179,567 matches
-
pe cer, cerul era frumos, înalt... D.P.: Astea sînt stări de reverie, Marta, nu de fericire... M.P.: Nu era reverie, eram chiar fericită, era un mic sentiment al singurătății și al fericirii în pielea proprie. D.P.: "Și eu am fost aici. ș...ț În miezul stelei al insomniei al lipsei de rost/ ș...ț În inima dorinței de-a pieri/ ș...ț În inima refuzului de-a fi", spui în poemul Aici (vezi, ce bine, ce ușor putem dialoga prin versurile
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
fericirii în pielea proprie. D.P.: "Și eu am fost aici. ș...ț În miezul stelei al insomniei al lipsei de rost/ ș...ț În inima dorinței de-a pieri/ ș...ț În inima refuzului de-a fi", spui în poemul Aici (vezi, ce bine, ce ușor putem dialoga prin versurile tale...). Ești cioraniană, ai o atitudine cioraniană, privitor la sensul vieții. M.P.: Știi cine a observat asta prima dată? Eugen Simion, într-o cronică pe care a publicat-o, în ’88
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
îți poți permite să fii chiar duios cu lumea asta tare necăjită în care trăim. D.P.: Eu te-am văzut rîzînd și de surprindere, uneori. M.P.: Da, ăsta e un rîs manierist... D.P.: Un rîs instinctiv, foarte sănătos, pînă și aici se simte vitalitatea ta extraordinară. M.P.: Și de prisos... (rîde) D.P.: Și în poeme spui că totul e de prisos. M.P.: Păi, așa și simt, Dora. Așa simt. D.P.: În același timp, afirmi: "Eu adun cunoașterea". Care sînt binefacerile "vîrstei
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Roth și Marisa Paredes) apar, preț de cîteva secunde, în-tr-o scenă din Vorbește cu ea; cei care-i cunosc filmografia în amănunțime le vor mai fi recunoscut pe alte două dintre veteranele sale: Loles Leon ( sora Victoriei Abril în Atame), aici în rolul unei moderatoare de televiziune abuzive, și Chus Lampreave ( bunica din Ce-am făcut ca să merit asta?) în chip de portăreasă curioasă ( care portăreasă nu e curioasă?) ce rostește o replică antologică: atunci cînd Marco - prietenul infirmierului Benigno, închis
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
film mut fictiv, Amantul pitic, funcționînd pe post de psihanaliză-prin-vis ca în Hitchcock) care este un clin d’oeil la o secvență din Atame: acolo, Victoria Abril se juca, în cadă, cu un scafandru-jucărie care i se proptea în pubis - aici, micro-amantul intră în vaginul femeii iubite și rămîne acolo... Îndrăznelile pentru care Almodovar a devenit celebru n-au dispărut, doar că tușa s-a făcut mai puțin groasă. El se dezvăluie aici ( cine ar fi crezut?) un moralist à la
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
un scafandru-jucărie care i se proptea în pubis - aici, micro-amantul intră în vaginul femeii iubite și rămîne acolo... Îndrăznelile pentru care Almodovar a devenit celebru n-au dispărut, doar că tușa s-a făcut mai puțin groasă. El se dezvăluie aici ( cine ar fi crezut?) un moralist à la Rohmer - moralist paradoxal, care găsește emoția și înțelepciunea acolo unde nimănui nu i-ar fi dat prin cap să le caute. Și mai reușește - este frumusețea cea mai durabilă a filmului - o
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
ce e drept, proaste. Și culmea, plimbându-mă eu așa, singur, mă întâlnesc cu directorul liceului, profesorul Bălăceanu, de limba română. Îl salut, luându-mi șapca neagră cu bentiță galbenă de pe cap, și el zice: Băiețică, dar tu ce cauți aici?. Eu m-am pierdut și am tăcut, lăsând capul jos, pentru că directorul crezuse ori că fumam, ori că aveam întâlnire cu vreo fată. Și nu era nici una dintre acestea. După care, profesorul Bălăceanu zice: Or scrii poezii?. La care, eu
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
la un nou roman din care voi publica, de altfel, un fragment, în România literară. Fragmentul se numește În loc de început, pentru că nu am început încă să scriu, propriu-zis, decât pagini disparate și nu am hotărât încă titlul romanului. Fiind însă aici, la Cornu, în frumoasa casă a familiei Tomescu, și uitându-mă prin notele mele, am găsit Abführtag. Am citit eu, odată, că o tânără din Germania nu putea să defecheze și i se făceau masaje pentru asta, în fiecare zi
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
artist. După descrierea etapelor devenirii, Brook își permite să revină la copilărie, la simplitatea la care nu se ajunge așa ușor. Pentru el, naivitatea este o recucerire. Și doar clipă asigura trăirea deplină. Să uiți de timp e regasirea ei, aici și acum. Brook sacrifică gloria și succesul de dragul formării și al evoluției. Își aduce aminte de răscrucile trăite și le rememorează constantele. Dar dincolo de toate remarcam o mare absența: Grotowski. Să fie acesta Secretul care depășește toate secretele? Pentru martorul
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
acestă discuție liberă despre cum era și ce tot făcea prietena care i-a marcat pe viață. Zice Ioana Popescu: "Irina este poate singurul fenomen - pentru că altfel nu știu cum să-i spun - care creează dependență fără a fi nociv. Uite, stăm aici și vorbim despre ea și peste un an și peste șapte și peste o sută o să vorbim despre ea și o să ne comportăm într-un anume fel pentru că a existat Irina. Deci există un fenomen de irino-dependenta de care sîntem
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
amenajate ca spațiu și mai dinamice ca substanță culturală din țară, s-a deschis recent o expoziție de pictură și sculptură semnată de Mihai Percă și Maxim Dumitraș. Chiar dacă mediul artistic din Bistrița, și nu numai, este obișnuit să participe aici la evenimente remarcabile expozițiile Marcel Bunea, Florin Ciubotaru, Mihai Horea etc. sînt argumente suficiente în acest sens , acțiunea celor doi artiști a fost pentru multă lume una surprinzătoare, cu atît mai mult cu cît, fiind din zonă, ei sînt bine
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
privi lumea și timpul, avea un soi de teribilism, de plusare în gesturi și comentarii, un soi de revoltă continuă față de tot și de toate. Mai detașată, mi se părea cu mult mai important faptul concret și palpabil că era aici decît pînda "greșelilor"sale. Momentul ANDREI ȘERBAN a însemnat pentru mine decizia de a pleca și eu pe acest drum, de a intra cu toată ființa mea în aventura teatrului. Pînă la extazul bucuriei absolute, pînă la suferința din nereușite
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
Și, mai presus de orice, dragostea și devotamentul scumpei noastre Andriana Fianu, cea datorită căreia Liviu Ciulei a poposit, cîndva, în redacția noastră. Reverență, Ma- estre! În ultimul timp mi-e tot mai bine cu gîndul la prietenii mei de aici sau de aiurea.
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
dicționarului de termeni arhaici și originali al ediției critice Dosoftei, atunci când în dreptul cuvântului luciu glosează adâncime, întrucât nu există argumente în textele vechi pentru respectiva "accepțiune". Exemple de acest fel cu semnături ale unor maeștri în problemă, nu se epuizează aici. Importantă este, pretutindeni, capacitatea analitică a detaliilor de care dă dovadă Dan Buciumeanu, lectura lui izvorâtă din plăcerea de a se desfășura pe nebănuite orizonturi. În fond, capacitatea lui să comunice cu universul literaturilor cu o carte al cărei atribut
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
Milano, Veneța - cu trei ore de vis între două trenuri! -, Budapesta... (Oricum, mai bine decît cu avionul!) Norocul meu s-a numit Fabian, tînăr jurnalist la Televiziunea Ungară cu care-am împărțt compartimentul de dormit de la Veneța la Budapesta; cum aici trebuia să schimb nu doar trenurile, ci și gările, Fabian - care, coincidență, trebuia s-ajungă tot în gara Nyugati - mi-a fost ghid. La Cluj mă așteaptă Oana Bujgoi, care mă duce rapid la hotelul Topaz. Și unde, cînd ajungem
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
Gerry = film de gen) sau nu scapă (Gerry = film "de artă) sau - și mai devastator! - nu vom ști niciodată... E un film care l-ar fi făcut pe Deleuze să delireze pe pagini întregi - cum nu sînt Deleuze, mă opresc aici. Mai spun doar atît: locul ideal unde mi-ar fi plăcut să văd Gerry este un Imax, iar eu să fiu singur cu ecranul! 31 mai. Dezbaterea premiilor: ne ia o oră! Norocul meu este că nimeresc întotdeauna în juriu
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
îi întâmpină astfel pe toț scriitorii invitaț să participe, la Onești, fie la asemenea saloane literar-artistice, fie la "Zilele G. Călinescu" (care au o desfășurare și mai amplă). Mari personalităț ale culturii române au trecut de-a lungul timpului pe aici. Activitatea inițată și coordonată pe parcursul a trei decenii și jumătate de Constantin Th. Ciobanu, el însuși un scriitor talentat, reprezintă un posibil capitol din istoria literaturii române. S-a creat la Onești tradița ca primarul, indiferent cine ar fi el
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
Până ce, în cele din urmă, filtrul galben de carton al țgării consumate cedând și scăpând afară conțnutul carbonizat, nu mai rămase decât un rotocol negru. Așa procedau și criminaliștii versaț în cercetările lor lungi, anevoioase, amănunțte. Aceeași tehnică. Numai că aici nu era vorba de vreun omor, ci de un delict special, abstract, a cărui definițe încă nu o cunoșteam; deși urma probabil s-o aflu în curând. Întrebările, una după alta, păreau fără nici un rost aparent. Ce era clar, era
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
lucru în condiți de stres și contracronometru, ușor adaptabilă oricăror condiți. În plus, practică pictura de șevalet-autodidact și "compunerea de spați abstracte în cuvântul scris sau culoare". Odată oferită această cheie complexă spre resurse și reușite, să luăm spre exemplu, aici, o singură mostră din textele ( 60 în total), puse la dispoziție sub titlul general Spații, dispuse în patru grupaje tematice: Cerc, Poarta ce s-a deschis, Ceva și Culori: "O jumătate de flacără/ Ardea în jos peste flori./ Crengile se
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
că lumea poate părea în anumite momente un amalgam de simboluri absurde. În fine, iată și un text cu care suntem de la un capăt la altul de acord și artisticește izbutit: "sunt undeva departe/ dar depărtarea aceasta/ parcă ar fi aici/ aici, chiar aici,/ în inima mea/ chiar aici, unde ar putea fi/ scaunul acesta, masa aceasta,/ patul acesta pe care dorm". ( Duțu Victoria, prof. de matematică, pseudonim Ilinca Natanael, București) * La insistența dvs. sâcâitoare de a vi se indica procedeul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
lumea poate părea în anumite momente un amalgam de simboluri absurde. În fine, iată și un text cu care suntem de la un capăt la altul de acord și artisticește izbutit: "sunt undeva departe/ dar depărtarea aceasta/ parcă ar fi aici/ aici, chiar aici,/ în inima mea/ chiar aici, unde ar putea fi/ scaunul acesta, masa aceasta,/ patul acesta pe care dorm". ( Duțu Victoria, prof. de matematică, pseudonim Ilinca Natanael, București) * La insistența dvs. sâcâitoare de a vi se indica procedeul prin
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
părea în anumite momente un amalgam de simboluri absurde. În fine, iată și un text cu care suntem de la un capăt la altul de acord și artisticește izbutit: "sunt undeva departe/ dar depărtarea aceasta/ parcă ar fi aici/ aici, chiar aici,/ în inima mea/ chiar aici, unde ar putea fi/ scaunul acesta, masa aceasta,/ patul acesta pe care dorm". ( Duțu Victoria, prof. de matematică, pseudonim Ilinca Natanael, București) * La insistența dvs. sâcâitoare de a vi se indica procedeul prin care, cum
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
amalgam de simboluri absurde. În fine, iată și un text cu care suntem de la un capăt la altul de acord și artisticește izbutit: "sunt undeva departe/ dar depărtarea aceasta/ parcă ar fi aici/ aici, chiar aici,/ în inima mea/ chiar aici, unde ar putea fi/ scaunul acesta, masa aceasta,/ patul acesta pe care dorm". ( Duțu Victoria, prof. de matematică, pseudonim Ilinca Natanael, București) * La insistența dvs. sâcâitoare de a vi se indica procedeul prin care, cum cam încâlcit ziceți, "O persoană
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
emoța redescoperirii lor. Îmi plac detaliile. Iar Oblomov acesta este un spectacol plin de detalii. Am să-l revăd la toamnă. Sau la iarnă. Am să revin atunci cu alte observați, cu alte stări. Mai mult ca orice mă interesează aici să vă conduc spre o atmosferă specială, spre misterul de pe scenă, spre cîțva dintre cei ce le-au creat. Un suport important este scenariul Mihaelei Tonița-Iordache care nu scapă nimic din scenele majore, care spune povestea teatral, extrem de limpede, de
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
bine să fii iubit. E mai bine cu Agafia Matveevna - și Toca a fost extrem de inspirat alegînd-o pe Virginia Mirea pentru acest rol, actriță la Teatrul de Comedie - care îi ia locul, încet, servitorului Zahar - lovitură dată de Sebastian Papaiani aici, o aparițe greu de uitat. Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese ciorapii rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu brațele albe dezgolite, cu sînii abia întrezărindu-se. Și nu
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]