1,915 matches
-
respectivă (pe care-o critică și caută să-l influențeze în sensul promovării Ideii Naționale) ne aduce înaintea ochilor minții imaginea unui tip de patriotism pe care aproape că nu-l mai putem înțelege astăzi: "... descoperim uimiți că Eminescu se afundase în studiul marilor filosofi moderni nu pentru știința în sine sau pentru doctorat, ci fiindcă îl chinuia problema salvării poporului său, gândind la o filosofie practică adecvată societății românești". Dl Codreanu își încheie lucrarea atrăgând atenția asupra liniilor de profetism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
timp depistată, de a scrie că Eminescu ar fi fost refractar la tendințele de modernitate și nou. Nelăsându-i-se răgaz să respire, i se demonstrează, negru pe alb, că se află în eroare impardonabilă fiindcă își permite să ne afunde... în secolul XIX: "El (Mihai Zamfir, n.n.) ține morțiș să reia o mai veche temă aberantă a sa că noi, românii, îl prețuim pe Eminescu deoarece și noi, în masă, suntem niște retardați și trăim nu în secolul al XX
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să roșim în ochii celor care mai demult și-au construit imperii pe seama noastră. Mi-e milă de jalnicul destin al acestui popor. Se pare că a ajuns într-un punct mort din care nimeni nu-l poate scoate. Se afundă pe zi ce trece. Iar șobolanii pleacă primii, la cel mai mic semn de declin, cu fălcile pline și sufletul zburdalnic. Nouă nu ne rămâne decât memoria încărcată sau/și drumul Apusului? "Viața românească", nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2003 Nicolae RUSU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neagreată de Puterile Centrale negociatoare cu P.P. Carp al Tratatului de la Viena. Abia așa s-ar putea explica "nebunia" lui Eminescu față de care nici Caragiale și nici Codreanu și cu atât mai mult nația română nu ar trebui să se afunde în altă "abisalitate" culturală a neamului nostru. Plină de subtile și eclatante surprize cartea lui Theodor Codreanu merită să fie studiată mai mult decât lecturată, spre a ne desprinde de fanarul postrevoluționar al existenței culturale diurne, în care ne scufundăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
necontenit în urmă, tren numai actualitate pentru tristul prezent în receptare al artei, curburile de ascensiune în valea secundară, cheaguri secundare din fondul antropic, cel de moarte, defrișarea, la jumătatea versantului golul suspendării parapet, ceață din mijlocul cetinii și trunchiurile afundă petice albe valea, șoseaua, Mestecăniș tunelul, Pojorîta negură de început atîrnă pe pereții munților, mărturisește partea ei, clinul văii învălătucire, tulbure făcătură cu norii, firele de fum casele, stă negură, stă semn de seară pe lume, despică rană veche de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mereu privirea înainte, surioara cîteva linii pe extrema stîngă, tu atent în meserie, zîmbetul complice al șefului de tren, revin printre călători, garnitura pe structură de ramă de metrou, import la a doua mînă din Germania, stația Acîș cîmpii se afundă să se înalțe dealuri, apoi munți, lumea îmbătrînește senescit, comoditatea discursului atît de obositoare, limbaj falsificat traseul neparcurs încă, fotolii de pluș, cotiere, în capăt locul liber în sensul de mers, fetița dinspre centrul vagonului hologramă pe apele ferestrelor, clame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai puțin placută de tine; atunci când gătești “ceva bun” pentru persoanele dragi; când citești o carte; când vezi jumătatea plină a paharului în orice situație, ș.a.m.d. STRESUL, SUPĂRAREA ȘI FRUSTRAREA Când suntem supărate, stresate, frustrate tindem să ne afundăm și mai mult în “prăpastie” și asta se datorează sentimentelor apăsătoare din cauza incapacității de a ieși din “infern”. Sentimente și stări negative care acționează, de cele mai multe ori, ca un feedback negativ asupra minții. Luăm ca exemplu o situație care reflectă
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
discurs adresat școlarilor (Patria și patriotismul, 192-) [1915], ocazionat de sărbătorirea zilei de 24 ianuarie 1859, Delavrancea aduce un elogiu pătimaș ideii sacrosancte de Patrie și reclamă imperiozitatea unui abandon patriotic total al individului în numele realității supreme a națiunii române. Afundându-se într-un misticism naționalist, și resorbindu-și auditoriul după sine în această trăire mistică, Delavrancea le revelează copiilor cărora le este adresat discursul că, precum "în sfânta noastră religie, noi sărbătorim o taină a sufletului nostru, nu o sărbătoare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
5,8 Sursa: Anuarul Statistic al României 1991 (1991, pp. 647-651) Datele arată că în 1970 investițiile în educație s-au cifrat la 7,1 procente din totalul cheltuielilor realizate de statul român. Apoi, pe măsură ce economia planificată s-a gripat, afundându-se tot mai adânc într-o criză sistemică, nivelul investițiilor în învățământ au scăzut progresiv, în ciuda alocării unor fonduri din ce în ce mai generoase acțiunilor social-culturale. Investițiile majore făcute de regim în educație s-au reflectat și pe planul cantitativ al bazei materiale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a conștiinței istorice românești. Din acest motiv, putem vorbi despre "memoriae quo ante", i.e., restituirea memoriei societale ante-socialistă, profund marcată de ideologia naționalistă. În același timp, deplasarea înspre naționalism a fost calculată ca strategie politică de consolidare a unui regim afundat din ce în ce mai adânc în criză structurală. Restârnirea fermentului naționalist și a sentimentelor patriotice (rămase încă nestinse de propaganda rolleriană) și amplificarea lor paroxistică a constituit o "terapie prin mit[o-istorie]" (Tomiță, 2007, p. 12) ca rețetă ideologică de compensare a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și nu se mai oprește. Fata o apucă spre vest, nevasta spre est și Dumitru spre sud, adică spre bulhacul cu stuf. Fugeau cît îi țineau picioarele! Ținta nebunului era însă Dumitru. Acesta intră în bulhac, în stufăriș și se afundă tot mai mult în mîlul gros, urît mirositor. La spatele lui se auzea "oac, oac", dar ce înspăimîn tător rezona în urechile sale! Speriat de moarte, nu a înțeles nici cînd vorbele nebunului au devenit clare: Bădie, Dumitru, eu sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pridvorului bisericii. - Am ajuns, mărite Spirit, și am sufletul încărcat peste măsură cu toate minunățiile primăverii peste care vine ca un ecou cântecul molatec al cucului... - Dacă-i cum spui, și se vede de altfel cu ochiul liber, să ne afundăm puțin în istoria locului. Stii bine că biserica Trei Sfetitelor a fost terminată în 1639. Si văzând vodă ce minune a ieșit din mâna meșterilor,s-a gândit că mănăstirii dintre vii i-ar sta bine ca metoh al Trei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
scria: „Mulțimea și bucuria gloatei în țara românească, la Bobotează, întrece tot ceea ce se petrece la curțile celor mai mari principi ai creștinătății, după tot ce am auzit și văzut... în sfârșit, noi ieșirăm afară din biserică, pentru ca ierarhul să afunde crucea în râu. Procesiunea o formau dintâi stegarii, doi câte doi, cu însemnele și steagurile lor, cu cruci în vârf, apoi cei cu torțe, apoi preoții doi câte doi, în sfârșit patriarhul cu mitropolitul. Când patriarhul cu crucea în mână
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
unul din modurile de a „rezista“, de a conserva urme de demnitate, vestminte scăpătate ale respectului de sine. Adaos circumstanțial Mai toată lumea se întreabă, în România de azi, care ar fi soluția circului politic și publicistic în care ne-am afundat până la greață. Avem nevoie, firește, de ceva decisiv, de o manevră iscusită, miraculoasă, de anvergură. Dar până una alta, până să ne salveze înțelepciunea „tradițională“, Providența, sau soarta, am putea testa resursele nebănuite ale bunei-cuviințe, practica uitată a politeții. Măcar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vechea cuhne. Scriem la fel de repede pe calculator, precum cronicarii pe hârtie. Și gândim, dreptu-i În alte coordonate, la fel ca strămoșii noștri din neolitic. Ne aflăm Într’o mlaștină - iertare pentru comparația atât de neelegantă cu Natura -, În care ne afundăm cu cât ne zbatem mai tare. Instinctul de conservare a speciei ne spune că, deși putem, nu trebuie să plusăm. Și totuși, chiar și așa, nu putem fi veșnici. O dovedesc toate etapele pe care viața le-a parcurs pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sechestrat de oxigen cum ar trebui, ci lăsat În plata domnului. À propos: nici noi nu suntem perfecți, dar facem așa vin, bere și rachiu... Lăsat În plata domnului? Nicidecum. Acele viitoare zăcăminte, acum abia gropi de gunoi, se ascund, afundându-se. Aerul se limpezește, iar temperatura sufocantă scade. Și apar mamiferele, iar În vârful piramidei, curând și omul... Procesul de dosire a carbonului continuă și astăzi, dar mai Încet, căci bioxidul de carbon e doar de leac, dar Îndestul ca să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atât de mult sub nisip, se îngrijora Janeta? Ca să facă mai multe fotografii. Nu se asfixiază. Are capul afară, nu vezi? Ne cam prinsese bine soarele, deși nu stătusem prea multe zile la plajă. Când ne era prea cald, ne afundam în apă, mai mult Janeta căreia îi plăcea să înoate. Eu doar mă răcoream. În ultima zi, ne-am dus de dimineață nu cu aceeași stare ca la început, ci cu puțin regret că părăseam plaja, nisipul fierbinte, marea. Ca să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
adânc, în a cărui oglindă bălaie se scălda în fund luna de argint și stelele de foc191. Cuvintele sunt și mai grele de sens atunci când instanțele o cer; cotoroanța spre exemplu este cuprinsă de somnul ei de fier și se afundă în adâncul cel vrăjit și necunoscut al lacului 192. Dând o notă pregnantă de și mai intens mister, că luna stăpâna nopții se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. În fundul lui se vedea sclipind, de limpede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
am amintit deodată de fostul meu renume de arbiter elegantiarum, de care mă bucurasem la Roma. Pot să spun că între luxuria de-atunci și murdăria de acum, mă complac mai mult în cea din urmă. Mă simt mai viu, afundat în materia urât mirositoare, mai autentic decât în orice alt fel de existență. Sau poate că mă simt apărat în intimitatea mea cea mai adâncă. Cât o să mai dureze?! Gata Sunt gata: Et desunt fatis sola sepulchra meis („Doar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cele cu o formă rotundă și plată și le arunca dibaci spre valuri. Zburau cu o iuțeală așa de mare, încât săreau de două-trei ori când atingeau suprafața apei. Mie exercițiul ăsta nu-mi reușea: când încercam, pietrele mele se afundau bâldâbâc în apă. El râdea zglobiu de neputința mea. Într-o zi am remarcat că știa să vorbească cu păsările și cu peștii. Poate că era un copil năzdrăvan. De atunci, figura lui mi-a rămas întipărită în amintirile cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
al sanctuarului de la Sarmisegetuza, exista vreo fisură secretă care comunica cu zeul, și Zalmoxis mă spăla de toate necurățeniile eului ca să mă pregătească pentru Marea Călătorie. Eram deja gata. „Ultraj amoros” Mă cufund în tăcerea nopții așa cum un pește se afundă în adâncurile neștiute. Rătăcind pe căile închipuirii, mă aflu din nou la Sulmona și retrăiesc emoțiile dimineții aceleia îndepărtate când m-am pierdut în pădure cu mica mea prietenă. Mama ei, una dintre sclavele noastre, îi spusese să se ducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
obscuritatea ei profundă. Pe cărarea umbroasă, am surprins o veveriță, mică și grațioasă, care de îndată ce ne-a simțit prezența a fugit speriată. Ne-am îmbibat de răcoarea dionisiacă, tresărind speriați la fiecare mișcare suspectă a desișului. Din neatenție, ne-am afundat prea adânc în pădure, astfel că, până la urmă, am rătăcit drumul de întoarcere și am continuat să ne învârtim în cerc, printre copaci, în căutarea potecii cunoscute. Pașii ne-au dus într-o rariște largă, unde se întindea o poiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Întorc capul spre cerul plumburiu și câțiva fulgi ștrengari mi se lipesc de obrajii deja îmbujorați. Un pas nesigur, încă un pas..., parcă a și fi aselenizat pe sfidătoarea și enigmatica lună. Alunec în troienele virgine, mă răsucesc și mă afund până la brâu. Câteva minute rămân inertă, sedusă de răceala patului pufos care îmi dă fiori de plăcere... Reușesc să mă ridic și ca să mă încălzesc încep să mă învârt încet pe loc, apoi mai repede, mai repede, ca într-un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
crini, unde, conform tradiției, locuia cândva Wonambi (Șarpele Curcubeu) și apoi revenim pe plaja Pawanupi, unde Își fac cuib țestoasele uriașe, Înconjurate de mormane de scoici multicolore 349. Timpul nu ne permite să asistăm la un moment romantic cu picioarele afundate În nisipul fin, ce arde la tălpi sau În talazurile răcoroase ale 348 Ibidem, p. 382. 349 Ibidem, p. 289. 205 oceanului de topaz, așteptând cu răbdare și emoție apusul de soare pe o astfel de insulă; nici la o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În jurul meu, fete și băieți, chicotind, săreau pe coama valurilor Înspumate, Îmbrâncindu-se și Înotând În diferite stiluri, surferii dădeau reprezentații de adevărată măiestrie. Nimeni nu a observat ce se Întâmpla mai Încolo. Din nefericire, acolo, eram eu care m-afundam, printre alge și crengi spre adâncurile nisipoase. Și când mintea Începu să mi se ntunece, am simțit o mână vânjoasă care mă apucă de brațe și mă săltă din apa mâloasă spre mal. Pe plajă, În dreptul meu, s-au adunat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]