KorAP: Find »[drukola/base=agăța & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...272 >

6,798 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

artist, va trebui să mă înțelegi, și iar: vrei să fii nevasta mea?, ea se roșea și răspundea repede, uitându-se numai în ochii mei: vreau! Doamne, cât am sărutat-o pe Anita mea...). A fost singura dată când am agățat o femeie, și rău am făcut, am, astăzi, destul succes ca să vină ele, femeile, la mine. Până-n seară, m-am culcat cu ea, a fost ușor, în garsoniera mea nici n-a suflat, a acceptat din prima. După un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
te descarcă și, dacă o spui, te mai liniștești, poți trăi ușurat, s-a mai tulburat puțin și apa din pahar, vă spun eu îndată și ce este cu apa asta... Prima cunună de ceapă e operă de artă, ați agățat-o deja în măr, de mult ați ridicat-o la vedere, e așa de frumoasăăă!!! Ați început-o pe-a doua... — Să se usuce până la sfârșitul toamnei, să rămână, dacă vă ascult, merge treaba mai ușor. Poveștile spuse... — Împletite, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
nu prea mă plictisesc eu cu el, nici atunci și nici acum... Păi, fără mine, omul ăsta ar fi fost un nimeni, un bețiv singur, e grozav să fii bețiv și să bei singur, nu?, fără nici un rost pe lume, agățându-te de una, de alta. Știe și el asta, mi-a amintit odată. Că eu i-am zis să începem casa, eu i-am asigurat o pensie privată la ANB, că din pensia de actori nu vom putea trăi, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
fericit. Cu mai vârstnica actriță eram pe sfârșite, știam că se termină, dar... am văzut-o pe stradă, urcând spre Copou, pe Rita, tânără, cu, muicăăă!, curul ei mare, cu părul ca mierea, o femelă... Cât m-am păcălit!!! Am agățat-o, ne-am cuplat în aceeași zi. Dar eu eram, în realitate, cu Ani, nu locuia încă la mine, venea din când în când, dar mă pregăteam s-o aduc de tot în casa mea, o dusesem la maică-mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
care le stăpânește a doua coroană de ceapă, nu mi-ați spus ce e cu apa, cu paharul ăsta, pe masă, că tot n-ați băut deloc din el, vedeți, eu am terminat de împletit cununile de ceapă, le-am agățat în copacul sub care stăm, dumneavoastră ați terminat poveștile, cam nimicesc poveștile astea, ați obosit, parcă sunteți altfel, Doamne, cât v-ați schimbat! Eu, la fel, îmi tremură picioarele, sunt obosită și grea, vedeți?, am obosit amândouă, dumneavoastră ați povestit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mumie aurită - se uită lung de-a lungul drumului pe care nu trece nimeni. E liniște. Rămasă în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o mână și mângâie cepele coapte din funia agățată în măr: ce lume, ce ocină și ce moșie mi-a arătat stăpâna mea, ce vorbe mânuiește, cât am umblat în cruciș și-n curmeziș, câte mi-a arătat, Doamne, am uitat cu totul de mine, aș fi vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

Jill, fă-i loc și Amory Îți va zâmbi dulce. Amory se așeză, cam Înghesuit, pe bancheta din spate, lângă o blondă epatantă, rujată cu purpuriu. - Hello, Doug Fairbanks, a susurat ea insolentă. Te plimbi ca să faci mișcare sau ca să agăți pe cineva? - Număram valurile, i-a răspuns serios Amory. Mă Înnebunesc după statistici. - Nu mă lua peste picior, Doug. Au ajuns pe o stradă laterală necirculată și Alec a oprit mașina la umbra deasă. - Ce cauți aici În anotimpul rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

în aplauzele tuturor. Baby, take off your clothes... Și Mariana începu, pentru a treia oară în seara asta, să-și tragă în sus bluzița Dolce&Gabanna și în jos fustița de blugi. Caseta, de atâtea ori pornită și oprită, se agăță și se rupse. Mariana murea încet sub ochii tuturor spectatorilor și telespectatorilor și agenților F.B.I. Mariana murea dansând în liniște, dezbrăcând încet vălurile de plastic. Odată cu ultimul văl va cădea capul ei - și numai al ei. Mariana murea încet și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

etc.). Și ce croială‑și alege? Bineînțeles: una care‑i scoate în evidență sânii, șoldurile și fundul, în măsura în care are așa ceva. Tocmai ceea ce nu trebuie scos în evidență. Lucrurile astea sunt pentru tati și pentru nimeni altul. Oi vrea tu să agăți pe careva, dar eu, ologul, sunt mai bărbat ca unul care are două picioare și tot nu‑i bărbat. Să‑ți demonstrez acum? Cu plăcere. Oriunde, pe covorul de iută din fața patului sau chiar pe patul care a văzut deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
se ridică din nou, apoi iar coboară; gimnastică de întreținere pentru mami, care tocmai s‑a relaxat cum se cuvine în excursie. Urlet asurzitor al copilului de sex feminin. Rainer s‑a pitulat încă de la prima lovitură între doi bunicuți, agățându‑se de pantoful de drumeție al unuia dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te cheamă? Pupați‑mă‑n cur. Afară, Opel‑uri și Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Este vorba despre caracteristicile sexuale primare și secundare ale lui Rainer și ale Annei, care ies aici mai mult în evidență decât de sub îmbrăcămintea de fiecare zi. Dar în ambele cazuri par destul de pipernicite. Ca în toiul unui uragan, se agață frățește unul de altul și‑l împroașcă cu venin pe un tip care face paradă de mușchii lui și nu știe cine sunt Sartre și Camus și unde trăiesc (în Franța). În capătul opus, unde‑i apa adâncă, Sophie înoată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
te copleșește un sentiment de liniște profundă, pentru ca în clipa imediat următoare să fie înlocuit de o neliniște puternică, atât de puternică, încât mâinile ți se albesc și încep să tremure ușor. Exact asta mi se întâmplă mie. Rainer se agață de balustradă, care e pusă acolo ca să nu‑l lase să cadă, el nefiind un bun înotător. Încheieturile degetelor îi sunt iarăși albe, așa cum bine a spus mai înainte. Astfel, trăiești în două stări de agregare, în două stadii diferite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
verifică, măsoară și își spune, folosind niște expresii originale, ce noroc pe capul lui că poate să‑și însușească ceva așa de tânăr și relativ neconsumat, despre care o să aibă ocazia să povestească mai târziu. Mai știi, poate c‑am agățat aici, pe străduța asta întunecoasă din Viena, o fată cu totul și cu totul inocentă, care are chiar și părinți și nu știe cu ce se mănâncă lucrurile astea, motiv pentru care pot s‑o instruiesc eu personal, ura! Frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
rândul lui, cu Anna. Animalul se află într‑o căruță - ce aparține, în mod evident, unor viticultori - și este un câine. Câinele e legat sus de tot, pe maldărul de accesorii ale viticultorilor și, gata să‑și piardă echilibrul, se agață cu labele, disperat și cât poate de bine, de parcă ar fi o pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

atent și am observat că geamurile și caroseria nu erau prea curate. În toată dezordinea asta se simțea ceva din adevărata natură umană a compozitorului și o căldură plină de duioșie mi-a cuprins inima. Am desfăcut cureaua de la costumul agățat lângă fereastră. Costumul era dintr-un material de cea mai bună calitate, care te făcea să te simți bine numai atingându-l. Cureaua părea o vechitură, cu catarama un pic ruginită, dar chestia asta mi se părea foarte șic. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
care mă invadase și care mă purta, Împotriva voinței mele, spre ceva ce nu puteam Înțelege. — Mă aștepți de multă vreme? m-a Întrebat Akemi Yokota, Îndreptându-se spre mine și făcându-mi cu mâna. Mai ales nu Încercați să agățați o necunoscută Îmbătând-o, deoarece acest produs poate avea efecte secundare, Îmi spusese Porcușor. Veți fi imediat descoperit, deoarece poate cauza tulburări de dispoziție destul de spectaculoase. Imaginați-vă ce s-ar putea Întâmpla dacă i-ați da să ia produsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
deși Îmi tremurau degetele și nu puteam să-mi scriu ca lumea numele și adresa, le-am zâmbit tuturor angajaților aliniați dincolo de recepție. Am zâmbit, Încercând să mă impregnez de un profund sentiment de recunoștință, și Înspre portretul fondatorului hotelului, agățat pe peretele din spatele recepției. În timp ce eu mă ocupam de formalitățile de cazare, Akemi a intrat În vorbă cu o pereche de americani Însoțiți de un copil mic care treceau prin holul hotelului, rugându-i să se oprească, apoi Își deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
covorul gros. Cum ar fi să fiu și eu la fel ca picioarele acelea? mi-a trecut o idee bizară prin minte. Ideea aceasta nu mi-a venit brusc, ci părea că plutea pe undeva prin spațiu și s-a agățat deodată de mine. Priveam Încontinuu fotoliul. Nu oare așa luau naștere toate ideile? Fie ele idei sau dorințe, nu eram noi cei care le dădeam naștere, ci ele existau deja, plutind la Întâmplare În jurul nostru, alegându-ne să devenim purtătorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
mai dură cu tine și te ceartă. Nu-i nimic, o să-i cer și eu iertare pentru tine. Dar uite! Ți s-a udat fusta. Mai bine faci un duș. Da! Du-te repede și fă un duș. Noriko se agățase de umerii bărbatului și plângea În hohote. Voia să-i spună: „Da, mă duc să fac duș, dar trimite-o acasă pe femeia asta Înaltă, te rog, hai să rămânem numai noi doi“, dar nu putea rosti cuvintele. Era convinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
izvora din adâncul privirii. — N-ai Încă treizeci de ani, nu-i așa? La vârsta ta, aveam deja bani cât să-mi fac o casă din platină, conduceam un Jaguar și un Ferrari. Era doar un Ferrari model 308, dar agățam cu el o grămadă de fete. Am devenit bogat și celebru peste noapte. Și asta după ce am stat numai trei ani la New York și am produs două comedii muzicale. Asta nu ar fi Însemnat mare lucru În America, dar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
metri cincizeci! Nu există Însă așa ceva, de-aia sunt Încă celibatar. Nu sunt homosexual, să știi. Nu te mint. Engleza nu era tocmai punctul forte al lui Yazaki, În plus era și cam timid, așa că nu era În stare să agațe o tipă Într-un club de noapte. De aceea Își aducea mereu câte o fată cu el din Japonia. Aproape toate aveau un aer de fete simple, genul de angajate pe la biroul vreunei firme. Pe vremea aceea ne plăceau amândurora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
aziluri de bătrâni În care se adunau tot felul de singuratici pe care nu-i ducea prea mult capul. Nu Înțelegeam exact ce voia să zică cu asta. Adevărul e că nu se descurca deloc În engleză că să poată agăța o fată În cluburi. Îi lua prea mult să facă asta și pun pariu că de-asta nu-i plăceau cluburile din oraș. De fapt, Îi plăceau locurile elegante și strălucitoare. Spunea că preferă barurile de striptease pentru că aici se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
multe cadouri. Keiko avea o garderobă impresionantă de rochii, unele mai frumoase ca altele. În seara aceea și-a ales o rochie elegantă de Gaultier, care-i punea În evidență formele. Glumeam spunându-i Maestrului că am vrea să ne agațe o zgardă de gât, legată cu un lanț al cărui capăt să-l țină În timp ce ne scoate la plimbare, dar se părea că nu se simte În largul lui la astfel de petreceri mondene. Cu toate acestea Îi stătea foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
am băut niște coniac și am tras cu putere aer În piept. O să treacă, o să mă liniștesc În câteva clipe, mi-am repetat În șoaptă. Mai ales nu trebuie să intru În panică. Aveam impresia că stăteam deasupra unei prăpastii, agățat de o funie gata să se rupă În orice moment. Am auzit clar un pârâit, ca și cum funia Întinsă la maximum ar fi plesnit, și am simțit o durere ascuțită de parcă cineva Îmi jupuia pereții stomacului. În timp ce Încercam cu stoicism să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
cineva. Când chipul lui Keiko Kataoka Îi lua locul, o auzeam urlând printre hohote de plâns, cu fața schimonosită de durerea ce provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele implora iertarea cuiva. Toate femeile acelea se târau În patru labe, ca niște câini, cu genunchii Înroșiți, cerșind iertarea unui personaj a cărui identitate Îmi rămânea necunoscută. De un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]