficiente, să considerăm exemplul lui Scipio, care a fost un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mare l-a apărat întotdeauna de ura pe care popoarele ar fi putut s-o aibă împotriva lui din cauza jafurilor pe care le săvîrșea. Dar Antoninus, fiul lui, a fost și el un om cu însușiri deosebite care îl făceau admirat de popor și iubit de soldați, căci era războinic priceput și îndura ușor orice oboseală, disprețuia orice mîncare aleasă și orice fel de plăceri moleșitoare, ceea ce îl făcea iubit de întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
străini în timpul dinastiei de Valois, care s-au ridicat împotriva lui Henric IV și care au complotat împotriva tuturor minorităților nu sînt ocupați astăzi decît să urmeze curentul modei, să-și schimbe cu grijă gusturile, să disprețuiască azi ce-au admirat ieri, să pună inconsecvență și ușurătate în tot ceea ce depinde de ei, să-și schimbe amanta, distracțiile, casele, nebuniile. Și aceasta nu este tot: deoarece armate puternice și un foarte mare număr de fortărețe asigură pentru totdeauna tronul suveranilor în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
permi țîndu-i Însă acestuia, după cîțiva ani, În baza unei legi a invalidității de război, să țină un debit de tutun și de băuturi alcoolice În locuința ce-i fusese lăsată În spatele prăvăliei. Aici Îl vizitam eu pe Zoli, aici admiram luciul hîrtiei și coloritul pozelor din cărțile tatălui său. Urcînd scara casei spre sfîrșitul ultimei vacanțe de vară petrecute alături de prietenul meu, pipăiam treptele cu piciorul ca nu cumva să Îmi scape vreuna. La trecerea de la lumină În umbra zidurilor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mama. Abia atunci au cutezat să-și întindă mâna și așa, în vârful picioarelor, au intrat amândoi în cerul copilului acolo unde gândurile lui desenaseră, cu lumină, primăvara. Acolo, pe pervaz, îngerul își făcuse cercei din cireșe și tocmai se admira într-o picătură de rouă. Îi stătea bine așa, în plină lumină. Era fericit. Reușise să le spună că fiecare-și făurește lumea cu gândul și inima sa de aceea se spune că, până când nu vom fi asemenea copiilor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
e pentru o piatră... să tacă. Și când te gândești că asta trebuiau să facă zile de-a rândul! Să stea într-un loc și să fie mute... ca pietrele. Omenii veneau, se uitau, uneori puneau mâna pe ele, le admirau sunt colorate, sau ascuțite, sau netede, sau... ce formă frumoasă au... Întrebau de preț și plecau. Atunci răsuflau ușurate! Erau toate aici, împreună! Chiar și pietrele acelea de 1 franc, pe care cădea apa (și era cam obositor pentru bietele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pietrele. Îngerul s-a apropiat de dig, dar pietrele erau mute: era cam greu ce făceau ele, n-aveau timp de vorbe își spuse îngerul și dădu să plece. Deodată, una din pietrele digului glăsui: " Lumea se bucură de dig, admiră cum ne ținem una de alta, e frumos și bine, dar uite: tare aș vrea să fiu și eu admirată, măcar o singură dată, numai și numai eu, dintre toate... și să se ducă vestea de mine peste toate timpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind: "Iertare, drumule, iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată că eu singură vreau să fiu admirată... Nu să fii admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau de umilă ar fi ea. Am învățat lecția, primiți-mă înapoi !" Dar acum e prea târziu : locul ei nu mai e în digul de pietre, acel dig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]