2,202 matches
-
și voi trebuie să plecați din casa noastră. Asta vreți? (Coco se așează pe umărul lui Gigel) Ce s-a întâmplat Coco? Coco: Bandiți!Teroriști! Gigel: Oho, e grav...Ei, bandiților, ce-ați avut cu Coco? (Miki strănută și se alintă pe lângă Gigel, Piki îi dă o limbă lui Gigel și latră a scuze) Uite, Coco, Miki și Piki își cer scuze. Coco: Mincinoși! Gigel: Trebuie să învățăm să trăim împreună. Tu, Coco, ești un papagal inteligent...( Coco bate din aripi
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
aude bine. De atunci, pentru a ne înțelege, trebuia să vorbim cu ea foarte tare. Eu și fratele meu i-am zis Surda. Pe mine, care eram mai mic, întrucât ea nu avusese copii, mă iubea foarte mult și mă alinta mereu zicându-mi „cioc, cioc, cioc”. Fratele meu, care era ceva mai mare, o mai lua peste picior și făcea glume pe seama ei. Mama, care o cunoștea demult și o trata cu mult respect și dragoste ca pe un membru
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
că Îmbătrânesc. Comportamentul său manierat nu era cu nimic diferit de cum fusese dintotdeauna. Sunetele ciudate pe care le scotea În continuare mărturiile Lumii Vechi evidențiate În dinții lui mă făceau să mă simt oarecum ușurată. Toată viața mea m-au alintat și m-au răsfățat străini impunători. Mă Încânta peste măsură afecțiunea caldă, levantină. Când eram mică, stătusem pe genunchii doctorului Philobosian și degetele lui Îmi urcaseră pe șira spinării, numărându-mi vertebrele. Acum eram mai Înaltă decât el, deșirată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decentă și modestă ca întotdeauna, s-a împotrivit. A avut chiar curajul s-o înfrunte pe Livia. „Nu vreau ca soțul meu să semene cu un păun fudul“, i-a zis. Și tot timpul cât au rămas împreună, așa îl alinta: păunul meu! Genele i se umezesc. Știe că este ridicol, dar tot nu reușește să se stăpânească. Ca să-și mute gândul, începe să numere benzile purpurii de pe togile celor din jur. Descoperă că Augustus nu are decât una. Jubilează în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hotărăște Geraldine, îndepărtând-o. Vin și ți-o arăt mai târziu. Geraldine o ia repede din loc, o femeie cu o misiune, punându-și brațele în jurul lui Paul și vorbindu-i ca unui bebeluș, iar el se topește. ― Paaaauuul, se alintă ea, cu brațele înconjurându-i gâtul. Am nevoie de un favor. ― Sigur, spune Paul, care în clipa aceea i-ar fi dat și luna de pe cer Geraldinei. ― Jemima trebuie să arate slabă. Paul pare confuz. ― Uite. Vei poza asta? Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-l știe chiar foarte bine. ― Dragule! exclamă Sophie, luându-i fața în mâini și lipindu-i pe buze un sărut mare și umed. Îmi pare atât de rău că am întârziat. Ți-a fost dor de mine? adaugă ea, alintându-se. ― Eu...ăăă... Ben e absolut, dar absolut consternat. Cine-i străina asta, să fie vreo tipă de la PR cu care poate a vorbit la telefon? ― Bună, spune Sophie, întorcându-se cu răceală spre Diana Macpherson, a cărei figură s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
clipa descântată de vis și mi-e bine. Cobor lin pe geana zorilor vii cu tainice fâlfâiri de șoapte târzii. Risipa de gând încet o adun gesturi de-o viață adormite în pumn. Încep să mă strig, întreb cine sunt, alint stropii de ploaie și mă-ntorc în Cuvânt.
Introspec?ie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83219_a_84544]
-
compara cu nimic altceva pentru mine. Citesc și scriu de la o v�rsta fragedă și, precum se poate, observă �nca nu am obosit, ci dimpotrivă. De mai mulți ani sunt fiica adoptiva a legendarului ținut vr�ncean, care mi-a alintat sufletul din momentul �n care am făcut cunoștință. Acum, ținutul Vrancei este a doua casă pentru mine, deoarece sunt căsătorită aici cu un om deosebit, am trei copii minunați care mi-au dăruit cinci nepoți tare dragi sufletului meu și
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
de la Sorin. Fiindcă-i mic, tare mic, băiețelul atât a putut rosti din cuvântul „mașinuța”. Dar nu-i nici o supărare, căci toată lumea s-a obișnuit destul de repede cu numele de Tinuța, ba câteodată, se trezește fiecare vorbind cu mașina și alintând-o de parcă ar fi un copil: Tinuțica sau Tinuțel. Când stau în fața blocului și se joacă, cei doi Sorinei, care o iubesc cel mai mult pe Tinuța, au mare grijă ca, nu cumva, vreun copil obraznic și neastâmpărat să se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
doi câini. Apoi Îl scărpină pe labradorul negru până când acesta Începu să dea din piciorul din spate. —Uite-o și pe iubițica mea, spuse Harry și se aplecă spre celălalt membru al echipei de căutare, un border collie. Lushy-mushy, o alintă el cu buzele țuguiate ca pentru a o pupa. Înainte să apuce cățeaua să-i aplice o limbă pe față, Harry se trase Înapoi. Aceste frumuseți sunt mai bune decât FBI-ul, se lăudă el. Câini salvatori, cu nasuri infailibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
interlocutorul era mai în vârstă sau mai tânăr nu conta. Vorbea cu toți la fel. Era un om la locul lui. Toți îl plăceau. Tot timpul era foarte politicos și cu pasagerii. Eu îi spuneam „domnul Takahashi“, dar ceilalți îl alintau „Isshō“. Toată lumea îl știa. Chiar și după atacul cu gaz sarin nu m-am răzgândit în privința slujbei mele. Nu m-am gândit să-mi caut alt serviciu. De când m-am angajat, am lucrat numai la stația Kasumigaseki. Nu poți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
însă cu o seară înainte mi-a spus: «Mi-aș dori să mă trezești cu o gustare bună.» Voia să fie răsfățat. I-am făcut pe plac și m-am trezit la prima oră. Și în seara respectivă s-a alintat. Sarcina mea era avasată și dimineața nu mă prea simțeam bine. De aceea săream mereu peste dejun. Nici el nu era matinal. Îmi zicea că nu avea chef să mănânce, se trezea și pleca. Pe drum își lua o gustare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spun: Am avut prilejul să fiu iubit în mod excepțional". Este posibilă o dragoste veritabilă, în care să nu consideri tovarășul egal cu tine capabil să te înțeleagă? Să te porți ca și cum el ar fi un copil? Adică să-l alinți, să-i dai jucării, să te amuzi de toate capriciile lui, să-i intri în toate voile, să te mândrești că-ți aparține? Dar de câte ori ai vreo supărare, nu o împarți cu el, te retragi în locuri ascunse, ca să reflectezi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai puțin gâfâită, încetă să mai scurme pământul cu picioarele, iar ochii săi își recăpătară, în sfârșit, vederea. Puțin după aceea, stors de vlagă, călugărul adormi în brațele confratelui său. Ținându-i capul în poală, Gomerius părea acum să-l alinte ca pe un copil, iar vederea unor asemenea schimbări teribile în comportamentul și starea suferindului smulse războinicilor ce îi înconjurau exclamații și comentarii de uimire. Odolgan, care-și făcuse loc prin grămadă, se apropie șchiopătând de Inisius și se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui către formele electronice de comunicare, Ica Grasu ne propune acest volum de versuri continuând vechea tradiție a paginilor tipărite. Titlul volumului, sugestiv de altfel vrea să reconfirme acea revenire a cititorului la poezia tipărită. Volumul “Regăsire” vine să ne alinte cu folclorul adolescenței noastre cu acele « scrisorele » versificate, care au păstrat încă parfumul acelor vremuri. Stă în rafturi prăfuită Poezia. Nu-i citită, Drag izvor cu apă vie Pentru cel care te știe ... (REGĂSIREA) Multe poezii rămân la nivelul încercărilor
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mama, dragostea, suferința din dragoste, natura sau starea socială percepută la un moment dat. Mai lasă-mă, măicuța mea, Așa cum mă lăsai mereu, S-adorm cu capu-n poala ta, Tu să te joci prin părul meu. Cu degetele necuminți, Alintă-mă ca altădată! Mi-e inima înfricoșată ... De zborul către sfinți! (MAI LASĂ-MĂ CA ALTĂDATĂ) Autoarea face referire la motivația apariției acestui volum punând accent în mod deosebit pe “povestea fiecăruia” , “fiecare are o poveste a lui” și nu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
drag să-l simți drept frate, Soră, frunza care bate! Dorul meu să te-ncânte, Păsărele mii să-ți cânte! Dacă ești la mare dus Și ești singur și cuminte, Soarele din cer, de sus Cu dulci raze să te-alinte, Marea cu al ei fior Să te mângâie ușor! Iar de ești cu vreo iubită De la Domnul dăruită Dăruiți-vă fiori, Decuseară până-n zori! Fie-ți inima o carte, Visele-mplinite toate, Iubire, zile senine, Să nu uiți: Fă numai bine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu tine să fiu! De ce plâng?! Te simt mereu o văpaie, un foc, Vise plutesc, se aprind și se coc La căldura buzelor tale fierbinți Și visez cum noaptea m-alinți. Sunt tristă și-ntrebarea mă doare, În iubire nu-ți poți cere iertare? Afli abia când iubirea s- a dus Durerea pentru cuvântul ... în plus! ÎN VIZITĂ LA CINEVA Am mers mai ieri în vizită la cineva Și vorbe grele
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
împărătești! Și din a sa împărăție, Poetul dăruiește ... poezie! MAI LASĂ-MĂ CA ALTĂDATĂ Mai lasă-mă, măicuța mea, Așa cum mă lăsai mereu, S-adorm cu capu-n poala ta, Tu să te joci prin părul meu. Cu degetele necuminți, Alintă-mă ca altădată! Mi-e inima înfricoșată ... De zborul către sfinți! SRIGĂT DE IUBIRE Aud glasul tău duios cum vine, Ca fulgerul, ca visul către mine Și întreaga noapte mă desfată Cu iubire mă alintă și mă-mbată. Așteptându-te
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
părul meu. Cu degetele necuminți, Alintă-mă ca altădată! Mi-e inima înfricoșată ... De zborul către sfinți! SRIGĂT DE IUBIRE Aud glasul tău duios cum vine, Ca fulgerul, ca visul către mine Și întreaga noapte mă desfată Cu iubire mă alintă și mă-mbată. Așteptându-te cu tresăriri feline, Aud patul cum suspină fără tine, Fiori se furișează, nu- mi dau pace, Glasul inimii vorbește și când tace. Luna plină sus pe cer tresare, Soarele tresare când abia apare, La fel de luminoasă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
unele sunt "sentimentale", altele "impertinente", altele "copii" ori "cucoane mici", și așa mai departe. Observațiile astea le face cu umor, cu o comică dezmierdare. Cu sentimentul distanței în același timp, parcă ar fi vorba de niște copii pe care-i alintă, dar nu vrea să-i scoată la obraz. (Viziunea comică și ușor dezmierdătoare este de altfel atitudinea ei obișnuită în viață.) ... După ce culege florile, vine la drum cu brațul încărcat, se așează pe dâmbul șanțului, le clasifică în grupuri după
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ales că doamnele și domnii aceștia de aici o aplaudă uneori din drum, din ce în ce mai puțin discret.) Începe o bucată, o lasă, se-ntoarce spre noi, râde, începe alta, și tot așa, până ce se oprește asupra uneia. Și atunci, uneori parcă alintă pianul, de cele mai multe ori parcă vrea să-l strivească. Azi, rugată, a venit la piano doamna M... A cântat sentimental serenada lui Schubert. Când a isprăvit, Adela a sărit, a îmbră-țișat-o, a sărutat-o pe amândoi obrajii cu o afectuoasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și de piciorușe goale, ce se jucau de dimineață până seară cu păpuși confecționate În casă, din tot felul de cârpe și chiar uniforme fără galoane cu care bărbații se Întorseseră de la război. În timp ce fetițele Își pierdeau vremea cu păpuși alintându-le În brațe, cei doi-trei băieți se jucau În cimitir de-a partizanii. Într-un fel, Mașa avu ceva mai mult noroc decât alte fete ce se născuseră În același an cu ea. Vecina lor de peste drum adusese pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la cine ne rugăm, mărturisi Mașa. - Măcar noi știm una și bună. Nu credem nici În Dumnezeu, nici În Satan. Și cu asta, basta. Nu avem glandă, nu avem nici credință. E simplu ca bună ziua, Înțelegi, Mașenca, Înțelegi!? Extraterestrul o alinta. Umbla cu sentimentalismele. Oare ce urmărea, de fapt? Voia oare s-o seducă? Mașei nu-i plăceau astfel de bărbați, care umblau cu lugu-lugu, până picai În plasa lor. Atunci schimbau foaia... - Înțeleg, spuse ea. De fapt, nu prea Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avu, cel puțin pe moment, darul să-l amuze. „Hei, Sophia, Sophia, multă bătaie de cap Îmi dai cu ifosele tale...“ Până atunci, Sophia nu Îi făcuse nici un fel de ifose, dar Ippolit nu găsi cuvântul potrivit ca s-o alinte, deși numai de alintat nu avea el chef. Înainte de-a ieși pe ușă, Subotin tocmai se bucurase În sinea lui că scăpase de „gheișă“. Bucuria i-a fost Însă scurtă... De data aceasta, fișicul de bancnote era ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]