17,219 matches
-
alerge. Simte cum pașii ei urcă pe cărare, urcă la cer, am să urc lângă sufletele mamei și Mariei, ale celorlalte călugărițe. Vrea să ajungă în satul pe care îl tot pândește de ani de zile. Aleargă cu ochii închiși, aleargă, și când îi deschide se trezește la marginea pădurii. În fața ei se întinde un câmp nesfârșit. La numai doi pași, un gard de sârmă ghimpată, o clădire uriașă cu un turn până la cer, în vârful clădirii niște ciuperci uriașe. Se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mână și să se plimbe împreună prin pădure, îi va arăta cum îl descoperise Maria pe Dumnezeul ei, vor asculta vocile nopții, se vor trezi cu picioarele în prundișul pârâului, îi va cânta la pian. Se ducea spre Clădirea Albastră alergând, cum alerga Maria în zborul ei planat prin pădure. Se uita la rochia pe care o purta. Se simțea straniu în ea, parcă sufletul ei se transferase în alt trup, în cel al mamei, parcă un trăsnet trece prin ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să se plimbe împreună prin pădure, îi va arăta cum îl descoperise Maria pe Dumnezeul ei, vor asculta vocile nopții, se vor trezi cu picioarele în prundișul pârâului, îi va cânta la pian. Se ducea spre Clădirea Albastră alergând, cum alerga Maria în zborul ei planat prin pădure. Se uita la rochia pe care o purta. Se simțea straniu în ea, parcă sufletul ei se transferase în alt trup, în cel al mamei, parcă un trăsnet trece prin ea, creierii îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trăgaci, în mațe simte o mușcătură caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie, nu i se mișcă niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița plină de praf aleargă mama ei, aleargă spre el, aleargă spre șirul de bărbați aliniați de-a lungul gardului, între ei stă un bărbat vânjos, tatăl mamei ei, vrea să înainteze dar nu mai poate face nicio mișcare, picioarele i s-au înfipt în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
simte o mușcătură caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie, nu i se mișcă niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița plină de praf aleargă mama ei, aleargă spre el, aleargă spre șirul de bărbați aliniați de-a lungul gardului, între ei stă un bărbat vânjos, tatăl mamei ei, vrea să înainteze dar nu mai poate face nicio mișcare, picioarele i s-au înfipt în pământ, distanța între
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie, nu i se mișcă niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița plină de praf aleargă mama ei, aleargă spre el, aleargă spre șirul de bărbați aliniați de-a lungul gardului, între ei stă un bărbat vânjos, tatăl mamei ei, vrea să înainteze dar nu mai poate face nicio mișcare, picioarele i s-au înfipt în pământ, distanța între ei este din ce în ce mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nicio mișcare, picioarele i s-au înfipt în pământ, distanța între ei este din ce în ce mai mare, oamenii înșirați de-a lungul gardului s-au pișat pe ei de frică, femeile stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de mormânt. Este la doi pași de gardul de sârmă. Inima începe să îi zvâcnească în piept. El o așteaptă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de mormânt. Este la doi pași de gardul de sârmă. Inima începe să îi zvâcnească în piept. El o așteaptă. Ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb înainte de vreme, mai înalt cu un cap decât ceilalți, alerga, alerga simțindu-și inima zvâcnind în colbul uliței, dintr-odată a auzit o bubuitură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb înainte de vreme, mai înalt cu un cap decât ceilalți, alerga, alerga simțindu-și inima zvâcnind în colbul uliței, dintr-odată a auzit o bubuitură care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb înainte de vreme, mai înalt cu un cap decât ceilalți, alerga, alerga simțindu-și inima zvâcnind în colbul uliței, dintr-odată a auzit o bubuitură care a spintecat cerul, trupurile bărbaților au căzut la pământ, doar trupul tatălui ei sta amenințător, cu brațele azvârlite în văzduh, strigând din toate puterile: "Ucigașiloooor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb înainte de vreme, mai înalt cu un cap decât ceilalți, alerga, alerga simțindu-și inima zvâcnind în colbul uliței, dintr-odată a auzit o bubuitură care a spintecat cerul, trupurile bărbaților au căzut la pământ, doar trupul tatălui ei sta amenințător, cu brațele azvârlite în văzduh, strigând din toate puterile: "Ucigașiloooor!!!!!", ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
timpul înapoi, acel timp în care Maria a părăsit-o pentru totdeauna, a fost o clipă fericită, pianul a sunat atunci ca niciodată, sunetele au ieșit din peșteră și s-au împrăștiat prin pădure pe toate cărările pe care a alergat Maria, fericită, în întâmpinarea Dumnezeului ei, de acolo s-au înălțat în înaltul cerului, atât de departe și de adânc, încât, urmărindu-le, a uitat cu totul de Maria și de toate câte se petreceau în peșteră, s-a trezit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în talpa piciorului, pipăim roua ierbii, pământul, sufletul palpită acolo, în talpa piciorului nostru, ne conduce pașii direct spre Dumnezeul nostru", spunea Maria transfigurată de fericire, Sandei știe că sufletul Mariei se afla în talpa piciorului, altfel nu ar fi alergat ca într-un zbor planat prin pădure în căutarea Dumnezeului ei, degetele Mariei ating clapele pianului, clapele se mișcă, Sandei deschide ochii și o vede pe Maria cântând la pian, îmbrăcată în rochia ei de mireasă, sunetele pătrund în trupul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se deschid, în clipa aceea Sandei atacă pianul, cele două încep concertul, trupurile lor se înconjoară de o aură transparentă, pe fruntea lui Zinzin apar picuri de sudoare ca o coroană de spini, privirea albastru-violet devine incandescentă, mâinile lui Sandei aleargă pe clape, Aide ascultă concertul paralizată de uimire, cele trei se scufundă într-o lume proteică, fiecare cade în propriul ei tunel, în propria ei imaginație, toate trei pășesc în propria lor Golgotă ca într-o casă cunoscută, toate trei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lămâi, e o masă de dezintoxicare, după un dezmăț e nevoie de purificare, spune râzând cu toată gura, apoi se culcă și doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând în zborul ei planat prin pădure în întâmpinarea Dumnezeului ei, peștera cu firul de apă ce se strecoară printre stânci în măruntaiele pământului și privirea catifelată a băiatului din Clădirea Albastră. Se așează la pian cu un aer șugubăț: Știți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dormea în sala de așteptare a gării, dar și aici era riscant, puteau să o prindă și să înfunde și ea pușcăria, era într-o țară străină, a venit cu ce a apucat pe ea, cu foarte puțini bani, a alergat spre nenorocirea copilului cu creierul în flăcări, sta de cinci zile la porțile închisorii fără să-l vadă, tot mai spera să fie o confuzie, la capătul puterilor i-a telefonat lui Alex, i-a spus în trei cuvinte prin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aud doar sunetele pianului, ca o orchestră, Sandei își odihnește durerea, pe chipul lui Zinzin curg șiroaie de lacrimi, stă dreaptă, frumoasă ca o nomadă, strângându-și vioara la piept... Se uită la Alex, privirea i se întunecă, se vede alergând pe străzile Parisului, după întâlnirea din toamna trecută, a chemat-o la Paris, împreună cu orchestra, voia să reorganizeze ambasada de acolo, pe alte principii, un fel de orchestră a diasporei, una care cântă pentru patria mamă, una care îi aduce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vom rămâne singuri", își spunea Zinzin în sinea ei, începând să se liniștească, a apărut Alex, cu un aer fericit pe față, "în sfârșit s-au dus cu toții, spune-mi două cuvinte, ce faci, ce noutăți ai de acasă, eu alerg ca un descreierat", Zinzin se uita la el, îi fugea pământul de sub picioare, nu voia să-și piardă vremea cu banalități, îl voia pe Alex, dar nu oricum, voia o noapte de dragoste, de dragoste adevărată, să se înfrupte din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la marginea orașului, câmpurile păreau peisaje selenare, murdare și moarte, nu e loc pe pământ, nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
păreau peisaje selenare, murdare și moarte, nu e loc pe pământ, nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton, cutii murdare și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se strecoară printre trecători spre o țintă fixă, e îmbrăcată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o țintă fixă, absentă, trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd urmele biciului, peste spate, peste coapse
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd urmele biciului, peste spate, peste coapse, peste piept, cântă amarnic
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]