6,178 matches
-
căutau să scoată de la mine totul. A trebuit, la insistențele lui Siminel, să născocesc și o întreagă poveste despre traversarea deșertului, episod de care, în povestea mea, Bătrânul își amintea cu nostalgie. 22 "Vasul nostru eșuase în apropierea unui port african, după ce se luptase, purtat de valuri ca o coajă de nucă și scârțâind din toate încheieturile, cu o furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și Înotând până la țărm. A trebuit mai întîi să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încheie duminică printr-o slujbă solemnă ținută sub protecția Sfântului Roch, sfântul ciumat. Cu această ocazie i se ceruse părintelui Paneloux să ia cuvântul și de vreo cincisprezece zile el se smulsese de la scrierile sale despre Sfântul Augustin și Biserica africană, cu care își cucerise un loc aparte în ordinul lui. Având o natură impetuoasă și pasionată, el primise cu îndârjire misiunea care i se încredința. Cu mult înaintea acestei predici, se vorbea despre ea, și ea marca, în felul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru că nu se acționează corespunzător. Se remarcă situația gravă din Sudan, care în urma referendumului organizat va ajunge la divizarea țării, fapt care va aduce în actualitate o altă serie de conflicte cu numeroase victime - așa cum se întâmplă mereu pe continentul african. Se remarcă și o uriașă procesiune religioasă la Manila - în Filipine. O altă lume care se manifestă cu totul altfel decât modul obișnuit. La noi, Podul de la Cernavodă intră în reparații și timp de un an traficul spre Mare se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în comunism. Mișcări revoluționare în Tunisia - cu numeroase proteste, dar și victime. Președintele tunisian aflat la conducere de 23 ani a părăsit țara și a fugit cu familia în Arabia Saudită, luând cu el și o mare cantitate de aur. Continentul african se mișcă, e în fierbere, masele nu se mai lasă conduse de regimuri despotice și reacționează prompt. Sâmbătă 15 ianuarie 2011. Ne aflăm la 162 de ani de la nașterea poetului Eminescu. În cinstea acestei comemorări fac loc câtorva rânduri prilejuite
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
părăsească țara, găsind azil politic în Arabia Saudită. A avut grijă să nu plece cu mâna goală, luând cu el și mult aur din vistieria țării. Odată fenomenul declanșat, observatorii politici avansau ideea că e doar începutul mișcărilor revoluționare pe continentul african - Yemenul, Algeria și apoi Egiptul continuă cu repeziciune propagarea mișcărilor pentru regimuri democrate. Timp de trei săptămâni Egiptul semăna cu un uriaș mușuroi de furnici în mișcare accelerată, haotică. După 32 de ani, Mubarak se vede confruntat de o violentă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că asta este tragedia vieții sărmanei femei? A fost întotdeauna singură. Are nevoie de cineva. Are nevoie de iubire. — Uuf! Doamna Levy era o femeie cu pasiuni și idealuri. În decursul anilor se dăruise din toată inima bridge-ului, violetelor africane, lui Susan și Sandrei, golfului, orașului Miami, lui Fanny Hurst și Hemingway, cursurilor prin corespondență, coaforilor, soarelui, mâncărurilor fine, balurilor dansante și, în ultimii ani, domnișoarei Trixie. Fusese silită întotdeauna să ia hotărâri pentru domnișoara Trixie de la distanță, aranjament nesatisfăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Gail Bond să îl ia pe Gerard acasă și să îl păstreze ca animal de companie, pentru o vreme. Ca să vadă dacă apărea vreun efect pozitiv sau vreunul nedorit. Era deosebit de important să-l crească în casă, deoarece papagalii cenușii africani erau extrem de inteligenți, fiind considerați, în general, la fel de inteligenți ca și cimpanzeii, și aveau aptitudini mult superioare în ceea ce privește limbajul. Folosind limbajul semnelor sau tastaturi de computer, câteva primate non-umane stăpâneau aproximativ 150 de cuvinte. Însă această valoare reprezintă doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care stabilea o legătură emoțională cu ea, care o ținea pe umăr cea mai mare parte a timpului. Și care, se părea, primea ajutor de la acea pasăre. Gail fixă camera pe un trepied, reglă focalizarea și o porni. Unii papagali africani cenușii știau să numere și se spunea că unii aveau chiar o înțelegere rudimentară a conceptului de zero. Dar nici unul nu era capabil să facă singur calcule matematice. Cu excepția lui Gerard. Gail se străduia din greu să își ascundă entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-l pe Gerard în colivia acoperită. — Aveți papagali? Nu. Doar câini, zise el și îi zâmbi. Ce ai acolo? Eu sunt Stan. Pe ecusonul lui scria Stan Milgram. — Bună, Stan. Eu sunt Jenny. Iar el e Gerard. E un cenușiu african. Hai să-l vedem, spuse Stan. Vrei să-l vinzi? — Sau să-l dau. — De ce? Care e problema? — Proprietarului nu-i place de el. Jenny îndepărtă pânza de pe colivie. Gerard clipi și își întinse aripile. — Am fost răpit, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de colecții complete pe ani ale unor jurnale de modă și reviste, de cutii cu desene, din cauza sumedeniei de discuri, perechi de pantofi, afișe făcute sul și prinse cu elastice, pungi de plastic pline cu scrisori. Pe perete agățase măști africane și himalayene care folosiseră probabil la exorcizarea unor boli mortale, măști alături de care portretul lui Van Gogh cu urechea tăiată sau Țipătul lui Munch erau de-a dreptul odihnitoare. Îi plăceau măștile acelea care se strîmbau, și cu siguranță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În alb. — Vrei să auzi ceva amuzant? Întrebă Diane după ce-i comandase unui tânăr ospătar italian spaghetti bolognese și pâine cu usturoi. — Oricând! răspunse Kitty, apoi comandă o salată cu somon afumat. — Am cunoscut de curând un tip foarte tare, african, are douăzeci și trei de ani, zise Diane Îndată ce ospătarul plecă. — Douăzeci și trei de ani? Întrebă Kitty. Asta reprezenta jumătate din vârsta lui Diane. Da, douăzeci și trei de ani. Te-ai gândi că măcar la vârsta asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemână într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. — Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip de piatră voi muri. Îl priveam cu un sentiment de teamă amestecată cu compasiune. Stătea în sala cu oglinzi ca un leu în cușcă. Leul îmbătrânise și era bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
căutau să scoată de la mine totul. A trebuit, la insistențele lui Siminel, să născocesc și o întreagă poveste despre traversarea deșertului, episod de care, în povestea mea, Bătrânul își amintea cu nostalgie. 22 «Vasul nostru eșuase în apropierea unui port african, după ce se luptase, purtat de valuri ca o coajă de nucă și scârțâind din toate încheieturile, cu o furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și înotând până la țărm. A trebuit mai întâi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de natură politică, economică sau ideologică ci de natură culturală; susținând religia ca o unitate centrală a caracteristicilor civilizațiilor și considerând-o ca o variabilă în identificarea câtorva din cele mai remarcabile civilizații: hinduse, islamice, latino-americane, japoneze, vestice și chiar africane: ”religia este o caracteristică definitorie centrală a civilizațiilor”<footnote Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Antet, 1998, p. 67 footnote>. În acest sens este de remarcat faptul că religia a fost unul din factorii importanți în dezvoltarea
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
dinții rînjiți atît de veridic că Wakefield se trage Înapoi speriat. Maggie rîde. Lui Wakefield Îi place rîsul ei, e muzical și abrupt, cunoscător, deloc copilăresc. Prînzul cu barosanii Companiei are loc În camera elefantului, numită astfel pentru că un elefant african cu trompa În aer domină masa lungă și joasă Înconjurată de perne indiene brodate cu fir de argint. — E adevărat? Întreabă Wakefield ușor uimit. — Desigur, cum e și tigrul bengal, ursul polar și anaconda uriașă. Dacă te Întrebi cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ruginite. Camera din față este luminată de două lumînări negre, sfîrÎitoare. Wakefield reușește să vadă În penumbră mai multe lucruri așezate pe ceea ce par rafturi paradite de magazin: ierburi, uleiuri, tămîie, lumînări, săruri și bijuterii. În colțuri sînt cîteva statui africane mari și unele ceva mai mici, pe un birou negru. În spatele biroului o cabină antică de fotografii la minut, cu o draperie de catifea ponosită. — Eu sînt aici doar ca observator, spune Zelda. O să fiu foarte, foarte liniștită. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acest bărbat îl cunoștea probabil pe Laurence. Biroul profesorului Fay era strâmt și foarte modern. Conținea un raft laminat, îndeplinind și rolul de birou, ce se întindea de-a lungul peretelui opus, două scaune cu spătarul drept și un zeu african priapic, de al cărui falus în erecție profesorul își atârnă inelul de chei. — Vă așteptați la tomuri legate în piele și canapele? întrebă el, observându-i privirea. Nu mai e nevoie de așa ceva acum. Totul e stocat în laptopul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
silabisi mai bine frumoasa limbă românească, multicoloră și cadențată, pe care o vom crea noi înșine, filtrînd împreună, prin clarul rășinos al brazilor, 60% de unghiulare cuvinte latine, 40% de cuvinte lichide și onduloase ca tînguitoarele cantilene de prin porturile africane (...) Sub mine se precisează congresul nocturn al acelor o mie și mai bine de turnuri. Discută și elogiază drapajul carmin și dinamic al frumoasei togi romane făcută la Paris, care îmbracă-desbracă sălbateca literară Românie” (în românește de Alexandru Marcu). Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Integral). Ambele elemente ale ecuației au un caracter transnațional și un potențial emancipator: „expresia primară”, primitivismul „norodului”, legitimează universalismul dezvăluind fondul comun, transfrontalier, al umanității: „Creațiile norodului n’au cunoscut dialect, ci au tins spre universalitate. De aceea: un idol african seamănă în subtilitate cu o cioplitură românească, un basm românesc cu unul mongol. La mijloc nu e numai migrațiunea de popoare și de legende...”; „O răscruce de ev. Clase descind, economii inedite se construiesc. Proletarii impun forme noui”; „Cufundați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îndeosebi pe linia valorizării artei primitive și „negre”, chiar dacă filozofia lui „depărtată de materialism și raționalism” este „discutabilă, firește”. În finalul articolului este citată o „exclamație” a lui Ion Vinea: „Mă! Toți artiștii Europei sînt niște ratați în fața primitivilor arcași africani!”. Fascinația postromantică a avangardiștilor (dadaiști, constructiviști, expresioniști sau suprarealiști) pentru spiritul popular, „originar” al artei primitive consună cu elogiul substratului arhaic din filozofia lui Lucian Blaga sau cu antieuropocentrismul concepției asupra fenomenului religios elaborată de Mircea Eliade. Regăsim aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest ludic, burlesc și demitizant așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la nas și s-a întors să vadă despre ce era vorba. A văzut WC-ul cu ușa larg deschisă - de-acolo venea, deci, mirosul acela îngrozitor. Văzuse cu mulți ani în urmă filmul Vaporul sclavilor. Două-trei sute de sclavi africani, legați cu lanțuri unul de altul, au fost băgați într-o cală înăbușitoare ca aceasta. — Cum ți-a plăcut călătoria, Gaston? Gaston nu a înțeles ce-a spus Takamori, dar după ce a mai repetat o dată, rar, s-a dumirit. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
drum spre Japonia și-a petrecut cea mai mare parte a nopților pe punte privind la stele. Avusese parte de stelele de pe cerul de culoarea laptelui de deasupra Mediteranei, dimineața foarte devreme, de stelele mici care străluceau în întunecata noapte africană, de stelele de deasupra Oceanului Indian, infinite... asemenea celor pe care le vedea astă-seară. Stelele nu se schimbă niciodată. Dar el... a bătut atâta drum până-n Japonia... și în seara asta era iar singur. Încotro s-o ia? N-avea unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
al său, și continuă să dezbată raportul dintre furt și Însușirea de bunuri necuvenite. Le cunoștea prea bine. Furtul fusese primul delict pe care Îl săvârșise, la cincisprezece ani. Furase un timbru vechi, un exemplar rarisim al unei țări coloniale africane, din colecția tatălui său. Nu știa că valora atât de mult, aflase abia mai târziu - când Îl aruncase deja la veceu. Importantă era doar fapta - achiziționarea și distrugerea unui bun privat. Dar telefonul continua să sune. Patru beep-uri, apoi cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
greu numele ei. Poate o chemaSarah. Era americancă. Cu câteva luni În urmă, alergând pe tapisroulant, simțise că ea Îl privea. Avusese impresia că Îl plăcea. Ieșiseră Împreună la cină, la restaurantul etiopian de pe bulevardul Regina Marguerita. Antonio ura mâncărurile africane, chinezești sau mexicane. Poate pentru că-i aduceau aminte de visele exotice ale Emmei. Îi promisese Întotdeauna că În anul următor nu aveau să meargă iar la Santa Caterina, ci avea s-o ducă Într-o țară ecuatorială. Un Crăciun fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]