1,898 matches
-
10 ianuarie 1980 prin semnătura Directorului general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). Astfel, ocrotirea naturii a devenit astăzi în România, o problemă căreia i se dă atenția cuvenită. Oamenii de știință - biologi, chimiști, geografi, geologi, agronomi și silvicultori - au dus și duc o muncă metodică de cercetare științifică, abordând numeroase teme inspirate din rezervațiile naturale, contribuind și în acest fel la cunoașterea și ocrotirea lor. Toate acestea demonstrează importanța ocrotirii naturii, și pentru toți cei care
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
prima medalie sugerează că acest început este, în anul 1842, la Academia Mihăileană, în timp ce efigiile de pe a doua medalie îl plasează, în anul 1912, la Universitatea ieșeana, când s-a înființat secția agricolă care a dat prima promoție de ingineri agronomi cu diplomă, în 1915. După cum era de așteptat, pe medalia Centenarului din 2012 a fost valorificata, alături de edificiu, emblemă Universității de Stiinte Agronomice și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, asta însemnând că modelul medalistic al Universității „Al. I. Cuza
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
deoarece Universitatea din Iași s-a înființat după 12 ani de la plecarea lui Ion Ionescu de la Brad din Iași” și că, respectiva instituție ... „n-a oferit nici un fel de diplomă celor care l-au absolvit”{\cîte 96}. Economistul și agronomul Ion Isăcescu este originar din Român, unde a văzut lumina zilei la 24 iunie 1818. Supranumele de la Brad și l-a luat de la satul bunicilor din apropierea Românului. Este elev al Școlii de la Trei Ierarhi și-i are ca profesori între
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
parte, după meticuloasa descriere a ritualului menit să celebreze actul automatic al creației (motiv obsesiv al literaturii lovinesciene), capitolul al doilea din Bizu dramatizează, într-o amplă secvență dialogată, confruntarea dintre scriitor și "dublul" său, deghizat sub identitatea unui inginer agronom cu doctorat în străinătate (la Hohenheim), director al pepinierei Fălticeni-Rădășeni. Cei doi se întâlnesc, ca din întâmplare, pe stradă, iar agronomul ține să-i mulțumească autorului pentru portretul schițat în cel de-al doilea volum de Memorii, portret care, celebrând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din Bizu dramatizează, într-o amplă secvență dialogată, confruntarea dintre scriitor și "dublul" său, deghizat sub identitatea unui inginer agronom cu doctorat în străinătate (la Hohenheim), director al pepinierei Fălticeni-Rădășeni. Cei doi se întâlnesc, ca din întâmplare, pe stradă, iar agronomul ține să-i mulțumească autorului pentru portretul schițat în cel de-al doilea volum de Memorii, portret care, celebrând fericirea unei vieți trăite în acord cu natura 31 (situația 1), se referea la o întreagă categorie umană, și nu la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poate să-și câștige dreptul la o nouă viață printr-o alianță cu tatăl (simbol al "sinelui")32. Ca atare, eliberarea de legăturile "naturale" s-ar realiza cu ajutorul unei proiecții fantasmatice voluntare, ce declanșează și procesul individuației. În mod simptomatic, agronomul recunoaște că, dintre cei doi părinți, numai armurierul (părintele spiritual prin excelență) îi spunea pe numele său (Anton), în vreme ce "porecla" îi fusese inventată de maică-sa, în amintirea tatălui natural. "Bizu" e de fapt numele generic dat de Lovinescu vieții
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lina", Lovinescu vrea să se despartă de această "umbră" a lui, să o "uite" definitiv spre a putea deveni, în sfârșit, un "erou" creator, adică un romancier în toată puterea cuvântului, cu personalitate distinctă. Nu întâmplător, dialogul dintre scriitor și agronomul din Fălticeni pare să se deruleze în regim oniric, într-un vis din care naratorul se "trezește" la un moment dat cu volumul de Memorii uitat deschis semn că travaliul onirico-anamnetic se va fi declanșat în chiar timpul relecturii propriului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dublul"), al copilului regăsit în vis. Înainte de a intra efectiv în pielea lui "Bizu" și de a-i povesti viața, era firesc așadar ca scriitorul să-l facă să dispară pe inoportunul Anton Klentze, inginerul din Fălticeni. Zis și făcut: agronomul se metamorfozează mai întâi într-o "voce" interioară, percepută ca un "glas desmaterializat, venit de departe" (din inconștient, desigur), pentru a putea relata cât mai convingător, în manieră pur lovinesciană, povestea copilăriei adică "fără să se oprească, în episoade ce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
subiectivități nostalgic-evocatoare atât de caracteristice prozei moldovenești. În plus, cum eroul din carte nu se ocupă de scris, ci de agricultură, posibilitatea unei lecturi în grilă memorialistică/ autobiografică era din capul locului exclusă: Lovinescu nu-i Anton Klentze! Dar, asemeni agronomului, va fi fost și el cândva "Bizu", înainte de a deveni scriitor și de a se naște a doua oară, despărțindu-se de Moldova și de "dublul" său despărțire ce urmează să aibă loc chiar în cartea pe care băiatul "coanei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și vis de treaz, deformare și viziune personală în planuri noi". De aceea, psihologia lui Bizu e de la bun început modelată în așa fel încât să anticipeze o estetică sui generis, reflexiv-estetizantă, individualistă, programatic non-realistă și anti-sămănătoristă. Atunci când analizează "cazul" agronomului Anton Klentze (un visător înțelepțit prematur, dar nu un artist), comparând pe Bizu cu Eminescu, de pildă, prozatorul subliniază fondul psihic comun, "moldovenesc", cum și "diferența specifică" dintre geniu și omul de rând, pentru a accentua că artistul rămâne un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
gest reflex, menit a adormi conștiința. În asemenea momente de grație, personajul lovinescian iese din inerție și începe să cocheteze cu gândul că ceea ce scrie el ar putea avea, totuși, o semnificație. Într-adevăr, când are un pic de răgaz, agronomul visează la o carte "filosofică" ce ar fi trebuit să aducă "un document de ordin pur sufletesc într-o problemă esențială și chiar capitală: problema vieții și a morții" "documentul psihologic al unui om născut cu moartea în el". Numai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
diploma de doctor în chimie agricolă (ceea ce explică preferința pentru rusticele poeme vergiliene). Vindecat și de boală, hotărăște să se întoarcă în țară, cu gândul de a-și face un rost. Dar nu izbutește să obțină nici măcar postul modest de agronom al pepinierei din Fălticeni (semn că, la români, diplomele n-au prea contat niciodată), pe când amicul său, Ion Lupu, plămădit din alt aluat sufletesc (tipul omului hotărât, cu succes în societate), va exploata din plin avantajul studiilor în străinătate, ajungând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acest motiv, capitolul ultim merită, cred, mai multă atenție. După intermezzo-ul critic, în care literatura autohtonă e analizată din unghi sociologic, apare din nou în prim-plan Bizu, acum în ipostaza de purtător de cuvânt auctorial, și nu de "agronom". Eroul lovinescian se plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni neancorați în peisaj) ce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a cărții, în care Bizu încearcă în van să dea de mâncare unei păsări mai deosebite, cu cântec frumos ("dublul" său simbolic, de fapt), ce stă mereu la distanță, departe de iureșul vrăbiuțelor "vulgare și zorite". Izgonit din vis, contemplativul agronom se vede silit să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel că, voindu-se un romancier în toată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vecinătatea memoriilor (și cronologic, și estetic), (auto)biografia lui Bizu era sortită să eșueze atât ca narațiune mimetic-realistă (mistificarea e vădită), cât și ca operă de ficțiune stricto sensu ("romanțarea" nu reușește decât pe jumătate). De aici vine și insatisfacția agronomului, care mărturisește că intenționa să-și încredințeze povestea propriei vieți ("vasul" sufletului) unui scriitor ideal, plăsmuit pe de-a-ntregul din imaginație un scriitor lucid și stăpân pe sine, meditativ dar angajat într-o crâncenă "luptă cu forma", și tocmai de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nou "glasul" de taină al personajului său (glasul inconștientului, mai exact), de la care află, uimit, că "poți suprima mulți demoni interiori, nu și pe cel al iubirii". Pe cine iubise Bizu? Și când? Pățit (cu scriitorii nu-i de glumit!), agronomul nu se mai confesează acum, lăsând autorului libertatea de a vorbi după bunul plac despre dragoste și demonii ei. Din acest motiv, "romanul" lui Bizu nu mai păstrează, de aici înainte, decât vagi legături cu memorialistica, semn că Lovinescu s-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
teatru, în acțiune (Bizu "se afla pe peronul Gării de Nord, după o absență de 8 ani"). Până la momentul de față, viața eroului nostru pare să se fi scurs egal, monoton, fără evenimente ("aceeași inexperiență de viață și timiditate", "sănătos fără voie, agronom fără vocație"). Într-adevăr, în ordine afectivă (psihologia e traductibilă în limbajul melodramei), anii petrecuți în străinătate n-au adus niciun fel de schimbare, și de aceea, probabil, naratorul îi și rezumă eficient în câteva rânduri, fără alte comentarii (" Studiase
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
știe să prelungească foarte eficient agonia erotică a victimei sale. Bizu se lasă dus cu preșul o vreme, dar inevitabilul se produce și cei doi se despart grație aceluiași Lică, care-și expediază nepotul la Fălticeni (îi oferă postul de agronom deși, inițial, i-l refuzase), punând capăt unei situații devenite intolerabile. Îndrăgostiții se mai întâlnesc o dată în gangul Teatrului Liric, pentru a-și spune oful din urmă, într-o scenă de cea mai pură factură melodramatică, pe care merită s-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
peste rațiune și peste simțuri", fiind "ceva insesizabil, inexplicabil" cuvinte ce rănesc o dată mai mult orgoliul lui Bizu, adoratorul misterului feminin, despicătorul firului în patru. Or, cum "enigma lor nu mai era o enigmă, nici pentru unul, nici pentru celălalt", agronomul iese din scenă umilit și îndurerat, repetând mecanic, la rugămintea Dianei, cu lacrimi în glas (nici nu se putea altfel), replica de final: Am înțeles, fată dragă!". Lacrimile eroului nostru se datorează așadar nu atât despărțirii (dezirabile, la urma urmei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fi adus de altfel lui Lică succesul în carieră. Aparent întâmplător, ministrul readuce în discuție chestiunea petiției încă neonorate și îl recheamă pe Bizu la București spre a-i oferi postul de subdirector în Ministerul Agriculturii. Plictisit de viața provincială, agronomul nu stă pe gânduri și revine în Capitală, fără a bănui că darul ascunde, evident, o capcană. Statornic mai curând din lene decât din cine știe ce considerente morale, mizantropul din Fălticeni se întoarce din nou la Rosina, pe care o găsește
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o dată cu intrarea pe fir a lui Hugo Loebe, vărul Rosinei, personaj dubios, care încearcă să obțină de la Bizu avizarea unei licitații ilegale. Cu toate că refuză să dea curs oneroasei solicitări, tot firma reprezentată de Loebe va câștiga licitația, spre exasperarea cinstitului agronom, adus în minister pe un post pur ornamental, cu un scop încă neprecizat. Bizu o bănuiește mai întâi pe Rosina, fiindcă femeia pronunțase numele firmei în toiul unei partide de sex, înainte de a fi pusă pe roate mârșava tranzacție, iar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
știe să-i spulbere îndoiala cu dovezi de altă natură. Ministrul îi invită pe amândoi la masă, încercând să-l persuadeze pe Bizu și cu ajutorul Emiliei, soția sa, care-și arogă de la bun început rolul de protectoare a tinerei perechi. Agronomul rămâne totuși suspicios ("fata asta cu ochi atât de puri ascundea un suflet plin de urâciuni și întunerec", își zice el), până când Diana hotărăște să joace totul pe o singură carte, aceea a melodramei care sfidează, fără pic de bun-simț
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Tulburat până la lacrimi 55 de aceste dovezi confecționate, Bizu nu uită totuși episodul despărțirii din gang și îi reamintește prefăcutei femei refuzurile de altădată, refuzul mângâierilor, dar, mai ales, al sărutului. Drept răspuns, Diana izbucnește în lacrimi și, când bietul agronom pare suficient de înduioșat, îi oferă și explicația de care rațiunea sa avea atâta nevoie. Răstălmăcind faptele în propriul avantaj, femeia dă vina pe nehotărârea bărbatului, care ar fi traumatizat-o, făcând-o să-și piardă încrederea în sine și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
delicat (lovitură de teatru!) intră din nou în scenă Rosina, care aduce dovezi concludente ale duplicității Dianei (apelase la o agenție de detectivi). În cele din urmă, printr-o altă neprevăzută răsturnare de situație, minciuna e demascată, iar onoarea bietului agronom, salvată. Dezgustat de toată comedia, Bizu se desparte totuși și de cinstita Rosina, femeia care i-a deschis ochii, hotărând să-și dea demisia de la minister și să plece în străinătate. Imaginația eroului lovinescian n-a izbutit să mistifice, nici
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o iubească așa, deodată, chiar dacă întrezărește în strunga dinților ei "o poartă spre necunoscut". Alertată de Rosina, care-i mărturisește intenția lui Bizu de a părăsi țara, Mili încearcă să-l înduplece să rămână și-l caută la hotel, unde agronomul petrecea deja în compania noii sale prietene. Impresionat de gestul femeii, care-și punea în joc onoarea de dragul lui, Bizu îi mângâie mâinile "blând, cum nu i le mai mângâiase nimeni", pentru a plânge apoi împreună, ca niște ființe din
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]