3,029 matches
-
trecând albă și frumoasă, O regină jună, blondă și cu brațe de argint, Ce unesc încrucișate a ei mantie-nstelată Și albastră peste pieptu-i alb, ca virgină zăpadă. Ochii ei cei mari albaștri peste nori aruncă blând, Cari se-ntind albi ca zăpada și ca straturi argintoase, Oferindu-i flori de aur și viole-ntunecoase; Ea din când în când privește câte una, aruncând Flori de neauă peste ape ce alerg fulgerătoare, Raze albe peste lumea văilor celor în floare, Dungi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pendente Și în poduri legănate de zefire somnolente - Dintr-un arbore într-altul edera trece măreț. Spânzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă aurie, Și albine roitoare luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri Și la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri Și în sara cea eternă veseli nechezând ei fug. {EminescuOpIV 133} Și în monastirea lunei cu-argintoasă colonadă, Vezi cum trece ea frumoasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a nopții negre guri. Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave Fantastic trec din val în val, În urmă-mi noaptea de dumbrave, Nainte-mi domul cel regal. Căci pe o insulă în farmec Se-nnalță negre, sfinte bolți Și luna murii lungi albește, Cu umbră împle orice colț. Mă urc pe scări, intru-nlăuntru, Tăcere-adîncă l-al meu pas. Prin întuneric văd înnalte Chipuri de sfinți p-iconostas. Sub bolta mare doar străluce Un singur sâmbure de foc; În dreptul lui s-arat-o cruce Și-ntunecime
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Iar gropițele cochete Dulci râd la mijlocul gurii. {EminescuOpIV 427} DONA SOL Te rog rămâi o clipă încă Ca să te strâng duios la piept. Din fericirea mea adâncă Aș vrea să nu mă mai deștept. Și totuși luna iese-n zare, Albește zidul nalt și gol... Dă-mi cea din urmă sărutare Și încă una, dona Sol! Mă-ntrebi cu ochiul tău cuminte Unde mă duc și ce mă fac, Când de pe ceruri stele sfinte Pătrund în codru, bat în lac. ................................ Au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei sălbatec e cântec și lumină - Ard stele-n facle de-aur - palate de saphir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se resfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond, Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și albi ca neaua nopții, și îmbrăcați de raze. Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază Pe când din fundul mărei Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea toată cu cer, pământ și mare O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unor sclave. Iubirea a început să fie insensibilă la morile de vânt ale marelui cavaler Quijote. Chiar și sferica iubire este plină de stăpâni și de vasali. Iubirea - sublimul jug de doi al condiției umane. În unele căsnicii partenerii iubesc albind. În altele, albesc iubind. Iubirea - un opiu înnobilat. Mă tem că iubirea se străduiește să scape de tirania poeziei. O golgotă divină : iubirea. “Sublimul” unor iubiri nu poate depăși romanța. În contact cu monotonia, iubirea devine oțet. Iubirea stă să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a început să fie insensibilă la morile de vânt ale marelui cavaler Quijote. Chiar și sferica iubire este plină de stăpâni și de vasali. Iubirea - sublimul jug de doi al condiției umane. În unele căsnicii partenerii iubesc albind. În altele, albesc iubind. Iubirea - un opiu înnobilat. Mă tem că iubirea se străduiește să scape de tirania poeziei. O golgotă divină : iubirea. “Sublimul” unor iubiri nu poate depăși romanța. În contact cu monotonia, iubirea devine oțet. Iubirea stă să cadă de pe harta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
persoane, în el s-au urcat peste trei sute. Am petrecut câteva ore de coșmar pe o mare agitată, cu un balans de peste trei metri, ofticat de banii plătiți pe bilet, de cel puțin zece ori mai mult doar pentru că eram albi și, culmea, degeaba, pentru că nimeni nu a mai îndrăznit să ne ceară biletele la control, poate tocmai pentru că eram albi. Nu vreau să-mi mai aduc aminte. A fost cumplit. Cumplit de frumos mi se pare acum când îți povestesc
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
balans de peste trei metri, ofticat de banii plătiți pe bilet, de cel puțin zece ori mai mult doar pentru că eram albi și, culmea, degeaba, pentru că nimeni nu a mai îndrăznit să ne ceară biletele la control, poate tocmai pentru că eram albi. Nu vreau să-mi mai aduc aminte. A fost cumplit. Cumplit de frumos mi se pare acum când îți povestesc. Am furat, am mințit, am înșelat, am făcut totul ca să supraviețuim în Africa. La un moment dat, în Bangui, în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din zece ouă, într-o tigaie specială cu trei picioare, pe căre să o poți pune direct pe jar, neagră de arsă ce era, din care luam de obicei cu mâna, până când cele trei degete cu care țineam mămăliga se albeau de la atâta băgat în gură. Restul mâinii mai avea urme de la băligarul de dis-de-dimineață în care căutasem râme și coropișnițe pentru pescuit, că lăcustele care-i plăceau cleanului ieșeau mai târziu, dar și de la pământul din care smulgeam ceapa verde
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
frumoase? zise o femeie tânără care se numea Dogbe. - Nu. Cântecul tinerei Ntombi răzbătea până la ei. - Sunt și oameni albi? întrebă Dogbe. - Oamenii spun că ar fi, răspunse Tankoko. Eu n-am văzut. Poate că sunt. - Cum pot să fie albi? Omul nu poate să fie alb! zise altcineva. - Poate! se auzi glasul unui bătrân de lângă foc. Eu am văzut. Am văzut chiar și oameni galbeni. - I-ai văzut chiar tu, Agbongbotile? se miră Mai-Baka. Alții nu se mirară, căci Agbongbotile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plăcută a acelui sclav care, ori de câte ori se întorcea spre stăpâni, își arăta în lumina faclei ochii adânci și calzi. Era un bărbat zvelt și poate numai cu câțiva ani mai în vârstă decât Iahuben. Pielea lui neagră strălucea, dinții erau albi, părul des și ușor încrețit mărginea o frunte bogată, nasul puternic umbrea buzele destul de subțiri, ca arcul destins. Mâinile lui păreau vânjoase, umerii lui erau buni de urnit stânci. Și aproape tot timpul, cu capul ușor dat pe spate, se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care cuprindeau între albiile lor pământul bogat unde se afla orașul Uruk. CAPITOLUL XXV Străinii împreună cu Auta și cu Nefert se mai uitară un răstimp în oglindă, urmărind luntrea, până când deodată oglinda se făcu neagră o clipă, apoi lumina o albi toată și în oglindă nu se mai văzu nimic, nici munți, nici luntre. Hor sări în picioare și strigă înspăimîntat: - Iată de ce m-am temut! Ieșiră cu toții afară cât putură de repede. Mâna lui Hor arătă cerul dinspre zarea unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-aveam cum aduce în țară tunurile. Și obiectele personale mi le-am abandonat undeva, în mijlocul drumului. Colonelul înalt, cu o statură impunătoare și ținută demnă de militar de carieră, își lăsă ochelarii pe masă, își trecu mâinile prin părul albit pe la tâmple, oftând: - Măi băiete, știu cum s-a făcut retragerea, nu ești singurul care ai pățit asta, însă tare mă tem c-o să ajungi în fața Curții Marțiale! Fără resentimente, colonelul îl numi comandant de pluton în compania a douăsprezecea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Încet și răspicat. — Vă rog politicos... dar dacă nu vorbiți mai Încet o s-o chem pe stewardesă... Zâmbesc și ridic din umeri. — Bine. Scuze că v-am jignit. Dacă mă rogi... Mă răsucesc și strâng mânerul scaunului până când mi se albesc Încheieturile degetelor. Îi arăt eu puțoiului ăluia, șuier eu spre Bladesey. Reține ce spun, Confrate Blades. — Las-o baltă Bruce... Restul zborului e lipsit de evenimente și aterizăm În Bruxelles. Bladesey și cu mine mai avem o oră de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și fioroși iar purceii se învârteau zgomotoși pe lângă ea. În jur am observat zeci de urme de animale sălbatice. Am început să-mi fac griji mai ales pentru soție care la fiecare mișcare și grohăit a sălbăticiunii a început să albească și să dea semne de neliniște. Pentru încurajare o apuc de mână și, curajos nevoie mare, încerc să o iau cu vorba: - Stai liniștită căci porcii nu se urcă în copaci și vor pleca în curând spre hățișuri sălbatice numai
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
a deviat spre mâna stângă și sângele a început să coloreze cămașa albă. Atunci am reacționat rapid. Am pus mâna pe o sticlă plină de vin și am lovit îndrăznețul bătăuș drept în moalele capului. În clipa următoare s-a albit la față și a căzut ca trăsnit. Toader, înconjurat de doi indivizi destul de voinici, învârtea cu dibăcie un par gros și noduros. A fost de ajuns o mică neatenție și unul din ei a pălit cu parul în osul de la
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
amintim: Festivalul de Datini și Obiceiuri Râmnicu Vâlcea - 18 decembrie 2008 Festivalul de Datini și Obiceiuri Botoșani - 03 ianuarie 2008 Șezătorile Iernii Cordăreni - 22 februarie 2009 Zilele orașului Botoșani - 23 aprilie 2009 Zilele comunei Durnești - 26 mai 2009 Zilele comunei Albești - 02 august 2009 Zilele eroilor Cordăreni - 31 mai 2009 Festivalul - concurs ,, ASA-I JOCUL NEAMULUI" Vârful Câmpului - 8 iunie 2009 Festivalul - ,, Cântecului, portului, jocului și meșteșugurilor" - Festivalul coregrafic ,,Vasile Andreescu" Botoșani 7 august 2009 Festival folcloric interjudețean ,, Serbările Pădurii" Vorona
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
intenționate. "Importanța morală" a diferitelor tipuri de minciuni constituie subiectul central al lucrării lui Bok, însă nu și al analizei de față. Mai mult, experiența recentă a arătat, surprinzînd oarecum, că pentru unii oameni "minciunile inofensive" sînt acelea spuse de albi, mai degrabă decît de persoane de culoare. Într-adevăr, acesta este înțelesul pe care Sean Virgo (1981:134) îl dă termenului în povestirea sa "Minciuni inofensive". Propunerea mea este să renunțăm la termenul oarecum analitic. Dacă este să ne referim
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pur, tactil și aproape olfactiv. Libera asociere de imagini "fără cap și coadă", necesară așa cum sunt jocurile într-o societate a seriozității, este o terapie socială. Inversarea raționalității economice, alibi al utilitarului. Cum au remarcat Baudrillard și Bougnoux, arta modernă "albește" Capitalul și Calculul. Nebun nu al regelui, ci al omului de afaceri. Funcționalul dominant se răscumpără scump prin cheltuielile nemăsurate, gratuite și festive ale unei piețe a artei care n-ar mai fi prin urmare arbitrară și "nebună" decât la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
alunecă molcom peste locurile joase, trecând printre flori albe de măslin, umezește cu aburul mării insulele verzi, vara holdele se clatină în bătaia lui, plecându-și spicele, iar mai târziu, la treieriș, vântul suflă pe arii, grăunțele cad dese, țărâna albește de pleavă, paiele uscate se spulberă pe câmp, tot așa cum se spulberă în calea sa, ori se înalță ca o ceață, și pulberea îmbelșugată de pe drumuri; când se aprind, în uscăciune și în arșiță, pădurile necercetate de secure, năvălește vuind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de o înfiorare a masei de războinici, un freamăt neauzit care seamănă cu al valurilor pe care le înnegrește în larg vântul aspru care bate dinspre apus. Și pulberea câmpiei: se înalță deasă ca o negură de munte sau îi albește pe luptători ca pleava risipită de vânt peste arie, într-o zi de seceriș. Tot ce se petrece se petrece, asemănător, și în lume: atacul, năvala și iureșul, înfruntarea, împotrivirea dârză, străbaterea, oprirea din avânt, retragerea. Armata, numeroasă ca frunzele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
alunecă molcom peste locurile joase, trecând printre flori albe de măslin, umezește cu aburul mării insulele verzi, vara holdele se clatină în bătaia lui, plecându-și spicele, iar mai târziu, la treieriș, vântul suflă pe arii, grăunțele cad dese, țărâna albește de pleavă, paiele uscate se spulberă pe câmp, tot așa cum se spulberă în calea sa, ori se înalță ca o ceață, și pulberea îmbelșugată de pe drumuri; când se aprind, în uscăciune și în arșiță, pădurile necercetate de secure, năvălește vuind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de o înfiorare a masei de războinici, un freamăt neauzit care seamănă cu al valurilor pe care le înnegrește în larg vântul aspru care bate dinspre apus. Și pulberea câmpiei: se înalță deasă ca o negură de munte sau îi albește pe luptători ca pleava risipită de vânt peste arie, într-o zi de seceriș. Tot ce se petrece se petrece, asemănător, și în lume: atacul, năvala și iureșul, înfruntarea, împotrivirea dârză, străbaterea, oprirea din avânt, retragerea. Armata, numeroasă ca frunzele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
poate fi definită sau obținută în totalitate, având ca hotar nehotărnicirea. El utilizează temele introductive obișnuite cu o forță și pătrundere pe care nu le afișase niciodată până atunci (în De vita Moysis, scrisă în jurul anului 390, vorbește despre „bătrânețile albite”, despre „vârsta părului de argint” etc.)<footnote C. W. Macleod, op. cit., p. 186. footnote>. Apoi, începe argumentul. În esență, acesta se derulează astfel: la obiectele sensibile, perfecțiunea presupune o limită; dar în cazul bunătății (ἀρετῆς), singura sa definiție (ὅρον) este
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]