25,860 matches
-
retezate și arbori diformi se ridicau în împrejurimile drumului. De-a curmezișul, se zăreau case, unele joase, altele înalte, dar mereu cu o anume formă geometrică, conice sau trunchiuri de con, cu ferestre strâmte și strâmbe, din care ieșeau nuferi albaștri, ce se cățărau de-a lungul pereților. Dintr-odată, spectacolul dispăru dincolo de ceața groasă. Nori grei, încărcați de umiditate, apăsau pe creasta colinelor; o ploaie fină se pulveriza în aer ca un praf rătăcit și nesigur. După ce rulase atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ridicat. Pe coasta muntelui se afla un loc pustiu, pașnic și plăcut. Era un loc pe care nu-l mai văzusem vreodată, dar mi se păru că-l recunosc, fiind familiar imaginației mele. Solul era acoperit cu mlădițe de nuferi albaștri care nu răspândeau nici un parfum. Am avut impresia că până acum nimeni nu călcase pe acest pământ. Am lăsat cufărul jos. Bătrânul vizitiu se întoarse și-mi spuse: - E foarte aproape de Șah Abd-ol-Azim. Nici că se putea un loc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
răsuflat ușurat. Mi se părea că tocmai m-am eliberat de o greutate apăsătoare care îmi strivea pieptul. O acalmie plăcută mă cuprinse din cap până-n picioare. Privii în jur. Mă aflam într-un loc înconjurat de coline și munți albaștri. Pe o înălțime se vedeau ruine, vechi monumente construite din cărămizi masive și, foarte aproape, albia secată a unui pârâu. Locul era retras, pustiu; domnea liniștea. În adâncul inimii eram fericit și credeam că atunci când ochii Săi mari se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul cu piciorul. Am adunat mlădițe de nuferi albaștri, fără miros, sădindu-le pe mormânt; în sfârșit, am împrăștiat pietriș pe amplasamentul gropii, pentru a suprima orice urmă și a face imposibilă identificarea mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă de nuferi albaștri. Iar în centrul cadrului... În centrul cadrului în formă de romb era desenată fața Ei... O față de femeie, cu ochii negri imenși, mai mari ca de obicei, ochi acuzatori care păreau să-mi reproșeze un păcat de neiertat, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-mi erau de-ajuns doar ochii Ei? Acum erau două care mă priveau cu aceiași ochi! Nu, asta era peste poate! Ochii, aceia îngropați, acolo, aproape de munte, sub chiparos, pe malul râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă priveau acum, animați de o viață stăruitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Eu, care mă crezusem până atunci cea mai nefericită ființă, înțelegeam, în sfârșit, că în vremea când printre oamenii ale căror oase se făcuseră de mult praf și pulbere și ale căror celule supraviețuiseră, poate, amestecate cu cele de nuferi albaștri, înțelegeam, în sfârșit, că printre locuitorii caselor de pe colină, construite din cărămizi grele, trăia un mizerabil desenator, un desenator blestemat, probabil cel mai sărac decorator de truse de scris, seamănul meu. Acum știam; știam că arsese și el, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
său uscat mă făcu să mă gândesc la cel al doicii mele. Nu știu ce asemănare era între cele două siluete. Mergând de-a lungul muntelui, am dat de o priveliște veselă, împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea bucățile... Privirea sa exprima atunci o satisfacție, că eu, împotriva voinței mele, mă simțem tentat să-l imit. Aveam nevoie să încerc o astfel de plăcere. Prin lucarna camerei, se vedea o imensă gaură albastră în cer, printre nori; mă gândeam că, pentru a ajunge acolo, ar trebui să urc o schelă foarte înaltă. Orizontul era acoperit cu o perdea de nori groși, galbeni, încărcată cu moarte, care apăsa peste tot orașul. Era o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
alta la mămica lu' celebru' fotbalist. Probleme, Gogule? Cu ajutoru' de înmormântare poți să-i iei și tu, dacă tot faci pe nebunu' că ești părintele-părinților, două proteze oculare lu' fii-tu. Ai acum ocazia să-l vezi cu ochi albaștri. Hai, nu te zgârci la așa o ocazie! Uite, spitalu' are o bogată colecție de toamnă-iarnă. Îți facem și reducere, tată!", se amuză viitorul medic. "Mă, ce-ți mai place și ție să exagerezi și să te dai dur", râse
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cuvinte, parcă venite din cele mai intime lăcașuri ale ființei ei. În acele momente nu mi-o puteam imagina nici într-un caz împărțind patul conjugal, cum era de altfel și firesc, cu un semibădăran ca directorul Sima, supranumit ochi albaștri pe nedrept pentru că nu-i avea albaștri. Mă gândeam că, odată provocată la o asemenea discuție, ea ar povesti totul, de-a fir a-păr, adică întreaga ei dramă pe care o afișa vrând-nevrând fie în oftaturi prelungi, fie în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lăcașuri ale ființei ei. În acele momente nu mi-o puteam imagina nici într-un caz împărțind patul conjugal, cum era de altfel și firesc, cu un semibădăran ca directorul Sima, supranumit ochi albaștri pe nedrept pentru că nu-i avea albaștri. Mă gândeam că, odată provocată la o asemenea discuție, ea ar povesti totul, de-a fir a-păr, adică întreaga ei dramă pe care o afișa vrând-nevrând fie în oftaturi prelungi, fie în fumat, chiar și superficial, fie în priviri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-ți construiești casa vieții tale. Îmi conturasem bine viitorul și nu lăsam pe nimeni să mă distragă de la percursul vieții mele. Dar eram tânără și frumoasă și prin ultimul an de liceu un băiat de oraș, frumos cu ochii albaștri, păr ondulat și mustață, a reușit să spargă zidul pe care îl construisem în jurul viselor mele. Acest băiat drăguț a reușit să dărâme zidul rezistenței mele, era frumos și eram tineri și mi-am zis că o relație cu un
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
această stare, Să știți și voi, că eu iubesc Cum soarele la mare. Acum nu văd doar un copac Într-o pădure deasă {i nu-mi mai vâjaie în cap Acea gândire falsă. Am reușit să evadez În lumea mea albastră {i vreau mereu ca să visez ... Că m-am întors acasă ... ! Pe drumul meu, acum pavat Cu picături de rouă, În dorul vieții am aflat Că am o viață nouă. Ce bine-i și frumos să știi Că Tu, ești într-
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
În continuare. apocalipsa mașinilor Dați-mi, vă rog, un pahar cu apă. Lăsați-mă să-mi trag sufletul . Da, eram acolo când a Început sfârșitul lumii. Am văzut totul. Primul pe care l-au mătrășit a fost băiatul cu șapcă albastră care spăla parbrize. Mă aflam la semafor. Țin minte că lumina roșie s-a aprins Înainte să pot trece, pentru că, Înaintea mea, femeia din Volkswagenul alb blocase motorul. Am frânat, urmărind cum partea din dreapta a siluetei, mâna, umărul, obrazul sunt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
automobilele se puneau În mișcare. Ca un făcut, când intersecția era blocată de mașinile care veneau din direcțiile celelalte, verdele rămânea aprins o veșnicie, dar de Îndată ce drumul se elibera, Roșu Împărat se și cocoța pe tron. Atunci, băiatul cu șapca albastră a apărut de niciunde, alunecând printre mașini cu obișnuința unui om aflat pe Întuneric În propria casă, care nu are nevoie să vadă mobila pentru a-și găsi drumul. Ciudat, nu-l mai observasem până atunci. Acționa ca un soldat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sau așa ceva. Cică un băiat... — Vezi? am strigat către Gioconda, În timp ce mă străduiam să deschid capota. — Eu? Tu ești cel care are vedenii. Nu sunt singurul, i-am spus, arătându-i-o pe fată. Unde-a dispărut băiatul cu șapcă albastră? — De unde-a apărut. Poate că și-a mutat afacerile la altă mașină. — Lăsându-și uneltele aici? i-am spus, indicându-i cu bărbia T-ul și bidonul Înspumat, rămase alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
arătându-mă. — Ce? Unde? a gâfâit polițistul. — Undeva În zona bujiilor. Sau poate s-a pitit În filtrul de ulei, a răspuns, cu oarecare umor, Gioconda. Da? Și pe-asta cine-a pus-o aici? am Întrebat triumfător, ridicând șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de fluierături stridente și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins parbrizul, lăsându-ne să Întrezărim În spatele ecranului albicios o șapcă albastră. călătorul Eu, domnilor, am fost cea mai mare parte din viață un om cu o sănătate desăvârșită, aș spune o sănătate de fier, dacă fierul n-ar avea și el slăbiciunile lui, enumerând aici rugina sau plasarea În tabelul lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
succes am avut! Cu Mya din Costa Rica am ieșit la o cină romantică În restaurantul virtual feastforlovers.net. Am comandat pleoape de struț fierte În calvados și soté de gutui gratinat În pene de gâscă, iar ca desert, un măr albastru de Dominica. În timp ce amândoi salivam cu spor, așteptând ca programul culinar să livreze senzațiile gustative corespunzătoare, am Început să sporovăim despre vreme. La Mya, În San José, erau 108 grade Fahrenheit, la mine, - 18 grade Celsius și ningea viscolit. Ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
copoiule. Ai trieabă, a zumzăit piticul. Asta nu era bine. După cum spunea Husserl, lumea obiectivă e dată simțurilor noastre și orice subiect interpretează informațiile după propriul său cod de Înțelegere. De pildă, unii nu suportă să-i calci pe pantofii albaștri de velur, alții să le furi bricheta ori să-i Împungi cu degetul În piept. Ba chiar sunt oameni cărora nu le place să fie strigați „Omule“. Eu, nepurtând pantofi albaștri de velur și fiind un tip prietenos, am un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pildă, unii nu suportă să-i calci pe pantofii albaștri de velur, alții să le furi bricheta ori să-i Împungi cu degetul În piept. Ba chiar sunt oameni cărora nu le place să fie strigați „Omule“. Eu, nepurtând pantofi albaștri de velur și fiind un tip prietenos, am un cod compus dintr-o propoziție: nu-mi atinge vodca! Poți s-o privești, poți s-o comanzi ori să arăți cu degetul spre ea, dar din momentul În care Începem să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
înșface măcar o bucățică din această femeie măruntă, îmbrăcată în haine largi, colorate, în nuanțe de albastru. În cele două împrejurări când am avut prilejul s-o întâlnesc - o dată la New York, o dată la Cambridge - era îmbrăcată în aceleași tonuri: jachete albastre - de la deschis la închis - și bluze albe. Ca într-un bun roman cu suspense, secretarul perpetuu al Academiei Suedeze, Horace Engdahl, spunea că membrii comisiei trecuseră prin emoții: au sunat-o de mai multe ori, dar nu răspundea nimeni. Cu
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
nu e de a-l prezenta În detaliu. Ajunge să menționez că, În cursul experimentului amintit, distrugătorul USS Eldridge, cu treizeci și trei de oameni la bord, fiind supus acțiunii unui cîmp electromagnetic de Înaltă frecvență, s-a transformat Într-un fulger albastru și a devenit apoi invizibil timp de trei ore, după care nava a revenit În apele golfului Delaware ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Numai că, Între timp, unii membri ai echipajului dispăruseră, alții leșinaseră, iar alți cîțiva au
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
relataseră nu doar despre fenomenele electro-luminiscente care se manifestau frecvent În preajma laboratorului, cum ar fi scîntei care izvorau din pămînt, fulgere de zeci de metri străbătînd bolta senină a cerului, Însoțite bineînțeles de tunete asurzitoare, sau coroana plasmatică de culoare albastră care persista aproape tot timpul În jurul turnului Înalt de 18 metri unde funcționa Bobina Tesla. Au fost Însă și cazuri de halucinații auditive și vizuale, levitații ale unor obiecte În locuințele din Împrejurimi, apariții spectrale și fulgere globulare confundate de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]