4,178 matches
-
găini, ouă, astea ar trebui să fie în hala Gostat, nu sunt decât borcane de murături. Mai trecuse un timp, mai trecuseră gânduri prin scăfârlia spectatorului, mai studiase niște perechi de pantofi din preajmă. Ridicase privirea spre lumea de peste drum, aliniată în fața magazinului. GOSTAT. GOSTAT. Privirea în gol, undeva, peste drum. Se holba la pantofii din înlocuitori de piele, la coada de peste drum, la înlocuitorii care se înghesuiau pentru pentru ce... naiba îl găsise. Văzu din nou șirul, ușa magazinului GOSTAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit, de necrezut. Să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Dominic alb, ascuțit, misiunea prea aspră pentru puterile lui. Coloanele de torțe subțiri, poate doar niște mari lumânări lunguiețe. Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se vedea. Zâmbea când a luat torța. A suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deschide. O clipă mai târziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mână are o servietă care pare foarte scumpă. Uau. Arată de mori. Graham Hillingdon și ceilalți sunt deja afară, aliniați pe trepte. Dau mâna cu tipul rând pe rând, apoi Îl conduc Înăuntru, unde Îi așteaptă Cyril. — Bine ați venit la Panther Corporation, UK, spune Cyril foarte plin de sine. Sper că ați avut o călătorie plăcută. — N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dormitorul meu, În clasa a șasea. Unii se piaptănă energic sau se dau cu parfum, alții fac ordine rapidă În hârtii și bârfesc aprins. Când trec pe lângă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dând mâna cu diverse celebrități. Tocmai Îmi atârn haina În cuier, când Paul, șeful departamentului nostru, mă ia deoparte. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sunt frumos atârnate de catarame. Toate gențile sunt perfect aliniate pe un raft. N-am mai Împrumutat de mult nimic de la Jemima, și se pare că de atunci conținutul garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin o oră pe zi să țină toate astea În ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
haine, dar în fața unei perechi fabuloase de pantofi mă topesc pur și simplu. Câteodată, când nu e nimeni altcineva acasă, îmi deschid dulapul și pur și simplu mă uit la toți pantofii, ca un colecționar dement. O dată chiar i‑am aliniat pe toți frumos în pat și i‑am pozat. Ceea ce poate părea cam ciudat, dar, m‑am gândit, am tone de poze cu oameni care nici măcar nu‑mi plac, așa că de ce să nu am și una cu lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dată când se apropiau de mine. E foarte urât din partea mea, dar știu că n‑am s‑o pot minți pe mama. Mă strecor repede afară din cort, spre un pâlc de arbuști, ferindu‑mă de asistentul fotografului, care tocmai aliniază toți copiii. Mă așez în spatele unui copac și îmi termin paharul de șampanie, uitându‑mă în gol la cerul albastru al după‑amiezei. Mi se pare că am stat așa ore întregi. Rămân acolo până când mă dor picioarele și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai rămân prea mult. Doar cât să‑mi iau o felie de tort, poate și niște șampanie... Uite‑o! aud o voce în spatele meu. Îngheț o clipă, apoi mă întorc încet pe vârfuri. Spre groaza mea, toți invitații stau frumos aliniați în centrul cortului, în timp ce un fotograf își reglează tripodul. — Becky, unde‑i Luke? zice Lucy tăioasă. Vrem să fie toată lumea în poză. Rahat. Ra - hat!. — Ăă... Înghit în sec, încercând să‑mi păstrez aerul nonșalant. O fi în casă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înlăturarea dușmanilor lui politici. I s-a dat satisfacție. În 1934, zeul și-a condus adepții și a făcut un miracol. Acesta a fost denumit Marșul cel Lung. * Peste deal, soarele începe să apună. Batalioane de soldați sosesc și se aliniază. Se așază pe jos în șiruri, în fața unei scene improvizate, înălțată din țăruși din bambus spre cerul de un albastru din ce în ce mai închis. Orchestra își acordează instrumentele. Fata din Shanghai s-a impus ca actrița principală a trupei de operă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cânte cântece cu citate din Mao. E bine să te răzvrătești, este corect să te răzvrătești și este necesar să te răzvrătești! Gărzile se fac că nu aud. Studenții cântă mai tare, încep să se cațere pe poartă. Soldații se aliniază și își ridică puștile în poziție de tragere. Studenții se întorc spre Kuai Da-fu. Prindeți-l pe Yelin și dobândiți respect! strigă eroul, amintindu-și ce l-a făcut celebru. Se cațără în vârful porții și stă drept. Făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
alături de Mao, umăr la umăr. Regele și doamna sa. Suntem învăluiți de valuri de sunet. Trăiască tovarășul președinte Mao și salutul nostru tovarășei Jiang Ching! Deplasându-ne în continuare, coborâm de pe poartă, îndreptându-ne spre mulțime. Gărzile de pază se aliniază pentru a forma un culoar uman pentru noi. Nu le dăm nici o atenție colegilor din urma noastră. Împreună, noi doi, ne plimbăm încet de-a lungul barei, privind în jos la oceanul de capete care se mișcă. Mulți ani trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de pe o clădire. Două Gărzi Roșii îl cară acum pe umeri, cu coșul trecut pe o prăjină. Seamănă cu o capră bătrână care e dusă la piață. Doamna Mao Jiang Ching aude mulțimea izbucnind în râs. Pe scena improvizată sunt aliniați dușmanii ei. Au mâinile prinse la spate cu cătușe. Kuai Da-fu îi dă fiecăruia un coif ridicol din hârtie, cu numele respectivului scris pe el și apoi tăiat cu cerneală neagră, care a lăsat urme picurânde. Între timp, mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și barba încâlcită. Poartă un costum de împrumut. Cum pot să vă răsplătesc bunătatea, Doamnă? Plânge cu lacrimi. Hai să lucrăm împreună, îi răspunde Doamna Mao. Între timp, opera s-a terminat. Se lasă cortina, apoi se ridică. Actorii se aliniază. Publicul aplaudă. Zgomotul devine mai puternic. Oamenii de la pază aleargă de colo-colo între scenă și public. Este semnalul pentru urcarea pe scenă a Doamnei Mao. Yu, care varsă lacrimi, se ridică și încearcă să-i facă loc salvatoarei sale. Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și cu tunul, n-ar fi Întâia oară - dar numai În clopotniță, că acolo-i punctul de rezistență... Rusul are altă tactică: el pune tunurile În baterie și trage. O sută, două sute, două mii de guri de foc, câte are - le aliniază ca la paradă și trage; drept În fața ochilor. Un ceas, o zi, trei zile și trei nopți... Dacă un obuz nimerește și clopotnița, bine; dacă nu, iară bine pentru Rus - tactica lui nu e să obțină cât mai mult, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-altul, unde făceau ceva și mai rău. Îi imitau pe pelerini și se aliniau împreună cu ei sub copacul lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie, în timp ce-i așteptau binecuvântarea. În scurt timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a-i include pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dormea de obicei, în timp ce Rafael ar mai fi avut de picotit până să i se facă să se bage-n pat. Aveau căni cu ceai de izmă dinainte și o farfurioară cu scrum și chiștoace folosită ca scrumieră, iar alături, aliniate pe un ziar, chiștoace de lungimi diferite, din mai multe feluri de țigări, la care Rafael parcă s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i repetă aburelile astea atât de des fiindcă i se pare că nu se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
viitor le-ar putea ajuta pe rudele Înlăcrimate și pline de regrete pentru răul făptuit să găsească mormântul și să ceară iertare mortului. Ei bine, nu e nevoie să fii dotat cu un cap deosebit de strategic ca să Înțelegi că armatele aliniate de cealaltă parte a celor trei frontiere deveniseră un obstacol serios În calea practicii de Înmormântare care până atunci decursese În cea mai perfectă siguranță. Însă n-ar fi maphia ceea ce este, dacă n-ar fi găsit soluția problemei. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de la Îndemâna oricui Încât nici impozite nu ni se cer pentru consum, moartea, aceasta care nu se mai uită peste umărul violoncelistului, se complace În a-și imagina ce ar Însemna să aibă la ordinele sale un batalion de fluturi aliniați pe masă, ea făcând apelul unul câte unul și dând instrucțiuni, te duci acolo, cauți persoana cutare, Îi pui În față capul de mort și te Întorci aici. Atunci muzicianul ar crede că fluturele său acherontia atropos Își luase zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
zgomote răsunau într-o asemenea zi cu o claritate de nedescris. O fată încălțată cu saboți a traversat strada lăsând în urma ei ecoul fiecărui pas, iar patru-cinci băieți aruncau cu pietre în niște cutii de conserve goale pe care le aliniaseră chiar lângă refugiul de tramvai. Am văzut o florărie deschisă, așa că m-am dus și am cumpărat niște narcise. Poate era ciudat să cumperi narcise toamna, dar mie mi-au plăcut întotdeauna florile acestea. Singurele pasagere din tramvaiul de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și a cumpărat două porții de mâncare, pe care le-a adus pe o tavă de aluminiu. Crochete cu sos, salată de cartofi, varză dată printr-o răzătoare fină, legume fierte, orez și supă din pastă de soia. Toate erau aliniate pe tavă, în același tip de vase de plastic utilizate și de către pacienți. Am mâncat cam jumătate din porția mea, dar Midori a mâncat, cu poftă, tot. — Nu ți-e foame? m-a întrebat ea în timp ce își sorbea ceaiul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Reiko a trecut apoi la Beatles și a interpretat la chitară Pădurea norvegiană, Yesterday, Michelle și Something. După aceea a cântat Here Comes the Sun și apoi doar la chitară The Fool on the Hill. Eu mi-am făcut datoria, aliniind șapte bețișoare de chibrit. — Șapte melodii, zise Reiko, sorbind din paharul cu vin și fumând iar o țigară. Indivizii \știa chiar știau ce înseamnă tristețea vieții și blândețea. „Indivizii \știa“ erau, desigur, John Lennon, Paul McCartney și George Harrison. Reiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Întinerise pe tip cu vreo zece ani. CÎt am așteptat pe-acolo, i-am spus forțoasei că toată nebunia asta mi se părea a fi material bun pentru o povestire pe care o s-o scriu cîndva. Felul În care se aliniaseră cei șase și ieșiseră pe ușă mi se părea impresionant. Ea a fost șocată și mi-a spus că n-am dreptul să scriu așa ceva, pentru că ar aduce prejudicii cauzei Republicii Spaniole. I-am răspuns că sînt de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sîntem fericiți, Cheliuță. Da’ spune-ne ce s-a Întîmplat. Serios. — OK. SĂ mai iau o gură de vin și vă zic. — În ce formație erați cînd i-ați văzut? — PĂi ne eșalonaserăm În V-uri. Pe urmă ne-am aliniat la stînga și ne-am aruncat asupra lor trăgÎnd cu toate armele pînĂ ce aproape că ne-am ciocnit, și atunci ne-am răsucit și am ieșit. În afară de Ăsta prăbușit, am mai lovit Încă trei. Fiaturile stăteau sus, În soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de pămÎnt. — O vezi? Întrebă un bărbat din mașină. — SĂ Înceapă să răscolească iarba din partea cealaltă, zise locotenentul așezat pe scaunul din față. Hola, Îi spuse apoi negrului. Du-te la cei de lîngă casă și spune-le să se alinieze și să răscolească buruienile venind către noi. SÎnt doar doi? Doar doi, spuse negrul cu o voce joasă. Și pe celălalt l-am prins. — Du-te. — Da, domnule locotenent. Ținîndu-și pălĂria de paie cu ambele mîini, o luă la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]