583,813 matches
-
mirarea prietenului care-l vizita, poetul ecologist a răspuns printr-o mirare și mai mare: pur și simplu nu înțelegea, el, protectorul naturii, în ce fel greșise. Întîmplarea ne-a revenit în minte deunăzi citind Academia Cațavencu din 16-22 septembrie. Aflăm că scriitorul Norman Manea relatează în recenta lui carte de memorii de la Polirom cum a trebuit să intervină, pe cînd locuia în țară, ca să fie aplicată „soluția extremă” unei familii de țigani, vecină de apartament. Cele patru personaje, „tatăl, mama
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
la tot cartierul” („Și Năstase la tot fraierul”), spre delectarea târgovețului iubitor de țâpurituri deocheate. Din păcate, toate aceste „acțiuni” pur orale n-au nici o șansă de-a menține trează atenția românului. Cei dintâi au simțit-o angajații lui Sârbu, aflați în contact nemijlocit cu „teritoriul” pe care Năstase îl vede doar prin luneta puștii de vânătoare, iar Iliescu nu-l mai vede deloc. Magia prezenței necontenite pe ecranele televizoarelor ține o vreme, dar nu durează la nesfârșit. Calculele făcute de
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
-și poate depăși condiția: un om mic în timpuri de restriște. În realitate, nu are nici o importanță dacă pesedeii vor acorda sau nu facilitățile promise, dacă vor retrage sau nu gratuitățile deja acordate. Cu sau fără ele, soarta românului se află în bătaia vântului. Și ea va fi din ce în ce mai dramatică, atâta vreme cât umbra cu coasă a lui Adrian Năstase va bântui arogantă peste suferințele indescriptibile ale unei populații ce n-are decât vina de-a nu putea distinge răul de bine.
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
melancolii vagi. Structura lor maniheică (alb - negru, întuneric - lumină, mic - mare) subînțelege un anumit mister, măcar și numai pe acela născut din jocul contrastelor, iar urma vie a gestului, tușa ezitantă și privirea inocentă trimit direct către o lume necoruptă, aflată în zorii conștiinței de sine și în plină miză a eternității. Există în spiritul acestor obiecte o severitate monastică și o vizibilă aspirație purificatoare, iar în materialitatea lor o tentație a păcatului și o voluptate ascunsă și periculoasă a jocului
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
sunt legate de ale mele / într-o rețea / care ne poate salva / sau ne poate mânca / ești un frate al meu și împotriva voinței tale / împotriva oricărei reguli drepte / te țin în mine te leg de mine / să vedem să aflăm ce vine” Pe scurt, mic manual de terorism este o carte interesantă (scrisă în continuarea ciclului final, snuff, din volumul un animal mic), dar numai în măsura în care cititorul este destul de capabil să completeze singur spațiile goale, dezvoltând ideea poemelor în paralel
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
echilibrul și înaintarea egală nemulțumeau într-o oarecare măsură. Toată lumea aștepta ruperi de ritm, inovație, schimbare de ton și tonalitate. De la debut (în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării poetice se afla în literatura citită. Căutarea eului, identificarea ființei în vagul lumii, nostalgia neînfăptuitului, a nenumitului, a mulțimii din propria interioritate rămîn nefinalizate, devenind expresia unei stagnări. Toate aceste discrete căutări erau efectul și se manifestau sub presiunea unei culturi poetice asumate
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
editat la Cluj într-o formulă interesantă de Ideea Design&Print. Cartea reproduce anastatic manuscrisul lui Eliade, redactat în limba franceză, alături de traducerea Luciei Zaharescu și de un studiu introductiv scris de Marcel Tolcea. De pe ultima filă a volumului cititorul află că primele zece exemplare ale cărții au fost însoțite de „o piatră pictată“ de Adrian Mănescu. O carte-obiect așadar, cum au mai apărut cîteva în România. Noutatea vine din faptul că aceasta e prima ediție anastatică a unui manuscris publicată
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
nu îl poate aduce.“ Nu cred că e prea multă exagerare în această afirmație. Despre traducere s-a spus, în genere, că e o formă și că pentru a fi înțeleasă e nevoie de întoarcerea la original, pentru că acolo se află ascunsă legea care guvernează traducerea. L-am parafrazat pe Walter Benjamin, într-un eseu despre traducere cuprins în Iluminări. Mai mult decît o ediție bilingvă, alăturarea dintre manuscris, cu toate modificările lui ulterioare, și traducere îi oferă cititorului această șansă
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
43 de ani, primul său volum de versuri, un nume din ce în ce mai respectat (și) al vieții scriitoricești. Șapte cărți publicate în ultimii șapte ani, multe dintre ele distinse cu premii importante este o performanță care, orice s-ar spune, nu se află la îndemîna oricui. Mai relevant decît numărul de volume publicate și decît numărul de premii obținute este însă faptul că scriitorul nu a pășit de două ori pe același drum literar fiecare nouă carte a sa - din cele șapte - aparținînd
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
pentru că, după cîteva fraze, personajul recade în somn și visează una dintre zilele obișnuite din viața lui cotodiană. Această continuă interferență vis/realitate poate fi, în cazul acestei proze, interpretată și în cheie realistă, ca un delir al personajului, pentru că, aflăm în final, acesta nu s-a mai trezit din somnul său. Relația dintre banal și supranatural devine mult mai complexă în proza Avatarurile lui Vasile Spălărețu în care ambiguitatea este păstrată pînă la capăt. Este povestea unui mort care, a
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
presupusa lor redactare au suferit în timp modificări stilistice și/sau de conținut (cel puțin la nivelul expresiei se pot bănui unele intervenții pe text pentru că există formulări neobișnuit de fruste, imposibil de imaginat în climatul literar al anilor ’80, aflat într-o luptă permanentă cu cenzura ceaușistă și devenit celebru tocmai prin importanța - cu incontestabile valențe stilistice - acordată eufemismului). Este greu de spus, de aceea, dacă într-o eventuală istorie a literaturii române locul acestui volum de proză scurtă trebuie
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
cartea sa despre Semiotica discursului juridic, Adriana Stoichițoiu Ichim menționează termenul penalistă ca exemplu de influență a limbajului juridic asupra argoului infractorilor. Folosirea în mediul specific e ilustrată și în unele texte contemporane de memorialistică în limbaj argotizant; din care aflăm că se poate vorbi, într-un mod destul de tehnic, de haine penale - „I-am pregătit hainele penale ce trebuia să le ia înainte de a intra la «țuhaos»” (Ioan Chertiție, Confesiunile unui gardian, 1991, p. 105), dar cuvîntul apare și, injurios
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
carte. Cu siguranță, unul din meritele majore ale acestei lucrări vine din aceea că, abordând temele jocului și ludicului, realizează un echilibru fructuos între speculația filosofică și expertiza literară: cele două se întrepătrund mereu, într-o manieră elegant-sofisticată, și se află într-o relație de dependență reciprocă. Capitolele dedicate lui Platon și Hegel mi se par cele mai bune ale cărții. Abordarea platonică a jocului e văzută din mai multe perspective. Există, bunăoară, un element ludic în însăși forma dialogală a
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
îți vin spontan în minte, dar mai sunt și alții: de exemplu, e greu să realizezi o “genealogie a jocului” fără a face absolut nici o referire la (Elogiul Nebuniei) al lui Erasmus din Rotterdam. Apoi, temele jocului și ludicului se află, filosofic vorbind, într-o relație foarte apropiată cu alte teme, înrudite: tema lumii ca o poveste, ca o narațiune (mundus est fabula), lumea ca teatru (theatrum mundi) sau chiar ca vis (la vida es sueño). Acestea sunt teme peste care
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
contemporani încearcă să facă pură ficțiune (nici măcar science fiction) pe tema unor pretinse priorități ale înaintașilor noștri, amestecînd tendențios puțina informație existentă, inventînd texte (punînd de pildă pe seama lui Dio Cassius ori Herodot pasaje, expresii și cuvinte ce nu se află în opera lor!) sau interpretînd ad libitum altele, „descoperind” alfabeturi (ale dacilor) sau „traducînd” Codul Rohonczy. Unul dintre cei mai activi, medicul N. Săvescu de la New York, organizează anual la București simpozioane de dacologie și tracologie, căutînd să ne convingă că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
vor fi dezmeticit, vor fi eliminați unul câte unul, iar Gigi Becali va fi salvat de la o autoclaustrare, umilitoare totuși... Vom prinde primăvara fotbalistică, iar finala Cupei Campionilor se va juca pe teren neutru, la baza de antrenament a Rapidului (aflat la nu-știu-ce curs în Belgia), între Steaua și Dinamo, meciul fiind transmis în direct atât de CNN, cât și, pentru prima dată, de Animal Planet... Al treilea cântat al cucuvelei. Știre: echipa Rapid nu va vedea meciul-finală, aflându-se, deci
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
a Rapidului (aflat la nu-știu-ce curs în Belgia), între Steaua și Dinamo, meciul fiind transmis în direct atât de CNN, cât și, pentru prima dată, de Animal Planet... Al treilea cântat al cucuvelei. Știre: echipa Rapid nu va vedea meciul-finală, aflându-se, deci, la Bruxelles pentru rejucarea cu încetinitorul, după caseta video, a meciului său retur cu Anderlecht, care este analizat în prezent și de către o comisie specială de psihologi FIFA... Telefil 2 * Cucuvea, pasăre răpitoare de noapte, simbolul înțelepciunii și
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momentul să ne destindem puțin și să mai comandăm o bere” declară el în volumul de luări de poziție Interventions 1), curajul (asumat sau nu) de a exprima tranșant poziții ideologice și politice aflate în total contracurent în Franța contemporană și, în fine, abordarea unei tematici coagulate în jurul a ceea ce se pretinde a fi omul occidental contemporan: situațiile revelatoare pentru stadiul “figurii” sale (cel puțin în versiune franceză). Prima dimensiune a literaturii sale, cea
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
dornic de poveste și retractil la opacitatea limbajului cultivată de mai vechii minuitiști. Literatura houellebecquiană ar putea fi una de consum și, de ce să nu recunoaștem, ea poate fi citită, mult împuținată, ca atare: o literatură pentru uzul soixante-huitarzilor ratați, aflată în metastază pornografică (“o masturbare pe fiecare pagină” exclama indignată o cronicară din “Le Monde” la apariția Particulelor elementare), brodînd mereu în jurul relațiilor dintre sex și iubire. Nu-i mai puțin adevărat că sîntem obligați să facem ipoteza premeditării acestui
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
rînd și uneori în mai multe reprize, foștii eroi soixante-huitarzi, best-seller-urile americane (concret: John Grisham e făcut praf), lumea mercantilă a concernelor industriei de consum - turismul organizat (din nou concret: concernul “Aurore”, cel mai mare proprietar de hoteluri din Franța, aflat în top tenul mondial)7, discursul găunos al “drepturilor omului”, The Americam Way, Le Guide du routard, musulmanii, chinezii, islamul și monoteismul în general, sociologia, arta contemporană, Jacques Chirac, Jacques Attali, sado-masochismul. Acuzațiile sînt tranșante, nuanțele nu-și au aici
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
a trecut pînă la urmă. Adăugăm un amănunt nu lipsit de importanță: disprețul auctorial față de musulmani, respectiv ura protagonistului din Plateforme pentru aceeași are drept una dintre surse trecerea mamei autorului la islamism. O a doua sînt chiar musulmanii înșiși: aflat în excursie în Thailanda, pentru a-și începe lucrul la carte, Houellebecq constată mulțimea turiștilor arabi veniți la “tratament”. Dintr-o dată austeritatea regimului lor de viață i se pare o mare ipocrizie. Cinismul sordid al unora dintre afirmațiile lui Houellebecq
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
de viață i se pare o mare ipocrizie. Cinismul sordid al unora dintre afirmațiile lui Houellebecq este desigur voluntar. Nu se poate omite însă o remarcă esențială: atitudinea reprobabilă a autorului este o reacție (a cărei formă de manifestare se află la latitudinea subiectului...) la aseptizarea vieții, mentalității, discursului oficial din Occidentul zilelor noastre. Michel Houellebecq se comportă în literatură asemeni lui Jean-Marie Le Pen în politică. Deși pare totuși să-l prefere pe candidatul socialist Lionel Jospin - romanul, publicat înaintea
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
ceea ce au încercat teoreticieni și literați ai anilor șaizeci după un model marxisto-stalinist ameliorat - ci din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află în fața unei alternative vitale - pierde publicul pentru a-și menține ștacheta estetică impusă de modernitate sau îl recucerește oferindu-i ceea ce îi este rușine să accepte că vrea. O alternativă care exclude “geniile”, într-un moment în care conceptul romantic
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
altfel un realist extremist declarat, admirator al lui Zola și al naturalismului său. Mai mult, protagonistul-narator, Michel (cartea ar fi putut fi o autoficțiune, dacă pe autor l-ar fi interesat vreun moment înscrierea într-un gen hibrid în vogă), aflat în impas existențial, își caută fericirea și, găsindu-și-o pe meridiane extrem-orientale sau caraibiene, are ocazia unor priviri panoramice asupra lumii. Prin vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
altfel decît prin miriade de adresări separate pieselor de mozaic din care e alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date de literatura ficțională cu anonimatul care o cotropește. Șansa literaturii nu este cadrul formalizat, nu este manualul, ci acela informal, aflat la îndemîna cititorului de rînd. De-aici pornesc două tipuri de vedete scriitoricești: cea a scriitorului instituționalizat (Cărtărescu la noi sau încet-încet Echenoz în Franța) și cealaltă, născută prin ricoșeul unei atitudini ferme și violente de contrariere a orizontului de
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]