1,931 matches
-
crepusculară, impregnată de vestiri demonice, este aceea a unei evanghelii negre ( Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui Maldoror). Poezia din volumul Grădina deliciilor (1993), parcă mai puțin subiectivizată, a fost văzută de critici ca prelungire a
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
de la „modelul” sovietic al amintirilor de detenție, autorul „prototipal” fiind Alexandr Soljenițân. Discursul despre reflectarea românească a Gulagului este construit în partea întâi ca un ansamblu de analize literare (despre proza realistă axată pe teroarea Gulagului, dar și despre antiutopii, alegorii, parabole, având ca temă „edificarea” omului nou de tip comunist), iar în partea a doua ca o receptare sociologică a memorialiștilor români. Aici, câteva subcapitole urmăresc istoria Gulagului românesc, analizează o tipologie (o caracterologie, ar fi mai exact) a membrilor
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
realistă, istorisind tragedii din lumea satului (Frigul, Noaptea). Iminența unor grozăvii, care până la urmă se și produc, semnalează sminteala realului, care își iese, stihinic, din țâțâni (Lut). Cu vibrări de lirism (Clara Corona) și elemente de fanatism (Clondirul), se înfiripă alegoria, care, cu un tremur duios, poate fi și din lumea celor care nu cuvântă (Sfârșitul șoimului). Contând pe ritmul epic, parabola Subterana ar vrea să sugereze mecanismul alienant al unui sistem totalitar. Portretistica (figura bizară a bătrânului maniac într-ale
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea o cosmică arcuire curgerii spre neființă a lucrurilor. Copacii, luna sunt paznici stranii ai morții, un alb suprafiresc își pune pecetea pe Cântecul orelor („Și ziua va fi rece, iar în casă / Va bate-un ceas
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Se apelează aici frecvent la o imprevizibilă mișcare a lexicului, la dispunerea fantezistă a literelor, pentru a exprima o vibrație emoțională în versuri de complicată virtuozitate formală. Încrederea în puterea de sugestie a cuvintelor, în eficiența epitetului, a comparației, a alegoriei, îndrăzneața inventivitate în materie de ritm și rimă fac din Înger în gerunziu și din Pasul pe nu (2000), cu subtitlul Jurnal itinerant (1 ianuarie-31 decembrie 1996), reale laboratoare de tehnică a poeziei. SCRIERI: Cetatea de inimă, București, 1972; Porțile
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
a dat, prin Povestea Marelui Brigand (2000; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), unul dintre solidele romane postmoderne din literatura noastră. Asemănarea lui relativă cu romanul parabolic și utopic îi ascunde în parte această identitate rară, totuși depistabilă: nu vechiculează o alegorie univocă, nu se sprijină și nici nu încearcă să acrediteze vreo „Mare Narațiune Totalizatoare și Raționalizată”, de genul acelora considerate caracteristice pentru modernism. Povestea Marelui Brigand este un roman antirealist, elaborat cu instrumentar, recuzită și tehnică de aparență „realistă”, puse
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
au realizat. Se păstrează manuscrisul inedit al unei traduceri din Lamartine (Crucea). Puține dintre scrierile sale au fost tipărite. O poezie incendiară, Recunoștința Valahiii, apare în „Curierul românesc”, iar traducerea elegiei La Chute des feuilles de Millevoye, în „Curiosul”. O alegorie, ce biciuia trădătorii revoluției, a intrat într-o culegere de Satire politice alcătuită la 1884 de C.D. Aricescu. Dintre manuscrise rețin atenția două pamflete antimonarhice, îndreptate împotriva domnitorilor Gheorghe Bibescu și Barbu D. Știrbei: Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
1856), Privire asupra trecutului și prezentului Principatelor Moldo-Române (1857), O aruncătură de ochi asupra Unirii Principatelor Române (1857), semnată Un Român din București, și O aruncătură de ochi asupra administrației Valahiei de la 1849 la 1859, semnată Un Român. SCRIERI: O alegorie, în Satire politice care au circulat în public, manuscrise și anonime între anii 1840-1866, îngr. C. D. Aricescu, București, 1884, 13-15; Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei din Principat (publ. M. N. Rusu), RL, 1973, 31. Repere bibliografice: M. N.
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
Tematic, opera lui G. e diversă, în condițiile unității de scriitură și de viziune. Funeraliile regelui Gheorghe (roman de sertar, scris în 1967-1968, dar apărut în 1995) reconstituie, realist și simbolic totodată, ziua funeraliilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, construind o vastă alegorie (mulțimile imense care se tălăzuiesc haotic, convocate la ceremonia funerară, simbolizează întreg corpul social) a dezastrului moral al epocilor totalitare. Piticii își puneau țărână-n cap e, ca și Funeraliile..., un roman-parabolă, cu situare anecdotică în anii ’90, dar cu
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
Greceanu, Dimitrie Cantemir, Vasile Aaron, Vasile Vârnav), idee apărută atunci când intelectualii epocii s-au întors către obârșiile latine, spre Apus. Cu timpul, a început să se vădească și preocuparea pentru terminologia poetică, pentru definirea unor termeni ca „stih”, „vers”, „comparație”, „alegorie”, „onomatopee”, „prosopopee”. Procesul acesta, foarte lent, de cunoaștere și înțelegere a rostului creației și de deprindere cu mânuirea vehicolelor ei, a fost însoțit de studierea poeticilor clasice (Horațiu). Prin Gheorghe Asachi, a pătruns la noi știința poetică italiană, iar pe la
ALEXIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
rang secund (cum este și cazul Divanului...) devine autor, adică entitate personalizată, care are nu doar inițiativa, ci și autoritatea de a manipula argumentele în funcție de mesajul subiectiv pe care îl imprimă operei. Ceea ce se face cu prețul lezării tradiției. În alegoria sa, Cantemir intră în polemică nici măcar discretă cu o tradiție patriarhală, încă normativă: aceea a gândirii religioase. Gestul său nu este însă unul reformator, ci, așa cum procedează și în Divanul, unde folosește surse neacceptate în canonul culturii ortodoxe, dar pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cititor va fi avut în minte, de vreme ce a redactat-o în limba maternă? Căci o simplă consultare a Bibliografiei românești vechi ne lămurește: cartea avea un circuit extrem de redus în spațiul românesc; pentru anul 1705, când și-a încheiat Cantemir alegoria, sinteza lui Ioan Bianu și Nerva Hodoș înregistrează numai trei tipărituri, și toate religioase: un Antologhion tipărit la Râmnic, Slujba sfântului Visarion, apărută în limba greacă la București și Tomul Bucuriei, tot în grecește, ieșit la Râmnic, care cuprinde scrisorile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trebuit să joace? Mai era un astfel de text, mai putea fi el un instrument politic? Astfel de întrebări au condus, cum e și firesc, și la răspunsuri diferite. P.P. Panaitescu etichetează cartea drept "pamflet" și justifică opțiunea pentru strategiile alegoriei prin intenția de a se proteja de efectele criticii sale acerbe la adresa contemporanilor: "Așadar, autorul a adoptat această formă literară pentru scrierea lui, deoarece dezvăluia secrete politice și personale, fapte care ar fi putut fi primejdioase pentru autor dacă le-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
atenta supraveghere a autorului. Dimpotrivă, astfel de inadvertențe demonstrează caracterul grăbit, tensionat al redactării textului și chiar tăinuirea sa în "sertar". Finalul precipitat al cărții ar fi și el un argument pentru regimul alert în care autorul și-a scris alegoria. Toate semnele ne îndeamnă să credem că Istoria ieroglifică nu a avut, din păcate, decât un unic manuscris, și acela tăinuit de autorul său. Manuela Tănăsescu se întreabă și ea "din ce cauză scria Dimitrie Cantemir și cui dedica el
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-i pricepe corect sensul. Dacă Dimitrie Cantemir se adresa unora precum Stolnicul Cantacuzino ori Bogdan Lupu, persoane cultivate, familiarizate cu opere occidentale, de factură barocă, ar mai fi fost de înțeles. Dar altfel, cum se poate explica alcătuirea alambicată a alegoriei, cu ruperi de ritm, cu mijloace diverse, cu inversiuni temporale? Mircea Anghelescu merge mai departe și oferă o explicație pertinentă, ba chiar surprinzătoare: autorul ar fi intenționat să facă evenimentele cunoscute. Dar, completează el oportun, "cunoaștere nu înseamnă numai relevarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pare o utopie"26. În schimb, autoarea preferă un punct de vedere, crede ea, "mult mai nuanțat și mai pliat pe specificitatea strict estetică a gestului cantemirian"27, exprimat, printre alții, și de Al. Protopopescu. Conform acestor valorificări estetice ale alegoriei, Istoria ieroglifică ar fi "un sofisticat mecanism defulatoriu și compensatoriu pentru un orgoliu mereu ultragiat în planul istoriei reale", ceea ce ar conduce la următoarea ipoteză: "Cantemir simte nevoia unei recuperări cel puțin în planul istoriei fictive. În ficțiunea devenită deci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prin care ea îi poate conduce pana pe hârtie, conform unei logici care e deja cea a textului și nu a realității. Atașând Istoriei ieroglifice eticheta de operă ficțională nu greșim cu totul, dar păcătuim prin omiterea unor aspecte importante. Alegoria lui Cantemir nu este un simplu joc expresiv, un artefact destinat unei desfătări rafinate. Nu acestea erau valorile epocii principelui, nu aceasta era mentalitatea sa. Cărturar format la umbra cărților clasice, autorul știa bine faptul că marile bătălii nu se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cazul lucrărilor cu asumat caracter științific, pentru că știe că nimic nu trebuie lăsat la întâmplare: miza textului este acela de a-i consolida poziția, de a-i imprima fizionomia morală în ceara posterității. De aceea, el investește în scrierea acestei alegorii tot ce cunoaște, în ambiția de a exprima totul. În acest mod, literatura aparține unui proces de cunoaștere de cea mai pură speță, care absoarbe elemente de filosofie, de retorică, de dialectică, de teologie, de etică și profită de un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu totul din inventar și să o discutăm ca pe o ciudățenie ivită meteoric într-o altă epocă decât cea care îi este specifică? De fapt, sunt două întrebări distincte aici: prima dintre ele se referă la dialogul pe care alegoria lui Cantemir l-a stârnit și are parte de un răspuns simplu: până în 1883, când a fost publicată în volumul al VI-lea al ediției de Opere inițiat de Academia Română, capodopera lui Cantemir nu a existat pentru cultura română sau
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
concepte, în care sunt folosite reguli clare ale retoricii, logicii ș.a.m.d. Și în această privință trebuie însă controlat entuziasmul care îi face pe unii cercetători să îi atribuie cărturarului intenții străine. Dacă tânărul principe frustrat a introdus în alegoria sa termeni alogeni, "neologisme", cum le numim astăzi, pe care i-a explicat în acea "scară a numerilor și cuvintelor streine tâlcuitoare" este pentru că structura intimă a textului avea imperioasă nevoie de aceste noțiuni, de negăsit în limba română, nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ba chiar voi fi nevoit să aduc în discuție destule cazuri care o contrazic, dar e cert că în iconografia răsăriteană prezența monstruosului, a grotescului, a terifiantului nu poate concura recurența acestora în arta catedralelor gotice, de exemplu. Dar în alegoria lui Cantemir? Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează sub spectrul fricii de cel puternic: tiranul are putere absolută și drept de viață și de moarte asupra celorlalți, care se tem de gheara Leului, de clonțul ascuțit al Vulturului și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vârstă necoaptă, în adolescență. Sigur, toate aceste informații nu fac decât să ne readucă la una dintre întrebările inițiale: respira Cantemir aerul nerarefiat al culturii autohtone? S-a format el în acest spațiu cultural, lipsit de continuitate, de organicitate? Reprezintă alegoria sa un efect logic, un rezultat firesc al unor acumulări coerente, succesive, al unor sedimentări culturale sistematice? Sunt întrebări mai curând retorice. Prin acoperirea sa, prin dimensiunile operei sale, prin modelele de la care pornește, Cantemir nu este un produs al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de nuanțe, în rupturi ireconciliabile, mai ales când e vorba de una și aceeași operă. Între Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, micul compendiu de logică și Istoria ieroglifică, Dimitrie Cantemir nu a avut nici o... revelație 34. Pur și simplu, scriindu-și alegoria animalieră, a descoperit un alt gen de discurs și s-a înscris, instinctiv, într-o altă tradiție. Alte legi l-au condus; poietica a luat locul operațiilor cognitive riguroase. V. CE ESTE UN ANIMAL ÎN EVUL MEDIU? Dacă un medievist
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o semnificație pozitivă și una negativă. "Cheia" de interpretare o oferă întotdeauna contextul în care se manifestă. Studiind modul în care se încheagă semnificațiile în jurul prezențelor zomorfe din Fiziolog, Arnauld Zucker observă foarte bine acest lucru: "Simbolul fiziologic este contrariul alegoriei, în sensul uzual al termenului, căci el constituie o cheie, valabilă într-un text și un context dat, nu o monedă universală"67. Cine parcurge măcar această lucrare observă că adesea animalele au mai multe "naturi": este vorba de o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
încercat să o rezum în paginile de mai sus. Știe, altfel spus, că, în acest domeniu vast, al imaginarului animalier, arbitrariul nu este posibil. O spune el însuși, în preambulul cărții, atunci când pomenește cel de al doilea motiv al redactării alegoriei: "A doa: că istoriia aceasta nu a vreunor țări καθολυκή, ce a unor case numai și μερική ieste. De care lucru, pentru asupreala mai sus pomenită, pre fietecare chip supt numele a vreunia din pasiri sau a vreunuia din dobitoace
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]