9,537 matches
-
la Biblioteca Centrală a Universității Politehnica din București 2008: Debut literar în volumul colectiv “Universul prieteniei-primăvara” (volum prezentat de Alexandru Husar). 2010: “În lumea iubirii”,plachetă de versuri, Ed. Ecko Print, Drobeta Turnu-Severin ( prefațată de Danuț Delșliu); Între verde și albastru”, poezii, Ed. ANAMAROL, București; Prefațată de către Valentina Becart. “Între verde și albastru”,- Et in Arcadia ego!- Leonid Iacob; “Între verde și albastru”, cronică de Cezarina Adamescu, Semănătorul online. 2011: “Între verde și albastru”, Vitrina Cărților, Emilian Marcu, Convorbiri Literare; “Almahahul
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
volumul colectiv “Universul prieteniei-primăvara” (volum prezentat de Alexandru Husar). 2010: “În lumea iubirii”,plachetă de versuri, Ed. Ecko Print, Drobeta Turnu-Severin ( prefațată de Danuț Delșliu); Între verde și albastru”, poezii, Ed. ANAMAROL, București; Prefațată de către Valentina Becart. “Între verde și albastru”,- Et in Arcadia ego!- Leonid Iacob; “Între verde și albastru”, cronică de Cezarina Adamescu, Semănătorul online. 2011: “Între verde și albastru”, Vitrina Cărților, Emilian Marcu, Convorbiri Literare; “Almahahul Literar” Renașterea Buzoiană, Buzău; Premiul special al Ed. RAFET, Râmnicu Sărat în cadrul
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
În lumea iubirii”,plachetă de versuri, Ed. Ecko Print, Drobeta Turnu-Severin ( prefațată de Danuț Delșliu); Între verde și albastru”, poezii, Ed. ANAMAROL, București; Prefațată de către Valentina Becart. “Între verde și albastru”,- Et in Arcadia ego!- Leonid Iacob; “Între verde și albastru”, cronică de Cezarina Adamescu, Semănătorul online. 2011: “Între verde și albastru”, Vitrina Cărților, Emilian Marcu, Convorbiri Literare; “Almahahul Literar” Renașterea Buzoiană, Buzău; Premiul special al Ed. RAFET, Râmnicu Sărat în cadrul Concursului Internațional de creație literară Titel Constantinescu. 2012: “Secvențe în
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
prefațată de Danuț Delșliu); Între verde și albastru”, poezii, Ed. ANAMAROL, București; Prefațată de către Valentina Becart. “Între verde și albastru”,- Et in Arcadia ego!- Leonid Iacob; “Între verde și albastru”, cronică de Cezarina Adamescu, Semănătorul online. 2011: “Între verde și albastru”, Vitrina Cărților, Emilian Marcu, Convorbiri Literare; “Almahahul Literar” Renașterea Buzoiană, Buzău; Premiul special al Ed. RAFET, Râmnicu Sărat în cadrul Concursului Internațional de creație literară Titel Constantinescu. 2012: “Secvențe în alb și negru”, versuri, Ed. Politehnica PRESS, București; “Poeme desuete gravate
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
naiuri, și harfe, și lire se-aud încet urcând către cer cu îngerii până ce pier. frunze coboară în lanțuri de lună, e noaptea noastră nebună, fâlfâie aripi albe de lebede, ce zboară prin noi repede, la izvoarele styxului ea spală albastrul cuprinsului, ochii ei par păsări de noapte, glasul se-aude în șoapte, se coc tumorile dragostei, sculptate de noi într-un stei și-mbătați de apele dulci ne lăsăm duși ca două năluci, făcând excepție de la rit, ce-au căzut
SIMFONIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352054_a_353383]
-
și acolo se duc fructele și o parte din florile cumpărate jos sau aduse de acasă. Aici nu ni se permite să fotografiem. Călugării sunt prezenți în diferite puncte, lumea este mai numeroasă. Peste tot steaguri, în roșu, galben și albastru, un simbol al budismului, de factură mai nouă. Un călugăr ne leagă un șnur de ață la încheietura mâinii,” ca să ne poarte noroc”, ne explică Lashante, iar în spatele lui, după o perdea se găseșteun fel de altar pe care se
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352055_a_353384]
-
speranțe din visuri în vers... Sunt prea plin de o lume ce-mi strigă din mers... Mă-ncalț în șosete prea strâmte din lână, Deșir parcă timpul plimbându-l de mână... Și văd pași desculți în cimentul fierbinte Țesându-mi albastrul în slova cuminte. Sunt prea plin... de cuvinte rostite în mine Sunt prea plin... de șoptirea vorbirii divine Sunt prea plin... de speranțe din visuri în vers Zâmbesc alergând... într-o lume ce strigă din mers! Citește mai mult Sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
plin de speranțe din visuri în vers...Sunt prea plin de o lume ce-mi strigă din mers...Mă-ncalț în șosete prea strâmte din lână,Deșir parcă timpul plimbându-l de mână...Și văd pași desculți în cimentul fierbintețesându-mi albastrul în slova cuminte.Sunt prea plin... de cuvinte rostite în mineSunt prea plin... de șoptirea vorbirii divineSunt prea plin... de speranțe din visuri în versZâmbesc alergând... într-o lume ce strigă din mers!... VII. PARTIDA DE ȘAH ÎNTRERUPTĂ ... (BUNICULUI MEU
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
poetic”, Un amalgam de cuvinte ce urca ... Fără-nțeles ... În vers inestetic Și sperie rimă ce-n sunet se-ncurcă. Gândul ne plânge în rime tocite, Plâng iar poeții și plânge poezia ... Plânge iar proza ... și-n albe cuvinte Plânge albastrul negând amnezia. Pierdută din matcă ei protectoare, Nu-și mai cunoaște frații, căminul Și rătăcește-n Alzheimeru-n care, Mintea în suflet își sapă veninul. Și-n plânsul tocit de talanga uitată, Abstractul apare purtând fantezia, Ducând în imagini o lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
mânata de-Alzheimer ”poetic”,Un amalgam de cuvinte ce urca ...Fără-nțeles ... În vers inesteticși sperie rimă ce-n sunet se-ncurcă.Gândul ne plânge în rime tocite,Plâng iar poeții și plânge poezia ...Plânge iar proza ... și-n albe cuvintePlânge albastrul negând amnezia.Pierdută din matcă ei protectoare,Nu-și mai cunoaște frații, căminulși rătăcește-n Alzheimeru-n care,Mintea în suflet își sapă veninul.Și-n plânsul tocit de talanga uitată,Abstractul apare purtând fantezia, Ducând în imagini o lume forțată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
Autorului Se răzvrătesc adâncuri, de mii și mii de ani Și stele se-oglindesc în mări fără să știe Că undeva lumina se-ascunde sub castani Și-apoi se-așază tainic, pe-un val, la cununie... Când cerul mai sărută albastrul fără grai Înmormântat în straie de liniști și tăceri Se-mbrățișează-n mine, deși tăceri îmi dai, Un dor de nemurire și-adâncul iar îmi ceri... Și uită-mă-n albastre nuntiri fără-nceput! Mi-e bine fără tine cu
CÂND MAREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352183_a_353512]
-
precum ne-a fost Izvorul... Și legământ voi face-n prag de seară Și ne vor prinde zorii-ncătușați În mare și la poale de Carpați Două lumini în noapte să răsară... Și-n curcubeul lacrimilor mele Tu să găsești albastrul fără nori, Să plouă ochii noștri cu răcori Așa cum plouă-n cer atâtea stele... Tăceri au nins pe pleoapele sub lună: Că-mi ești tăcere-am așteptat să-ți spună... Violetta Petre Referință Bibliografică: Tăcere-mi ești / Violetta Petre : Confluențe
TĂCERE-MI EŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352257_a_353586]
-
îmi mai doresc nimic din lumea asta, am ajuns într-o poiană și am încremenit de emoție. Găsisem locul peste care și-a pus Dumnezeu palmele a mîngîiere. Atunci am înțeles că verdele ierbii și al frunzelor este iubire pură, albastrul strălucitor al cerului este speranța, freamătul frunzelor este visul, mîngîierea razelor soarelui este eternitatea, iar picăturile de rouă sînt lacrimile de bucurie din ochii pruncului cînd se agață de țîța mamei. Pe aceste plaiuri mioritice s-a plimbat cu decenii
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
într-un fel de pîndă, vinerea la prînz cuiburi de primavară. În fond, iubirea nu se măsoară în cuvinte nici nu se strigă, depinde doar cum o privești cînd îmi fac ordine în senzații - mijesc ochii și dau de un albastru pustiu că nu mai e nimic, nimic altceva decît nimic, fix la ora șase și douăzeci după care voi lua nopțile de la capăt prin ierburi cu șerpi, o lume a genezei unde totul este posibil și provizoriu cu toate că-ți văd
CELEI DINTÎI TĂCERI A INIMII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356386_a_357715]
-
pe atunci) sau o aspirină și ne băgam în pat. Dacă ne durea în gât ne spunea să facem gargară cu apă și sare și ne punea comprese cu spirt în jurul gâtului. Dacă ni se infectau amigdalele, le badijona cu albastru de metil. A doua zi nu mai aveam aproape nimic. Mâncam ușor vreo două zile; brânza de vaci, supă de găină, pâine prăjită și ceaiuri din plante medicinale. Când eram deocheați, ne închina (nu ardea tăciuni cum mai auzisem prin
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
doar patru ani. Casa țaței Leana avea fundație înaltă și urcai pe o scară de lemn ca să ajungi pe galeria ce o înconjura. Era o casă suplă și curată și avea un brâu de vopsea de câteva palme, de un albastru intens, peste varul alb ca neaua, fascinant pentru micuța care îl privea ore în șir pe când stătea pe preșul așternut, de cea care avea grijă de ea când pleca maică-sa cu treburi la oraș sau când lucra mai multe
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
o porție în plus în acea zi pentru că a fost cuminte și a ,,învățat,, să scrie. După ce s-a săturat de lapte, bătrâna o luă în brațe și o duse în cameră să doarmă la prânz. Aici așternuturile, de un albastru deschis și liniștitor, o făceau pe fetiță să creadă că cerul însuși s-a culcat pe perna ei. Și adormea așa de repede, obosită fiind,,de atâta alergat,,în jurul casei! Pentru că trebuie să vă spun că-i plăcea mult să
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
același timp, catifelată. Deosebit de catifelată și caldă. A lăsat capul pe spate și a privit bradul de jos către vârf. S-a înfiorat. Copacul părea a se înălța fără de sfârșit și vârful său sprijină tăriile cerului. Acele tării de un albastru deschis, strălucitor, spre care nu putea privi mai mult de o clipă. A făcut câțiva pași către înapoi pentru a putea admira bradul în toată splendoarea sa, ferind florile ce prinseseră a cânta. Era o melodie fantastică, nemaiauzită, care venea
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
șoptea fără a se folosi de cuvinte, direct în ceafa lui, că poate ar fi mai bine să meargă la ea. Picioarele au nevoie de libertatea pământului nu doar de consistența artificială a cimentului. Iar ochii lui vor să respire albastrul cerului, nu acest pustiu de alb, îngrămădit de el însuși într-un strâmt îngenuncheat la colțul nopții. Își sprijini ambele palme de marginea vestală a așternuturilor neumblate de niciun univers rotund. Rămase așa câteva clipe. Nemișcat în marginea lui ștearsă
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CRÂȘMA ÎNARIPAȚILOR Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului te acoperi cu aripa rămasă nespălată și taci albastrul cu încăpățânarea unui cal de frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te războiești cu galbenul uitat în cer stiu o crâșmă unde s-au aciuat câțiva îngeri păzitori au dat afară oamenii din ei și au început
CRÂŞMA ÎNARIPAŢILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355920_a_357249]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PARADISUL ALBASTRU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sărutul tău pe buzele-mi albastre Mi-aduce nemurirea rugii noastre. De dincolo de cer îmi curg iluzii, Săruturile tale-mi sunt perfuzii Cu sângele ce-
PARADISUL ALBASTRU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356014_a_357343]
-
Autorului Știi, nopțile mă-mbată cu visele din gene Și-n zori nu m-aș trezi să te mai am un pic Eu gențiană-albastră ascunsă în poiene Îți dau iubirea mea sau nu îți dau nimic... Tu mi-ai atins albastrul cu dorul tău ascuns Pe care nu vroiai să-l mai trezești la viață În inimă și-n suflet cu dorul mi-ai pătruns Cu el mă scol în brațe în orice dimineață... Și gândul tău hoinar nici nu te
MĂRTURISIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356023_a_357352]
-
i-au mâncat și scurtat viața. P.S. După ce am luat această hotărâre m-am trezit într-o dimineață împlinit. Un copil, în vis, citea pe internet scrisoarea (dar și pe suport de carte) privind pierdut pe fereastră imaginea de un albastru crud al cerului dimineții.Se simțea în siguranță, Copilul eram eu iar scrisoarea ta îl „răvășea” întru împăcare și rostuire!... Băiatul tău, Gheorghiță, Rucăr, 1 Septembrie 2011 Referință Bibliografică: Scrisoare către mama / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
curcubeie de la cer la pământ și-n suflet” „Sunt un om simplu, cu dragoste pentru tot ce e bun și frumos” Originară din Constanța, Gabriela Petcu a văzut lumina zilei pe 12 aprilie 1960. Copilăria i-a fost vegheată de albastrul înspumat al mării, dar și de părinții săi pentru care poeta are o dragoste necondiționată: „din exigența mamei, am învățat că trebuie să fiu foarte atentă în viață, formându-mi raționamente încă din copilărie iar de la tata, am învățat să
“DIALOG CU GABRIELA PETCU ... DESPRE POEZIE ŞI PROZĂ LA MALUL MĂRII NEGRE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356016_a_357345]
-
a spune, de a vorbi, s-a întrupat pentru Gabriela Petcu într-o lume a cuvintelor, a culorilor și a dragostei. Aceasta îndrăgește cel mai mult cuvântul bun și frumos, culoarea roz în armonie cu galben, verdele crud al primăverii, albastrul cerului senin, albul inocent al fluturilor... raze de soare revărsate pe o câmpie cu spice de grâu copt și maci roșii la margine de drum. Iată cum descrie poeta, întâlnirea cu marea: „Mai întâi, am auzit un freamăt... ca o
“DIALOG CU GABRIELA PETCU ... DESPRE POEZIE ŞI PROZĂ LA MALUL MĂRII NEGRE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356016_a_357345]